CJUE, chemată să răspundă la întrebări cruciale în litigiile demarate de clienţii cu credite în CHF

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) este chemată, pe 9 februarie, să răspundă la o serie de trei întrebări ce au un impact crucial în litigiile demarate împotriva instituţiilor de credit de către consumatorii care au credite în franci elveţieni (CHF).

Poziţia unui număr de 71 de clienţi bancari din ţara noastră cu privire la întrebările preliminare adresate de Curtea de Apel Oradea în cauza "Andriciuc şi alţii contra Banca Românească" (C-186/16) va fi susţinută de avocaţii Gheorghe Piperea, Alexandru Dimitriu şi Luiza Hagiu, potrivit unui comunicat al casei de avocatură "Piperea şi Asociaţii".

Cele trei întrebări la care va răspunde CJUE sunt:

1. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/131 trebuie interpretat în sensul că dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurge din contract trebuie analizat prin raportare strict la momentul încheierii contractului sau include şi situaţia în care, pe parcursul derulării unui contract cu executare succesivă, prestaţia consumatorului devine excesiv de oneroasă comparativ cu momentul încheierii contractului din cauza unor schimbări semnificative ale cursului de schimb valutar?

2. În accepţiunea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, prin caracterul clar şi inteligibil al unei clauze contractuale trebuie să se înţeleagă că respectiva clauză contractuală trebuie să prevadă doar motivele care au stat la baza includerii acestei clauze în contract şi mecanismul său de funcţionare sau trebuie să prevadă şi toate consecinţele sale posibile în funcţie de care preţul plătit de consumator poate varia, cum ar fi riscul de curs valutar, şi dacă din perspectiva Directivei 93/13/CEE se poate considera că obligaţia băncii de informare a clientului la momentul acordării creditului vizează exclusiv condiţiile de creditare, respectiv dobânzile, comisioanele, garanţiile puse în sarcina împrumutatului, posibilitatea aprecierii sau deprecierii unei monede străine neputând fi inclusă în această obligaţie?

3. Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că termenii "obiectul principal al contractului" şi "caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de-o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte" acoperă o clauză cuprinsă într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, potrivit căreia "creditul va fi restituit în aceeaşi valută"?

Casa de avocatură menţionează faptul că judecata majorităţii litigiilor din România (aproximativ 3000 de dosare) ce au ca obiect obligarea instituţiilor financiare la conversia sumei creditului din CHF în lei, la cursul de schimb de la momentul contractării creditului a fost suspendată, fiind aşteptată soluţia ce se va pronunţa în legătură cu cele trei întrebări preliminare.