Cîţu, lovit de psihologia înecatului

Florin Cîţu se agaţă de un fir de pai, în condiţiile în care nu ştie să înoate şi apele sunt adânci. Nici el nu-şi mai imaginează că ar mai putea rămâne, prin vreo minune, premier până la următoarele alegeri. Ultima sa redută este însă plasată undeva la primăvară. Crede - şi acoliţii lui cred la fel - că, printr-o complicată inginerie constituţională, acest lucru este posibil. Desigur, cu concursul PSD.

Să începem cu sfârşitul. Ce interes ar mai avea în acest moment PSD de a nu primi cu braţele deschise o putere care i se oferă pe tavă acestui partid? PNL este atât de slăbit, este anorexic chiar, încât nu prea mai are de unde să se împuţineze mai mult. Iar social-democraţii, electoral vorbind, s-au umflat suficient. Este momentul să pună mâna pe borcanul de miere. Să împartă cum ştiu ei cei 29 de miliarde, din care o parte sunt bani împrumutaţi, oferiţi de Uniunea Europeană pentru următorii ani. Chiar admiţând că cei care dirijează dronele PSD sunt sinucigaşi de profesie, tot nu ar putea lua o decizie atât de greşită, încât să ţină Partidul Social Democrat în banca de rezerve până la primăvara. În plus, sub ochii noştri, se schimbă cu rapiditate geografia politică europeană. Socialiştii sunt din nou pe val.

Dar care sunt mai exact calculele de ultimă oră operate de echipa Cîţu? Mai întâi mizează pe faptul că, astăzi, Curtea Constituţională va constata că moţiunea de cenzură, astfel cum a fost ea semnată, încalcă Legea Fundamentală. În consecinţă, nu mai este bună. Iar iniţiativa USR şi AUR trebuie aruncată la coşul de gunoi. Tot ce se poate. Dar care este pasul următor?

Pasul următor este anunţat de zile în şir de către PSD. Preşedintele acestui partid afirmă că ţine la dosar propria moţiune de cenzură. Semnată ca la carte de parlamentarii PSD. Şi că este decis să o depună chiar azi. Desigur, în eventualitatea în care Curtea Consituţională dă de pământ cu celălalt document. Şi, în aceste condiţii, care este paiul de care se mai agaţă Florin Cîţu?

Florin Cîţu i-a asigurat pe susţinătorii săi cei mai apropiaţi că va denunţa la Curtea Constituţională şi acest document. El afirmă, pe bună dreptate, că parlamentarii aceluiaşi partid nu pot introduce de două ori o moţiune de cenzură în acelaşi ciclu parlamentar. Şi este încredinţat că textul moţiunii PSD este, din această perspectivă, viciat. Pe motiv că ar exista acolo semnături şi ale unor parlamentari AUR şi USR. Dar dacă nu este aşa? Dar dacă, chiar dacă ar fi aşa, PSD, pe ultima sută de metri, se rezumă la parlamentarii propriului partid? În aceste condiţii ce mai rămâne din firul de pai de care se agaţă disperat înecatul?

Mai rămâne ceva. Mai rămâne o speranţă. Şi anume că, sub orice pretext, fie el şi total fals, PNL mai are posibilitatea de a ataca şi acest document tot la CCR. Iar CCR, ca de obicei, va amâna dezbaterea cazului şi luarea unei decizii. Când totuşi o va face, balonul va fi preluat de către Klaus Iohannis, care are mijloacele constituţionale de a trage de timp. Şi astfel acest Guvern, crede Cîţu, intubat, cu perfuzii, va mai putea supravieţui până la primăvară.

Dar în ce scop se cramponează acesta de centrul de comandă de la Palatul Victoria? Într-un singur scop. Până la primăvară, are timpul să organizeze lucrurile în aşa fel, legat de fondurile materiale care vor fi accesate de la UE, încât să poată împărţi, acolo unde trebuie, generoasele comisioane pentru consultanţă. Şi mai mult decât atât. Pot fi chiar puse la cale, după "pohta ce-a pohtit", unele dintre cele mai consistente licitaţii. După care, cu sacii în căruţă, PNL, supravieţuind agăţat de pai, ar putea sări voios pe mal, pentru a consuma în tihnă ceea ce a îngurgitat.