Concurenţa nu mai este o problemă pentru marile companii din Europa

Banca Centrală Europeană a publicat săptămâna trecută lista companiilor europene ale căror obligaţiuni au fost cumpărate prin tipărire în prima etapă a programului CSPP (Corporate Sector Purchase Programme), care a avut loc la începutul lunii trecute.

Detaliile de pe site-ul BCE privind CSPP arată că participă şase bănci centrale (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Spania şi Finlanda), iar achiziţiile se vor face atât de pe pieţele primare cât şi cele secundare, însă de pe pieţele primare nu vor putea fi cumpărate obligaţiuni ale companiilor din sectorul public. De asemenea, ratingul minim al obligaţiunilor cumpărate de BCE trebuie să fie BBB-.

Din păcate, doar Bundesbank, banca centrală a Germaniei, a publicat şi numele beneficiarilor, alături de ISIN-ul obligaţiunilor cumpărate. Banca Italiei, a Belgiei, a Finlandei şi a Franţei s-au mulţumit să dezvăluie doar ISIN-ul, lăsându-i pe investitori să caute singuri numele companiilor.

"După anunţul BCE din martie 2016, există o serie de dovezi conform cărora companiile au căutat să beneficieze cât mai mult, accelerându-şi emisiunile nete de obligaţiuni", se arată într-o analiză a organizaţiei neguvernamentale Bruegel.

Ultimele date ale Băncii Centrale Europene par să confirme această ipoteză. În lunile martie, aprilie şi mai din acest an, emisiunile nete de obligaţiuni corporate au depăşit 60 de miliarde de euro, depăşind semnificativ emisiunile nete anuale din 2014 şi 2015, de 50 miliarde, respectiv 56 de miliarde de euro (vezi graficul).

Zerohedge a preluat o analiză de la Bank of America, în care se arată că BCE a cumpărat 440 de emisiuni de obligaţiuni corporate, de la 158 de companii diferite. Pe lista celor mai "populare" achiziţii se află Deutsche Bahn (12 emisiuni de obligaţiuni), Telefonica (11), BMW (10), Daimler (9), ENI (9), Orange (9), Engie (8), Iberdrola (8), Total (7) şi Enel (7). "Pe scurt, au cumpărat aproape tot", scriu analiştii de la Bank of America.

Pe lista obligaţiunilor cumpărate de Bundesbank se mai află nume mari precum Volkswagen, Bosch, Metro, Deutsche Telekom, Continental, SAP, Lufthansa sau E.ON.

Într-o analiză Citi de la începutul lunii se arată că "divergenţa dintre aspectele tehnice puternice create prin CSPP şi un mediu macroeconomic tot mai negativ continuă să crească".

Analiştii băncii americane nu fac decât să sublinieze, de fapt, ruperea de realitate a preţului obligaţiunilor corporate europene de elementele fundamentale care ar trebui să se susţină.

O altă analiză de la Citi, ulterioară publicării datelor BCE, arată şi "discriminarea" tot mai mare între costurile de finanţare ale companiilor eligibile pentru participarea în programul CSPP şi a celor care nu sunt eligibile.

Este evident că intervenţia BCE, în numele atingerii ţintei de inflaţie, afectează puternic competitivitatea mediului european de afaceri.

Despre extinderea programului de relaxare cantitativă la cumpărarea obligaţiunilor companiilor, jurnalistul britanic Matthew Lynn scrie, în The Telegraph, că reprezintă "o formă de naţionalizare pe uşa din spate" şi aminteşte că "distorsionează competiţia, deoarece favorizează companiile cu bune conexiuni politice în locul celor care oferă cele mai bune produse".

Când BCE cumpără obligaţiuni ale unei companii, costul capitalului scade pentru acea companie, care beneficiază, astfel, de un avantaj semnificativ în faţa competitorilor.

Oare "achiziţiile" BCE nu pot fi considerate drept ajutor de stat? Se pare că nu, deoarece Comisia Europeană este foarte tăcută în această privinţă.

De "bunăvoinţa" BCE a beneficiat inclusiv multinaţionala belgiană Anheuser-Busch InBev NV, cel mai mare producător mondial de bere, care a emis obligaţiuni cu o valoare record pe piaţa europeană, de circa 13 miliarde de euro, pentru achiziţia altui gigant din industrie, SABMiller.

Doar această tranzacţie este suficientă pentru a arăta cum banii din nimic sunt folosiţi pentru achiziţionarea de active reale şi reprezintă un semnal de alarmă major pentru natura economică a "privatizărilor" care au mai rămas de făcut prin Europa de Est.

Băncile centrale participante în cadrul programului CSPP au cumpărat inclusiv obligaţiuni ale unor companii aflate, recent, foarte aproape de faliment, cum este Glencore.

Analiştii de la Bank of America mai subliniază că programul BCE reprezintă, de fapt, "QE pentru întreaga lume", în condiţiile în care sunt eligibile şi companiile din afara zonei euro, dar care au emis obligaţiuni pe piaţa unică prin intermediul unor subsidiare înregistrate local.

Printre corporaţiile din afara zonei euro aflate pe lista achiziţiilor de obligaţiuni se află Nestle, Novartis şi Adecco (Elveţia), Unilever (Marea Britanie), dar şi Bunge sau Schlumberger, din Statele Unite. Ultima companie, cea mai mare la nivel mondial pe piaţa serviciilor petroliere, tocmai a anunţat concedierea a încă 8.000 de angajaţi, pe fondul menţinerii preţului scăzut al petrolului.

Structura achiziţiilor, respectiv includerea în prima parte a programului CSPP a 36% până la 52% dintre obligaţiunile eligibile din categoria de rating BBB şi numai a 16% până la 36% a obligaţiunilor eligibile din categoria A, arată că BCE şi-a asumat un risc de credit semnificativ, conform analiştilor de la Bank of America.

Odată ridicată această "povară" de pe spatele investitorilor, singura lor grijă mai rămâne cea a profitului, însă şi aceasta se poate dovedi o problemă majoră, după cum arată ultimele rezultate financiare ale companiilor din Europa şi SUA.

Probabil că achiziţiile de obligaţiuni prin tipărire nu vor conduce la ceea ce jurnalistul Matthew Lynn numeşte "naţionalizare pe uşa din spate" şi nici nu este nevoie de acest lucru. Întărirea "mariajului" dintre corporaţii şi stat, altădată cunoscut sub numele de fascism, este suficient.

Din păcate, "mariajul" nu este suficient pentru crearea condiţiilor de relansare a economiilor europene, unde rolul primordial îl joacă firmele mici şi mijlocii.

Acum supravieţuirea şi prosperitatea acestora este pusă sub un mare semn de întrebare, iar reformele structurale amintite mereu de Mario Draghi, vor rămâne, pentru mult timp, doar un ideal nerealizabil.