Corupţia şi democraţia

Corupţia este cea mai gravă boală a democraţiilor. Scandalurile de corupţie Buzatu şi Georgescu au readus în atenţia publicului de la noi problema corupţiei politice şi a relaţiei ambigue pe care aceasta o are cu democraţia. Problema corupţiei politice, veche de când au apărut primele comunităţile politice - adică de când au apărut acele spaţii publice care nu se reduc nici la indivizii care le compun, nici la suma acestora, nici la grupurile private care activează acolo - a constituit mereu o provocare pentru ceea ce se numeşte astăzi buna guvernare. Pe de altă parte, nu toate sistemele politice au acordat aceeaşi atenţie corupţiei. Doar acolo unde diviziunea dintre sfera politică şi cea privată şi economică au fost separate, adică acolo unde guvernarea s-a revendicat de la interesul public şi nu de la cel privat, respectiv în cazurile în care organizarea politică nu s-a bazat pe patrimonialism sau clientelism, corupţia a fost considerată o patologie socială şi politică.

Doar în sistemele politice bazate pe reguli moderne de guvernare (principiul reprezentativităţii, separaţia puterilor, statul de drept) şi principii morale (virtute civică), adică în regimurile care vor deveni democratice, favorizarea intereselor publice în favoarea celor private a fost considerată o trădare a vocaţiei morale a politicii. Nu întâmplător liderii iliberali care au fost şi mai sunt modele pentru mulţi politicieni români se opun liberalismului, pentru că democraţia fondată pe principii liberale este incompatibilă cu principiile fundamentale ale sistemului politic bazat pe democraţia liberală, în primul rând cu egalitatea în faţa legii şi anihilarea impunităţii politicienilor, aşa că atunci când astfel sunt devoalate public, cazurile de corupţie provoacă scandaluri şi crize.

Ori, seria neagră care a început cu "azilele groazei" şi care pare să nu se mai termine, chiar dacă nu s-a transformat încă într-o criză politică, a generat o stare de neîncredere generalizată în guvernare care limitează la maximum marja de manevră a guvernului. Oricât de repede ar fi fost excluşi din partid primarul din Crevedia sau cel din Mioveni sau preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, oricât se complac PSD - primul afectat -, dar şi celelalte partide sistem, scandalurile de corupţie vor avea implicaţii politice şi electorale importante şi previzibile: partidele antisistem, dar mai ales cele populiste şi extremiste vor fi principale beneficiare ale acestei situaţii.

Când distanţa dintre lumea ideală proclamată de democraţie şi practicile reale pe care sistemele politice care se revendică de la ea se lărgeşte, sistemul democratic este destabilizat, iar legitimitatea sa, care se fondează pe funcţionarea regulilor sau instituţiilor, este pusă sub semnul întrebării. În condiţiile geostrategice determinate de războiul hibrid pe care România este departe de a-l fi contracarat eficient, cu o situaţie economică dificilă, scandalurile de corupţie cu repetiţie pot destabiliza democraţia de faţadă de la noi. Iar goana după voturi facile şi mirajul sondajelor de opinie, care acoperă o stare de spirit ce devine din ce în ce mai radicală, riscă să împingă societatea românească în capcana populismului extremist.