ROMÂNIA-RUSIA Nu mai avem piaţă concurenţială în domeniul petrolului

• Interviu cu Constantin Tampiza, reprezentantul preşedintelui "LukOil" pe proiectele din România

Reporter: Cum a încheiat "LukOil" România anul trecut, din punct de vedere financiar?

Constantin Tampiza: Anul trecut am încheiat destul de prost, ca toa-te companiile, cu excepţia "Petrom", care dispune de petrol la un preţ mai mic decât noi cu 400-450 de dolari pe tonă. De aceea, eu spun că nu avem piaţă concurenţială în domeniul petrolului. Noi importăm petrol din Rusia şi plătim redevenţă şi impozit pe export în valoare de 500-550 de dolari pe tonă.

Reporter: Cum sunt preţurile pe care le practicaţi, comparativ cu cos-turile?

Constantin Tampiza: Vindem la un preţ mai mic decât cumpărăm de la uzină. Am făcut o analiză şi am observat că, pe 28 martie, potrivit site-ului Uniunii Europene energy.eu, cele mai mici preţuri de vânzare ale petrolului din Uniunea Europeană sunt cele din România, Bulgaria şi Cipru. În România, o tonă de benzină se vinde cu 1.308 euro, în Bulgaria cu 1.337 şi în Cipru cu 1.360 de euro. Noi, practic, vindem cu cel mai mic preţ. În acelaşi timp, acciza în România este de 350 de euro, din cei 1.308 euro amintiţi, în Bulgaria - 223 euro şi în Cipru avem o acciză de 198 de euro pe tonă. În România, TVA este de 253 de euro, în Bulgaria, taxa pe valoarea adăugată se ridică la 223 de euro şi în Cipru - la 198 de euro. Astfel, noi, astăzi, dacă am avea aceleaşi condiţii, ar trebui să vindem cu un preţ de aproape 200 de euro pe tonă mai mare, pentru a avea aceleaşi marje la companiile care prelucrează şi comercializează. Acest lucru nu este posibil în România. Este foarte mare presiune mediatică, politică, din partea societăţii civile, am uitat de principiul pieţei libere bazat pe cerere şi ofertă.

Reporter: Spuneţi că aţi încheiat 2011 "destul de prost". Ce înseamnă acest lucru în cifre?

Constantin Tampiza: În ultimii trei ani am lucrat pe pierdere, atât la uzină, cât şi în sectorul de distribuţie (downstream). Este o pierdere accelerată, pentru că este legată de situaţia externă a petrolului. Ştiţi bine că atunci când cotaţiile internaţionale sunt foarte înalte la petrol câştigă upstream-ul, adică cel care extrage şi pierde downstream-ul. Anul trecut, pe retail şi vânzări prin depozite (fără uzină), am avut o scădere a vânzărilor, ajungând la 1.360.000 de tone de carburanţi, mai mic cu 160.000 de tone faţă de 2010.

Dacă vorbim de uzină şi de segmentul de distribuţie, am avut o pierdere generală în valoare de 95 de milioane de dolari. Este pentru prima dată când punem sub semnul întrebării locurile de muncă, primele pentru angajaţi, alte cheltuieli sociale, întrucât vrem să reducem costurile. Doar 20 de milioane de dolari au fost investiţiile noastre în 2011, în uzină şi retail.

Reporter: Dar la nivel global, "LukOil" a avut profit...

Constantin Tampiza: Potrivit rezultatelor pe downstream în 2011 ale "Lukoil", la nivel central, profitul operaţional a depăşit 6 miliarde dolari, din care 95% s-a realizat în Rusia; profitabilitatea downstream în străinătate este destul de mică. Dar este o greşeală enormă să facem o comparaţie între rezultatele Grupului "LukOil" şi cele ale "LukOil" România. Domnul Chiriţoiu are o viziune provincială când afirmă că nu-l interesează că "LukOil" Româ-nia are pierderi, atâta vreme cât compania mamă este pe profit. Ce semnal adresează el prin aceasta investitorilor? Îi doresc ca atunci când va avea o investiţie profitabilă în Bucureşti, să investeas-că în Oltenia, într-un proiect care-i va genera pierderi. Consider că este o presiune a Consiliului Concurenţei asupra companiilor petroliere.

Reporter: Cum vedeţi această industrie în anii care urmează?

Constantin Tampiza: Industria de rafinare a petrolului poate să dis-pară, pentru că jucătorii din această piaţă au pierderi foarte mari. Investitorii sunt rezervaţi la investiţii în acest domeniu. Capacitatea downstream-ului se dezvoltă foarte prost.

Reporter: Acest lucru înseamnă că şi pentru anul în curs aveţi estimări la fel de slabe, în ceea ce priveşte activitatea "LukOil", ca şi în 2011?

Constantin Tampiza: Anul 2012 merge foarte prost, mai prost decât anul trecut, înregistrăm aceleaşi scăderi. Ţinând cont de condiţiile meteo de la început de an, în primele luni, din punct de vedere economic, pierderile sunt substanţiale.

Reporter: V-aţi gândit să vă retrageţi din România?

Constantin Tampiza: Nu cred că "LukOil" se va retrage din Româ-nia. Avem mari speranţe în investiţia din Marea Neagră, care, în condiţiile unei reuşite a proiectului, poa-te să ne scape de pierderile downstream-ului. Acum elaborăm un proiect de impact asupra mediului pentru demararea acestor lucrări, dar avem foarte mult de lucru cu birocraţia, cu obţinerea avizelor etc. Din partea companiei sunt prevăzute toate sursele necesare. Nu pot gândi că obţinerea diferitelor autorizaţii vor amâna începerea lucrărilor de explorare.

Reporter: Cât veţi investi în explorările pe care le veţi face în Marea Neagră, după ce aţi câştigat licitaţiile prin care vi s-au concesionat acele perimetre?

Constantin Tampiza: Prima etapă a investiţiei va fi de maxim 200 de milioane de dolari. După aceea vom vedea rezultatul; riscurile în domeniu sunt destul de mari.

Reporter: Dacă nu veţi avea succes cu acest proiect, cum veţi depăşi această perioadă de criză?

Constantin Tampiza: Sperăm ca această situaţie de criză va fdi depoăşită şi piaţa va revbeni la condiţii normale. Încercăm să investim şi în alte domenii. Poate ne vom ocupa, totuşi, de un proiect pe partea de energie eoliană. Sunt experţi care apreciază că România este o zonă destul de bună pentru morile de vânt.

Reporter: Cât v-aţi gândit să investiţi într-un astfel de proiect?

Constantin Tampiza: Având în vedere că 50 de MW instalaţi costă 80-100 de milioane de euro, "LukOil" studiază posibilitatea să dezvolte un proiect de până la 50 de MW de electricitate.

Reporter: În ce alte ţări mai faceţi investiţii?

Constantin Tampiza: "LukOil" realizează investiţii mari în rafinăria Burgas din Bulgaria, unde astăzi condiţiile sunt mai bune ca în Româ-nia. În Bulgaria deja avem o staţie cu surse alternative - energie solară.

Reporter: În condiţiile prezentate, cum vedeţi toate privatizările care urmează să aibă loc în energie?

Constantin Tampiza: Sunt multe semnale că investitori mari vor să investească în astfel de proiecte. Eu, de exemplu, pun sub semnul întrebării reuşita privatizării "Oltchim". O companie cu cheltuieli mari, care nu are materie primă, cu probleme cum este această societate, nu este aşa de simplu de vândut. Privatizarea sectorului energetic şi atragerea unui investitor strategic cere anumite condiţii. Mă întreb, poate veni un investitor strategic la noi în condiţiile când preţul produsului este mai mic decât în piaţa europeană, iar costurile de producţie sunt mai mari? Astăzi, în ţară, avem multe riscuri: financiare şi economice, politice şi sociale, capacitate mică de cumpărare. Trebuie gândit cum să creăm condiţii pentru atragerea investitorilor. Dacă aceste companii energetice vor fi vândute, ele vor fi vândute pe bani puţini, pentru că nu este un moment prielnic de făcut investiţii în România.

Reporter: Mulţumesc!