CM RUSIA 2018 Semnal de alarmă din exterior: breşe în sistemele de securitate

Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia, cel mai important eveniment sportiv al anului, reprezintă un adevărat test pentru autorităţi din punc-tul de vedere al securităţii. A devenit o obişnuinţă ca înaintea unei astfel de competiţii un întreg alai de grupări extremiste - cu acţiune globală sau locală- şi de "dereglaţi" solitari să transmită tot felul de ameninţări războinice. Autorităţile intră în alertă, iar organizatorii sunt nevoiţi să aloce sume uriaşe, de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de euro, pentru sistemele de securitate. Nici Rusia nu face excepţie, dar Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci (2014), desfăşurate fără evenimente, în ciuda multiplelor ameninţări, pot reprezenta o garanţie. Un semnal de alarmă, din afara Rusiei, dar din lumea fotbalului, a fost tras în această primăvară, când pe mai multe stadioane din Europa au avut loc incidente de securitate, care din fericire nu s-au soldat cu victime, dar care au demonstrat că sunt probleme grave.

Finalul partidei de la Munchen, dintre Bayern şi Real Madrid, contând pentru semifinalele Ligii Campionilor, a oferit un moment mai puţin plăcut din punctul de vedere al asigurării securităţii pe stadion, la un meci de asemenea nivel. Imediat după fluierul de final al centralului Kuipers, mai mulţi fani au intrat în teren. Din fericire aceştia nu au fost foarte agresivi, majoritatea doreau să se fotografieze, dar breşa în sistemul de pază este îngrijorătoare. La rândul lor, fotbaliştii au reacţionat bine, nu s-au speriat, reuşind astfel să reducă din haosul de pe gazon, cu stewarzi ineficienţi alergând după spectatori. În cele din urmă, suporterii îndrăzneţi au fost imobilizaţi şi scoşi în afara arenei.

Cu o lună în urmă, în Grecia, Anglia şi Franţa suporterii au provocat incidente grave. Devine tot mai evident că forţele de ordine pot fi luate foarte uşor prin surprindere atunci când grupuri organizate de ultraşi decid să-şi regleze, pe stadion, conturile cu suporterii rivali, cu conducerile cluburilor sau chiar cu proprii jucători. În Grecia a avut loc un adevărat serial violent cu suporteri şi oficiali în rolurile principale. Antrenori loviţi, meciuri întrerupte, bătăi între suporteri, patronul lui PAOK surprins pe gazon în timpul unui meci cu pistolul la centură sunt câteva dintre incidentele care în cele din urmă au dus la sus-pendarea temporară a competiţiei. În Anglia, la Londra, suporterii au pătruns pe teren la meciul West Ham - Burnley 0-3, în minutul 66 al jocului, imediat după ce oaspeţii au deschis scorul, pentru a protesta împotriva acţionarilor formaţiei din Londra. A fost nevoie de intervenţia forţelor de ordine pentru ca meciul să poată continua, mai ales că unul dintre jucătorii de la West Ham, Mark Noble a intrat în conflict cu un suporter. În Franţa, deranjaţi din cauza rezultatului partidei Lille - Montpellier, scor 1-1, spectatorii de la una dintre peluze au invadat terenul şi i-au atacat pe jucători echipei gazdă. Forţele de ordine au fost depăşite numeric. Marcatorul golului gazdelor, Pepe, a fost lovit, restul jucătorilor au reuşit să fugă pe culoarul care duce spre vestiare, iar jandarmii au reuşit cu greu să-i oprească pe suporteri să nu pătrundă peste aceştia la vestiare. Toate aceste incidente indică slăbiciunile unui sistem aparent bine pus la punct.

În 2014, cu ocazia JO de iarnă de la Soci, o sumă considerabilă a fost alocată pentru asigurarea securităţii întregii competiţii, peste 1,5 miliarde de euro, atât cât s-a cheltuit pentru JO de la Londra (2012). Un adevărat record, care cu greu va putea fi egalat. Peste 40.000 de agenţi au asigurat securitatea cu ocazia primei Olimpiade de iarnă găzduită de Rusia. Cum la vremea respectivă liderul rebeliunii islamiste din Caucazul rus, Doku Umarov, făcea apel la "împiedicarea prin toate mijloa-cele" a organizării JO la Soci, guvernul de la Moscova a decis ca alături de agenţii de securitate să mobilizeze şi trupe suplimentare din armată şi poliţie.

Cum Campionatul Mondial de Fotbal se va desfăşura în unsprezece oraşe împrăştiate în zona europeană a ţării, sistemul de securitate va fi unul mult mai amplu decât cel din urmă cu patru ani.