Chipul banilor

Îi folosim în fiecare zi, însă reflectăm foarte rar asupra designului de pe bancnote. Ar trebui să fim ceva mai atenţi. Bancnotele sunt un fel de enunţ identitar al statului care le emite. Pe bancnota de 3 peso din Cuba este înfăţişat Che Guevara. Pe rupiile indiene figurează Mahatma Gandhi. Pe bancnotele de 100 coroane din Islanda apare Arni Magnusson, un savant şi colecţionar de manuscrise din secolul al XVIII-lea. Fiecare cu gusturile sale.

Bancnotele zonei euro sunt desenate pentru a promova o identitate europeană. Noile bancnote emise de Clydesdale Bank (una dintre cele trei bănci comerciale scoţiene care au dreptul să tipărească bani) prezintă personaje ilustre din istoria Scoţiei. Despre importanţa simbolică a desenelor de pe dolarul american nici nu are are rost să insist.

Uneori, băncile naţionale tipăresc bancnote în serii speciale. Acestea, de regulă, comemorează un eveniment. După o vreme dis-par, pe măsură ce sunt înlocuite sau după ce ajung în mâinile colecţionarilor. Brazilia, spre exemplu, a pus în circulaţie, în 2005, o banc-notă ce marchează aniversarea a 500 de ani de la debarcarea portughezilor. În 1999, România a emis bancnota de 2.000 de lei pe care figura eclipsa totală de Soare vizibilă de pe teritoriul ţării. Un experiment interesant, din păcate unicul, la noi, după 1989.

În fine, unele bancnote sunt interesante din punct de vedere estetic. Actualele bancnote din Noua Zeelandă sau din Africa de Sud sunt un bun exemplu. Un design deosebit aveau şi guldenii olandezi eliminaţi odată cu introducerea monedei euro.

Cum stăm noi, din acest punct de vedere?

Bancnotele actuale fac parte dintr-o serie emisă în 2005. Din păcate, acestea nu sunt decât reluări ale desenelor "leilor vechi", care au început să apară din 1996. Altfel spus, este vorba despre un desen datat.

Lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. În 1991 a fost emisă bancnota "Brâncuşi", de 500 de lei, modernă, care se îndepărta destul de mult de stilul precedent. Anul următor a adus un nou design al bancnotei Brâncuşi, tot de 500 de lei. De data aceasta bancnota avea o grafică kitsch, cu motive populare aglomerate.

Regimul Iliescu, să nu uităm, a tipărit bani pe bandă rulantă, în contextul politicii sale inflaţioniste. Desenele de pe bancnote au fost adesea banale, cum le stă bine unor bilete de bancă emise în grabă, fără respect pentru inteligenţa cetăţeanului. În 1994, inflaţia galopantă ne-a adus deja bancnota de 10.000 de lei ("Iorga") care merită, cred, Premiul I cu coroniţă pentru cea mai urâtă bancnotă tipărită după Decembrie 1989. După o finală cu bancnota de 1.000 de lei din 1993 ("Eminescu"), un alt accident al graficii.

Un amănunt semnificativ: portretul unei femei nu a figurat niciodată pe faţa bancnotelor româneşti recente. Pe verso, o singură excepţie, pe bancnota actuală de 10 Lei, unde este tipărită imaginea unei ţărăncuţe dintr-o pictură a lui Grigorescu. Pentru comparaţie, Suedia înfăţişează femei pe 2 dintre cele cinci denominaţii în circulaţie. Australia, pe toate dintre cele 6 denominaţii, la paritate cu bărbaţii pe 5 dintre acestea.

Politicile şi atitudinile timpului le putem descifra şi pe bancnotele mai vechi. Aversiunea la schimbare a regimului Ceauşescu se poate bănui şi după faptul că acesta a folosit doar un singur set de bancnote, cu un design foarte conservator, pus pe piaţă în 1966 (seria "Bălcescu"). Setul din 1952 mărturisea caracterul eclectic al regimului impus de Uniunea Sovietică. Biletele de cinci şi de zece lei aveau chipuri de muncitori şi de ţărani, iar cele de 25 şi de 100 de lei aveau chipurile lui Tudor Vladimirescu, respectiv Nicolae Bălcescu. Nici unul dintre personajele înfăţişate pe bancnotele româneşti în perioada regimului comunist nu s-a regăsit pe bancnotele emise după 1989.

Emisiunea comemorativă din 1931 semnalează deja deriva autoritară a regimului lui Carol al II-lea, a cărui imagine este tipărită pe bancnote. Seria de bancnote emisă sub Ferdinand, în schimb, prezintă imaginea unei Românii agrare, cu tărăncuţe cu fuior.

Timpurile s-au schimbat. Unele bănci naţionale organizează concursuri pentru desenul bancnotelor, care au devenit un fel de spaţiu publicitar al spiritului naţional. Merită să vedeţi, pe site-ul Băncii Naţionale a Elveţiei, rezultatele concursului pentru noile desene ale francilor elveţieni. Dollar Redisign Project conţine propuneri pentru noi bancnote ale Rezervei Federale, unele dintre acestea uimitoare. Plus sugestia, ne-testată, că economia ar avea de profitat prin sporirea încrederii produsă de noile bilete de bancă.

Am putea încerca, fiecare dintre noi, un mic experiment. Dacă ar fi să desenăm noi înşine bancnote noi, ce am alege să înfăţişăm pe acestea? Probabil că fiecare ar proiecta pe suprafaţa de hârtie o imagine a ceea ce credem noi că este esenţial pentru identitatea noastră socială, economică şi politică. Ar fi o machetă a ordinii simbolice care ne cuprinde.

Cred că răspunsul la această întrebare ar avea o valoare de diagnostic.