Comisia Europeană vrea să elimine pesticidele de pe un sfert din terenurile agricole din UE

Până în 2030, peste trei milioane de hectare de teren agricol din România ar trebui să devină suprafeţe destinate agriculturii ecologice, conform unui proiect lansat de Comisia Europeană cu scopul de a în curaja un sistem alimentar sănătos, bazat pe lanţuri scurte, transmite G4Media.ro.

Executivul de la Bruxelles vrea ca 25% din terenurile agricole din Europa să devină terenuri agricole ecologice, contribuind astfel la accelerarea dezvoltării unui lanţ alimentar bio. Pe scurt, Comisia Europeană vrea eliminarea pesticidelor şi a celorlalte substanţe folosite de fermieri pentru a creşte producţia, unele dintre ele având impact asupra sănăţii consumatorilor şi mediului - de exemplu asupra populaţiilor de albine.

"Reducerea acestor cantităţi de pesticide şi stimularea vânzării unor produse care nu conţin aceste substanţe potenţial nocive va duce la cantităţi mai mici de produse obţinute şi, evident, o cantitate mai mică are un preţ mai mare. Acesta va fi reculul. Însă din punct de vedere al sănătăţii, foarte multe persoane vor accepta un preţ mai mare. Cât anume din preţul unui produs va creşte, este foarte greu de spus, întrucât nu vom şti preţul de achiziţie al noilor substanţe", spune consultantul Adrian Benţa.

Nevoia de acţiune iniţiată de UE are la bază crearea unui lanţ alimentar care funcţionează pentru trei actori: pentru consumatori, producători, dar şi pentru mediu. În acest sens, Comisia Europeană a elaborat, în a doua jumătate a lunii mai, două mari strategii, pentru care alocă un buget de 20 de miliarde de euro, una care vizează biodiversitatea şi una care ar trebui să apropie producătorii de consumatori.

Strategia "De la fermă la consumator" are în vedere menţinerea unui lanţ alimentar durabil şi ecologic, prin consolidarea relaţiilor dintre producători şi consumatori. Ca parte a Pactului Verde European, iniţiativa îşi propune să contribuie la redresarea economică şi la implementarea unor practici durabile pentru sectorul agricol. La nivel de implementare, acest lucru presupune reducerea cu cel puţin 20% a îngrăşămintelor utilizate, precum şi o reducere cu 50% a pesticidelor, până în 2023, arată documentul elaborat de UE. Astfel, în perioada de producţie la ferme, se va limita la jumătate utilizarea organismelor modificate genetic, a fertilizanţilor şi a pesticidelor de sinteză.

Cele mai recente date disponibile la Eurostat arată că România avea 12,5 milioane de hectare de teren agricol în 2016, ceea ce înseamnă că Bruxelles-ul vrea ca peste 3 milioane de hectare din suprafaţa agricolă a României să fie utilizat pentru cultivarea produselor ecologice.

România, penultima din UE la agricultura bio

Mai multe state din blocul european au făcut deja primii paşi spre construirea unui lanţ alimentar sănătos. În Vest, francezii, au implementat un proiect care prevede ca cel puţin jumătate din produsele care ajung la copiii din şcolile publice franceze să fie bio. Iniţiativa din Franţa are la bază un program amplu de educaţie prin care populaţia este informată cu privire la beneficiile tranziţiei către un astfel de sistem alimentar.

"Este o strategie bună şi foarte utlilă, chiar binevenită care nu prea s-a promovat în România, deşi la nivel european există de mai mulţi ani, în state precum Italia, Franţa, Spania sau Elveţia", explică Lucian Cuibus, unul din liderii organizaţiei Slow Food Cluj Transilvania.

În plan local, aplicabilitatea acestei politici agricole comune rămâne, deocamdată, dificil de estimat. În 2018, doar 2,4% din suprafaţa agricolă a României era reprezentată de culturi ecologice, acesta fiind unul dintre cele mai reduse procente de teren dedicat cultivării produselor bio din UE, potrivit celor mai recente date furnizate de Eurostat. La acest capitol excelează state precum Austria (24,1%), Estonia (20,6%), Suedia (20,3%) şi Italia (un procent estimat la 15,2%), în timp ce România şi Malta se regăsesc la coada clasamentului.

În România, impedimentul pentru fermierii mici şi mijlocii nu constă în procesul laborios al conversiei propriu-zise, ci în costul ridicat al certificărilor necesare. Preţurile practicate de companiile româneşti de certificare se dovedesc a fi cele mai ridicate, raportat la celelalte state europene.

"În România, certificările sunt cele mai scumpe din Europa şi atunci nici fermierul nu este ajutat să se certifice ecologic, chiar dacă există acele subvenţii pentru producţia de produse ecologice nu acoperă în totalitate pierderile. Costurile pentru certificările ecologice sunt foarte mari, până la 1.000 de euro pe an, aici depinde de suprafaţă, de cultură, dar şi de alţi factori.

Ca o comparaţie, însă, pe aceeaşi suprafaţă, un fermier din Germania plăteşte 50 de euro. La noi din păcate nu este subvenţionată cum trebuie acest segment al produselor tradiţionale", mai adaugă Lucian Cuibus.

Ce înseamnă tranziţia pentru fermieri şi consumatori

Conversia la agricultura organică sau ecologică reprezintă una dintre soluţiile viabile la problemele de mediu precum încălzirea globală, ploile acide sau nivelul redus de biodiversitate. Din acest motiv, agricultorii ecologici români beneficiază de subvenţii care pornesc de la 39 de euro/ha şi pot ajunge până la cel mult 620 de euro/ha (în funcţie de tipul de cultură), potrivit Ordinului MADR nr. 130, în vigoare din 18 mai 2020, pentru anul 2020.

Introducerea unui angrenaj mai mare de produse bio locale necesită, implicit, încurajarea unui lanţ mai scurt de aprovizionare. Acest parcurs redus de aprovizionare cu alimente presupune implicarea unui număr cât mai mic de intermediari, în drumul produselor de la fermier la consumator.

"Vorbim despre un lanţ scurt de aprovizionare, dar experienţa din România ne dovedeşte că nu există întotdeauna un lanţ scurt pentru toţi producătorii noştri pentru că producătorii din România (comparând cu media din UE) sunt mult mai mici", explică prof.dr. Felix Arion, Director al Departamentului de Ştiinţe Economice, din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

La polul opus, marii jucători din industrie care practică agricultura industrială resping această implicare directă a Comisiei Europene la nivel local. Mai mulţi reprezentanţi ai sectorului agricol din România consideră că ei sunt cei care cunosc cel mai bine realitatea de la fermele lor. Cei care apelează constant la soluţii mai puţin naturale pentru stimularea producţiei se poziţionează cu o mai mare reticenţă faţă de directivele venite de la Bruxelles. Dar reprezentanţii acestui segment deţin o voce puternică în industrie, ceea ce ar putea duce la un trend de scepticism venit din partea acestor producători care vor fi primii afectaţi de această directivă lansată de UE.

Reducerea cu 50% a cantităţii de pesticide din România ar însemna eliminarea a 5 milioane de kg de pesticide din practica agricolă locală, întrucât datele Eurostat arată că fermierii români s-au plasat pe locul şase în UE la capitolul utilizării pesticidelor în 2018, cu 10 milioane de kg.

"România foloseşte aproximativ 30-40% din cantitatea de pesticide pe care le utilizează celelalte state membre. Produsele noastre sunt mult mai ecologice decât cele din alte state. Produsul românesc are alt gust. Eu o văd şi ca pe o formă de constrângere", spune Nicu Vasile, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), federaţie cu un grad mare de reprezentativitate la nivel naţional, a producătorilor agricoli.

Cu toate acestea, profesorul Felix Arion constată că vânzările directe de la producători la consumatori au crescut în ultimele trei luni, în ciuda constrângerilor generate de pandemia de COVID-19.

"Unii antreprenori au ales să micşoreze anumite preţuri, din dorinţa de a-şi fideliza segmentul de consumatori către care au ales să se îndrepte. Ulterior, însă, aceştia vor reveni la canalele tradiţionale de distribuţie, în principal în unităţile mari de producţie cum sunt hypermarketurile şi supermarketurile, pentru că românii de acolo cumpără cel mai mult şi acolo preţul va conta din nou", explică Arion.

Consultantul fiscal Adrian Benţa este de părere că lanţul scurt este util pentru promovarea produselor bio, chiar dacă acest lucru presupune o producţie mai mică din punct de vedere al volumului.

Din acest motiv, directiva "De la fermă la consumator" este potrivită pentru acele firme mici sau în curs de dezvoltare, dar şi pentru cele nou înfiinţate, care au nevoie de timp pentru a atinge un volum mai mare de livrare. La nivel consumatorului, acest lucru s-ar putea simţi prin impunerea unui preţ mai mare pentru produsele bio.