Catastrofa climatică este "construită" pe măsurarea eronată a temperaturilor

Nicio zi fără terorizarea populaţiei cu spectrul catastrofei climatice! Acesta pare să fie sloganul organizaţiilor internaţionale, guvernelor şi a celei mai mari părţi a presei, care promovează neîncetat "dovezile" găsite în cadrul "consensului ştiinţific" de "oamenii de ştiinţă".

Din păcate, noţiunea de "consens ştiinţific" este o aberaţie care contravine principiilor elementare ale cercetării ştiinţifice, iar tocmai din acest motiv sunt reduse la tăcere vocile care pun sub semnul întrebării acest "consens".

Cu câteva zile în urmă, revista Nature a publicat articolul "Overconfidence in climate overshoot", în care o echipă de 30 de autori, coordonată de profesorul Carl-Friedrich Schleussner, de la International Institute for Applied Systems Analysis din Austria, avertizează că orice încălzire globală dincolo de pragul de 1,5°C, chiar şi temporară, va avea consecinţe ireversibile pentru viitorul omenirii.

"Eforturile globale de reducere a emisiilor continuă să fie insuficiente pentru a atinge obiectivul de temperatură al Acordului de la Paris", se arată în rezumatul articolului, pentru ca apoi autorii să afirme că "obiectivul privind temperatura din Acordul de la Paris permite o anumită ambiguitate în interpretarea sa, dar stabileşte o încălzire globală de 1,5°C ca limită superioară pe termen lung pentru creşterea temperaturii globale".

Conform Acordului de la Paris, obiectivul pe termen lung privind temperatura, care nu este obligatoriu din punct de vedere legal pentru ţările semnatare, îl reprezintă menţinerea creşterii temperaturii medii globale mult sub 2°C şi continuarea eforturilor pentru limitarea acesteia la 1,5°C peste nivelul din perioada preindustrială.

Deoarece chiar şi o depăşire temporară a obiectivului de creştere de 1,5°C are avea efecte extrem de grave, autorii propun adoptarea unor măsuri preventive privind construirea unor capacităţi de eliminare a dioxidului de carbon de câteva sute de gigatone.

Imediat după aceea, cercetării recunosc faptul că "realizarea unei capacităţi de eliminare a dioxidului de carbon la o asemenea scară este limitată de considerentele tehnice, economice şi de durabilitate".

În aceste condiţii, "numai reducerile rapide ale emisiilor pe termen scurt sunt eficiente în reducerea riscurilor climatice", este concluzia studiului publicat de revista Nature.

Dar dacă tot acest scenariu apocaliptic este construit pe baza măsurării eronate a temperaturilor, aşa cum se arată într-un articol publicat în "Science of Climate Change"?

Sub titlul "Systematic Error in Global Temperatures due to Weather Station Ageing", autorul arată că există erori sistematice în măsurarea temperaturilor din perioada 1880 - 2020, care supraestimează încălzirea cu circa 42%.

Erorile sunt rezultatul degradării structurilor care adăpostesc staţiile de măsurare a temperaturilor. Dacă vopseaua albă îmbătrâneşte sau este murdărită atunci se va înregistra o creştere a absorbţiei radiaţiei solare, care va conduce la creşterea temperaturilor măsurate.

De ce trebuie ţinut seama de acest factor? Deoarece temperaturile colectate la nivelul staţiilor meteo nu sunt utilizate în forma lor brută, ci sunt trecute prin algoritmi de omogenizare, după cum precizează autorul, care subliniază că "mulţi algoritmi de omogenizare de ultimă generaţie adaugă în mod repetat această valoare mică de fiecare dată când o staţie meteorologică este renovată, reînnoită sau înlocuită, ceea ce duce la o eroare sistematică substanţială".

Pe baza analizei unor date colectate şi administrate de Goddard Institute for Space Studies (GISS) şi National Oceanic and Atmospheric Administration (NOOA), autorul subliniază că o corectare a acestor diferenţe pozitive, în locul ignorării lor, ar arăta că avansul temperaturii medii globale din ultimii 140 de ani nu a fost de 1,43°C, conform estimărilor curente, ci de 0,83°C, adică o diferenţă substanţială de 42%.

Procesul de îmbătrânire a vopselei albe apare după 2 - 5 ani, iar diferenţa faţă de o staţie nouă poate fi de 0,46°C până la 0,49°C, după cum se arată în articol.

Autorul mai arată că metode alternative de analiză pot indica un avans al temperaturii medii globale de numai 0,41°C în ultimii 140 de ani.

În concluzia articolului se arată că "rezultatele sunt validate din punct de vedere calitativ cu ajutorul datelor de la sateliţi şi a metodelor alternative de analiză".

Spre deosebire de nenumăratele articole care prezintă dovezi incontestabile ale încălzirii globale şi care sunt introduse rapid în "consensul ştiinţific", în articolul despre erorile sistematice de măsurare a temperaturilor se recunoaşte că "este nevoie de cercetare suplimentară pentru determinarea efectului luminii solare directe, al vitezei vântului, al zonei climatice asupra diferitelor tipuri de staţii meteorologice care au fost utilizate în trecut". De asemenea, "cercetarea ar trebui extinsă şi la staţiile meteorologice de pe mare".

Aşa ar trebui să arate cercetarea ştiinţifică, dar promotorii "catastrofismului climatic" nu sunt interesaţi de aşa ceva.