CORESPONDENŢĂ DIN PARIS Majoritatea relativă a Preşedintelui Macron

Modelul de organizare politică din Franţa - care stă de fapt la baza celui din România postdecembristă - a trecut de o etapă importantă, în 19 iunie, prin alegerile legislative a celor 577 de deputaţi/reprezentanţi ai diverselor grupuri politice franceze cu rezultate care au evidenţiat câteva surprize:

- La două luni după ce a fost ales, preşedintele ţării nu are majoritate absolută;

- Partidul de extremă dreapta ("RN" = Marine le Pen, locul al doilea la prezidenţiale) are mai mulţi reprezentanţi decât al dreptei tradiţionale ("Republicanii");

- Partidul de extremă stânga ("LFI" = Jean Luc Melenchon, locul al treilea la prezidenţiale) are mai mulţi reprezentanţi decât al stângii tradiţionale (Partidul Socialist);

- Cele două partide extreme au un număr echivalent de deputaţi.

Interesant de notat că primul grup de opoziţie este o alianţă de stânga, creată după alegerile prezidenţiale, special pentru cele legislative, numită "NUPES" (Noua Uniune Populară Ecologică şi Socială) cu o majoritate a extremelor ("Franţa nesupusă" + "Partidul Comunist").

Suntem deci într-un peisaj politic care va duce la dezbateri intense atunci când diverse legi importante vor fi votate: majoritatea relativă de centru va fi nevoită sa facă apel fie la opoziţia de dreapta, fie - eventual - la cea de stânga, pentru a reuşi să voteze proiectele de legi propuse de guvern.

Aşa cum s-a văzut şi la alegerile prezidentiale, extremele continuă să câştige teren în faţa partidelor de centru şi tradiţionale, ceea ce ar putea duce la continuarea unei perioade tensionate, accentuată în mod inevitabil de o conjunctură nefavorabilă economică şi socială.

Emmanuel Macron rămâne în continuare o personalitate politică activă pe plan european şi internaţional, cu o bună bază electorală, dar care se erodează din cauza nemulţumirilor generale şi individuale.

Cu doar 46% prezenţă la vot, majoritatea absolută de 289 de deputaţi nu este atinsă, iar în cadrul noii alianţe "Ensemble", partidul preşedintelui (LREM) a pierdut jumătate din numărul de deputaţi de acum 5 ani.

Să ne amintim că Asamblarea Naţională şi Principiul grupării deputaţilor după afinităţi politice datează din perioada revoluţionară a anului 1789: prima Asamblare a fost creată pe 17 iunie (deci cu aproape o lună înainte de 14 iulie) şi a reprezentat prima etapă a nemulţumirilor populare care au dus la căderea Bastiliei şi a evenimentelor ce au schimbat cursul istoriei Franţei şi nu numai.

Distincţiile epocii dintre "regalişti", "girondini" şi "montaniari" sunt la baza grupurilor parlamentare, iar locul lor în cameră se află la originea termenilor "dreapta" şi "stânga": de atunci, termenii au fost preluaţi în majoritatea regimurilor republicane.