COSMIN VASILE, AVOCAT ASOCIAT LA "ZAMFIRESCU RACOŢI & PARTNERS": "Există o filieră de avocaţi care profită de pe urma victimelor accidentelor auto"

Reporter: Care sunt cele mai dese litigii cu care se confruntă companiile de asigurări?

Cosmin Vasile: Sunt trei mari categorii de litigii cu care se confruntă companiile de asigurări. Este vorba despre daunele materiale şi morale acordate în urma accidentelor auto, care au devenit un fenomen în ultima vreme, litigiile generate de refuzul companiilor de asigurări de a acorda despăgubiri pentru poliţele destinate locuinţelor şi autoturismelor, dar şi de refuzul achitării asigurărilor mai sofisticate, în care sumele implicate sunt mari, cum ar fi cele pentru accidente în construcţii, asigurări de viaţă în cadrul unor proiecte de construcţii, incendii ş.a.

Reporter: Care tip de litigii a luat amploare în ultima perioadă?

Cosmin Vasile: În cazul daunelor materiale şi morale din accidente în mod cert există o creştere a sumelor acordate ca despăgubire victimelor sau urmaşilor celor decedaţi, lucru ce a făcut ca, în jurul acestui fenomen, să se cristalizeze nişte grupuri de acţiune, nu tocmai binevoitoare, care profită şi de mediatizarea intensă a unor cazuri.

Reporter: De ce au crescut sumele solicitate pentru daune morale şi materiale? Cum vă explicaţi fenomenul?

Cosmin Vasile: Cred că fenomenul care a declanşat creşterea sumelor obţinute ca daune morale şi materiale este dorinţa unora de a face vizibil cazul pentru a câştiga de pe urma lui. Accidentele auto cu victime sunt, fără discuţie, o nenorocire pentru toată lumea implicată. Însă, există anumite filiere de avocaţi sau aşa-zişi avocaţi care, în momentul în care se produce un accident auto, până să ajungă victima sau familia decedatului la spital, au deja informaţia şi îi contactează ca să îi reprezinte în instanţă sau în discuţiile cu companiile de asigurări. Am convingerea că aceste persoane sau grupări au vrut ca multe cazuri de daune acordate sau solicitări de daune să fie mediatizate ca să creeze presiune publică. Mediatizarea, în anumite cazuri, este un mijloc de presiune şi un factor nefericit care interferează cu justiţia. Şi aici, exemplul meu preferat este accidentul provocat de Şerban Huidu. Avocatul unei rude a celor decedaţi în accident a declarat, după ce instanţa a stabilit valoarea despăgubirii, că nici nu spera ca suma să fie atât de mare şi că, dacă nu era mediatizarea şi nu era vorba despre Şerban Huidu, nu obţinea atât de mulţi bani. Asta defineşte fenomenul despre care vorbesc.

Reporter: Dar este dificil să pui preţ pe viaţa unui om. Este foarte greu să judeci, până la urmă, dacă valoarea despăgubirii este prea mare sau prea mică.

Cosmin Vasile: Poliţele de asigurare au nişte limite de ordinul milioanelor de euro, mai ales la capitolul daune morale. Este foarte delicat subiectul.

Reporter: Şi cum poţi stabili suma corectă?

Cosmin Vasile: De la 1865 încoace, la capitolul daune morale şi la comensurarea lor, legea noastră civilă a lăsat o libertate absolut nelimitată instanţei. Preţul durerii este stabilit de magistrat. Nu poţi să cuantifici asta. Daunele morale acordate variază între câteva mii şi sute de mii sau milioane de euro. Există discrepanţe uriaşe dar şi câteva direcţii care sunt comune, acceptate de instanţe, cum ar fi: pentru deces, daunele morale acordate moştenitorilor sunt întotdeauna, ca regulă, mult mai mici decât cele plătite persoanei accidentate care supravieţuieşte cu un handicap sever. Acest lucru poate fi corect în multe cazuri, dar nu şi în situaţia când cel care supravieţuieşte este un copil, pentru care se dovedeşte, peste ceva vreme, că în urma pierderii părinţilor suferă nişte traume care îi afectează dezvoltarea. Deci totul este discutabil.

Cred că soluţia cea mai indicată ar fi, în acest caz, stabilirea unei grile impuse de legiuitor, care să nu stabilească sume fixe pentru categorii de despăgubiri, ci să micşoreze această marjă. Şi, dacă tot încercăm să cuantificăm ceea ce nu poate fi cuantificat în cazul daunelor morale, mi se pare corect să se facă o dezbatere publică amplă pe marginea acestei grile, în urma căreia legea să cuprindă cele mai adecvate soluţii. Societăţile de asigurare ar avea mai multă predictibilitate, stabilirea şi plata daunelor ar fi mai rapidă, iar unii avocaţi n-ar mai profita de victime sau de moştenitori. Nu ştiu însă dacă cineva îşi va asuma acest proiect, dacă autorităţile se vor implica, printre altele şi pentru că este împotriva tradiţiei.

Reporter: Deputatul Adrian Gurzău ne-a declarat, recent, că există o filieră de avocaţi care profită de pe urma victimelor accidentelor. Ne puteţi detalia fenomenul?

Cosmin Vasile: Situaţia este gravă pentru că banii ajung mai mult în buzunarele acestor avocaţi decât la victime. În cazurile despre care ştiu eu sunt implicaţi, ca victime sau moştenitori, oameni simpli, fără ştiinţă de carte. Ei au fost contactaţi şi, sub pretextul că vor fi ajutaţi, semnează, pentru sume derizorii (2.000 de lei), nişte cesiuni de drepturi. Oamenii către care au fost cesionate aceste drepturi obţin sume foarte mari ca despăgubiri. Este un fenomen malign care include chiar şi o latură infracţională. Şi este o realitate împotriva căreia nimeni nu face nimic, realitate grevată pe această stare de lucruri, pe această posibilitate de a solicita ca despăgubire oricât, de a te duce şi de a practica chiar şi un şantaj cu societatea de asigurări. Din acest motiv consider că singurul mod de a elimina fenomenul este ca statul să intervină legislativ şi ASF-ul să reglementeze proceduri sau reguli speciale pentru anumite tipuri de litigii în materie de asigurări.

În acest context, nici nu este de mirare că societăţile de asigurare sunt sub presiune din cauza pieţei, inclusiv din cauza acestor litigii care le fac să fie mult mai precaute. Cred că este o explicaţie pentru ostilizarea relaţiei cu cei care aşteaptă mai mult până să primească bani din asigurare. Eu înţeleg acest tip de presiune, înţeleg şi situaţia companiilor de asigurări, care au nişte costuri care pot să scape de sub control. Or, toate litigiile despre care vorbim şi creşterea numărului de fraude sau creşterea sumelor pe care societăţile de asigurare sunt obligate să le achite sunt factori de presiune la care firmele răspund. Astfel, în unele societăţi de asigurare, echipele care previn fraudele s-au transformat în departamente. Aşa se face că toate dosarele ajung să fie trecute prin filtrul acestor departamente, iar durata acordării despăgubirilor creşte. Societăţile de asigurări vor ajunge ca băncile, nimeni nu le iubeşte dar nimeni nu poate să trăiască fără ele.

Reporter: Dacă societăţile de asigurare au constituit departamente "anti-fraudă", înseamnă că fenomenul a luat amploare.

Cosmin Vasile: Evident. Nu am o statistică, dar această evoluţie din piaţa asigurărilor ne arată că s-au înmulţit cazurile. Sunt cunoscute cazurile cu automobile. Te duci şi spui că maşina este zgâriată pe stânga şi societatea de asigurări suspectează că ţi-ai zgâriat-o singur ca să obţii nişte bani. Este un exemplu de caz simplu şi aceste departamente de fraudă asta fac. Ei trebuie să preîntâmpine, teoretic, toate cazurile în care ceea ce se întâmplă nu este asigurat şi beneficiarul poliţei încearcă să atragă răspunderea societăţii de asigurare. Societăţile de asigurare fac eforturi să preîntâmpine sau să descopere fraudele, şi acest lucru prelungeşte timpul de reacţie şi explică, uneori, refuzul de plată. Asta este realitatea. Societatea de asigurări este într-o postură ingrată pentru că acţionează într-un mod standardizat cu departamentul de fraudă. Toate cazurile sunt tratate la fel.

Sunt şi cazuri mai complicate, la o scară mult mai mare a valorii asigurate sau a ceea ce înseamnă, în mod concret, frauda . Vă dau un exemplu: se încheie o asigurare a unui antreprenor pentru o construcţie care se surpă, mor sau sunt răniţi oameni. Întrebarea care se pune este: surparea se produce din cauza constructorului sau vorbim despre un viciu care nu are legătură cu construcţia? În cazul din urmă nu s-ar atrage răspunderea pe poliţa de asigurare respectivă.

Reporter: Ce cazuri are în instanţă casa de avocatură Zamfirescu Racoţi & Partners în domeniul asigurărilor?

Cosmin Vasile: Avem numeroase dosare pentru că apărăm mai multe societăţi de asigurare. Echipa are câteva zeci de dosare privind daunele morale, dar şi dosare care implică refuzul de a plăti poliţele în cazul unor construcţii, incendii, accidente de muncă etc.

În general, la daunele morale şi materiale se dispută întotdeauna suma.

Reporter: Consideraţi că piaţa noastră de asigurări a ajuns într-un punct în care necesită o modificare a legislaţiei din cauza diverselor probleme apărute în ultimii ani? Consideraţi că ASF trebuie să ia mai multe măsuri în această piaţă? Cum comentaţi multitudinea de reclamaţii la adresa unor societăţi de asigurări care nu-şi onorează poliţele şi care încă funcţionează şi frauda de la BCR Asigurări?

Cosmin Vasile: Cred că ASF poate şi trebuie să intervină la capitolul litigii care implică societăţile de asigurări. Datorită specificului lor, datorită numărului lor, datorită faptului că sunt repetitive, consider că interesul statului român ar fi să intervină legislativ în mai multe direcţii. Grila pentru daune morale este o soluţie. Mai este şi introducerea unor proceduri alternative de soluţionare a disputelor pentru anumite categorii de litigii în materie de asigurări.

În piaţă sunt destul de multe lucruri care nu funcţionează normal: societăţile de asigurare care sunt lăsate să vândă poliţe la un preţ care sfidează orice logică economică şi despre care se ştie cu certitudine că nu plătesc poliţele, nu au de ce să existe. Sunt şi voci care spun că modul în care este gândit RCA-ul este unul greşit, iar societăţile de asigurare spun că nu mai pot face faţă plăţilor. Sunt numeroase puncte în care trebuie intervenit, dar trebuie ca cineva să îşi asume acest lucru. Nu am motive să fiu pesimist şi să cred că ne îndreptăm către o catastrofă în privinţa asta. Pe de altă parte, nici nu prea văd semne de preocupare pentru rezolvarea rapidă a problemelor din asigurări, dar acest lucru este explicabil dacă proiectul de constituire a ASF-ului a durat un an, şi abia în urmă cu o lună şi ceva putem considera că lucrurile s-au tranşat.

Cred că de acum încolo putem avea aşteptări mai mari de la ASF.

Reporter: Vă mulţumesc!