"Creditarea în CHF a fost o încercare cu costuri mari şi pentru bănci şi pentru clienţi"

Denis Ciulinaru: În ultimii 20 de ani vedem o evoluţie a relaţiei dintre români şi bancă, dar şi în raport cu ideea de credit, de împrumut. Au fost şi ani când această relaţie era: "Mă duc cu buletinul, gata! Am ieşit din bancă, am luat creditul". Analiza era făcută pe repede-înainte şi ne trezeam cu probleme, că nu puteam plăti. Cum ar trebui să ne motivăm decizia de a lua un credit şi cum ne facem singuri aceste evaluări asupra riscurilor de solvabilitate în ceea ce ne priveşte?

Florin Dănescu: Simplu spus, solvabilitatea este capacitatea ta de a-ţi plăti datoriile. Există lichiditate şi solvabilitate. Lichiditate înseamnă să poţi plăti repede. Dar să evaluezi ce se poate întâmpla în viitor este cel mai greu pentru că intervin factori subiectivi şi factori obiectivi în viaţa noastră. Obiectiv este că avem nevoie de bani, avem nevoie să ne dezvoltăm, iar pentru această dezvoltare nu ai mereu timpul necesar ca să economiseşti.

Dar mereu trebuie să ne întrebăm: ce produs iau, ce sumă, pe ce perioadă, la ce dobândă, la ce preţ, în e monedă, astea sunt atributele unui credit. Practic o să renunţi la nişte consumuri viitoare, poate nu o să mai poţi pleca în vacanţe ca până acum. Poate nu vei mai avea nici independenţa de consum de până acum. Cât te îndatorezi? 30% din venituri sau 50% şi renunţi la jumătate din ce câştigi? Aici apare deja conflictul între nevoie şi posibilitate. Dacă ne punem această întrebare, deja am făcut un pas enorm.

Apoi te gândeşti: dacă eşti căsătorit, te îndatorezi pe ambele venituri din familie sau doar pe unul? Exerciţiul cel mai bun, ca pentru un sportiv care se pregăteşte pentru olimpiadă este să aduni un avans cât mai mare, pentru că îţi faci exerciţiul de economisire şi deja te antrenează să ştii răspunsul: "cât aş putea plăti lunar?"

Denis Ciulinaru: Contează foarte tare în ce eşti plătit la job-ul tău şi acesta este un detaliu de care ar trebui să ţii cont atunci când alegi să faci un credit. Este în euro, în dolari, in franci elveţieni?

Florin Dănescu: Experienţa oamenilor nu vine doar din inteligenţă sau din felul în care trăieşti experienţele pe care le ai, ci şi din timpul pe care l-ai parcurs. Economiile dezvoltate, implicit cetăţenii acestora, au o educaţie financiară mai bună şi pentru că sunt ţări capitaliste de 200 de ani şi pentru că au trecut prin astfel de crize de nenumărate ori. Sunt diferenţe între o familie în care bunicul îţi povesteşte cum a dat faliment firma lui şi ce a învăţat din asta şi o familie românească în care îţi povesteşe cum era în comunism, în care toţi aveam acelaşi lucruri: o casă şi o Dacie, luate într-o societate cu trai scăzut, în care toţi eram săraci şi egali.

Creditele în franci elveţieni fac parte din experienţa trăită. A fost o încercare cu costuri mari şi pentru bănci, şi pentru clienţi. Acum, când discutăm de cursul valutar, o facem mult mai pragmatic, mai exact, mai apăsat, pentru că ştim ce înseamnă o greşeală de acest fel.

Eu am fost dealer de valută în cariera mea. Francul elveţian era printre ele mai stabile monede din Europa, dovadă că toată lumea încerca să cumpere franci elveţieni şi să-şi ţină economiile în franci şi dobânda era extrem de scăzută, pentru că era extrem de stabilă. Ce s-a întâmplat? Cererea de franci a crescut enorm. Euro a fost iniţial mai mare decât dolarul, pe urmă a coborât sub dolar, deci lumea era destul de nesigură pe cele două valute şi alegea, ca şi la aur, să-şi ţină averea în franci elveţieni. Cererea de franci a crescut, presiunea pe cursul francului elveţian a crescut, iar când a explodat, toată lumea a plătit.

Denis Ciulinaru: Ce tip de dobândă să alegem atunci când facem un credit?

Florin Dănescu: Ne întoarcem la prima afirmaţie: să fii conştient că viaţa este impredictibilă şi să încerci să îţi calculezi puterea de a plăti, luând în calcul şi anumite evenimente posibil neplăcute în viaţă. Asta dictează şi tipul de dobândă pe care vrei să îl alegi. Dacă ne uităm în ciclul anterior, de 15 ani, la noi în economie, vom vedea schimbări foarte mari: urcări şi coborâri, iar asta înseamnă volatilitate.

S-ar putea să ai o dobândă fixă foarte bună, cum am avut eu când mi-am luat primul apartament la 28 de ani, cu 15% dobândă pentru tineri căsătoriţi în tinereţe, dar inflaţia era la 160%. Realmente eu atunci mi-am plătit casa după vreo doi ani, din două salarii deloc mari, plictisindu-mă să merg lunar la bancă. Atunci banca a pierdut foarte mult, avea o dobândă fixă, dobânda variabilă ar fi trebuit să fie raportată la inflaţia de 160-170%. Diferenţa aceasta a pierdut-o banca, dar asta nu se poate întâmpla la infinit pentru că băncile au şi o răspundere faţă de alte industrii, au depozitele populaţiilor şi companiilor.

Acum există instrumente care ne pot corecta o decizie relativ greşită la început. Dacă iei un credit cu dobândă variabilă acum şi constaţi pe pielea ta că nu este cel mai bine, poţi să te refinanţezi. Poţi să cauţi un produs care să aibă o dobândă fixă. În concluzie, nu rămâi imobil în 20 de ani de credit.

Denis Ciulinaru: Prima lecţie este să învăţăm să citim un contract, atunci când semnăm. Cum citim un contract cu banca?

Florin Dănescu: Extrem de puţini oameni, chiar foarte educaţi, elite profesionale în domeniul lor s-au obişnuit ca în lumea asta digitală să dai pagină după pagină, să te duci la ok sau la yes. Eu, ca om de bancă, sunt convins că industria bancară, fiind extrem de reglementată şi extrem de păţită, nu are în contracte şi nu urmăreşte să aibă lucruri ascunse. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să citeşti contractul, pentru că, practic, acolo vezi cum e contractul, care va fi preţul, pe ce durată, în ce valută, cât înseamnă plata lunară, cât înseamnă din salariul meu, ce se întâmplă dacă nu plătesc?

Noi învăţăm la educaţie financiară să comparăm rata de credit cu chiria. Tu până nu plăteşti integral casa, este ca şi cum stai în chirie. În primul rând să conştientizăm lucrul acesta: nu este bunul meu pentru că m-am mutat în el!

Denis Ciulinaru: În orice contract, nu numai în cel cu banca, pot apărea foarte multe situaţii: ţi-ai pierdut serviciul, nu mai ai cu ce să plăteşti sau pur şi simplu vrei să ieşi dintr-un contract şi atunci trebuie să soluţionezi cumva. În ce fel a ajutat apariţia CSALB în acest cadru?

Florin Dănescu: Apariţia acestei instituţii a fost un pas enorm făcut în societatea noastră, pe un domeniu care era destul de conflictual la un moment dat şi lipsit de experienţă. Legat de CSALB sistemul bancar a înţeles că este o Directivă Europeană pusă în practică în România. Una este să rezolvi o problemă prin conflict, cum este într-o instanţă unde altcineva hotărăşte, şi alta este să te împaci. CSALB asta înseamnă, că ambele părţi sunt de acord cu soluţia respectivă, iar acea soluţie observăm că nu poate fi într-un avantaj financiar pentru bancă pentru că atunci nu ar accepta consumatorul. Prin CSALB, băncile au un instrument în plus pentru a detaşa acei clienţi care chiar nu mai pot plăti de cei care nu mai vor să plătească.

Erau şi oameni de bancă la debutul acestui construct instituţional care nu erau aşa optimişti în vederea succesului unei astfel de construcţii, pentru că România nu-i obişnuită cu succese instituţionale de forma aceasta, un construct european profund, cu independenţă, cu reprezentativitate totală.

Denis Ciulinaru: Cum îi poate ajuta pe consumatori o refinanţare? Sau decizia de a plăti anticipat...

Florin Dănescu: Refinanţare înseamnă să schimbi condiţiile contractului şi să cumulezi mai multe credite într-unul sau să scurtezi perioada, pentru că ai înţeles că o perioadă mai scurtă ţi se potriveşte mai bine cu veniturile care ţi-au crescut. Astfel, dacă plăteşti mai repede sume mai mari, poţi să accesezi o dobândă mai mică. Este o diversitate de lucruri care merg în favoare clientului printr-o refinanţare, dar este nevoie de o conştientizare de către acesta şi de un nivel de educaţie.

Decizia de a plăti anticipat este, în general, o veste foarte bună pentru oricine, pentru că asta înseamnă că au crescut veniturile într-un mod sau altul. Cel mai bun sfat al unui economist este să îţi achiţi datoriile acum, dacă ai posibilitatea, să o iei de la zero şi să poţi accesa iar un credit, în funcţie de nevoi.

Percepţia despre bănci este că te împovărează. Asta s-a schimbat mult, apropos de coborârea neperformanţei de la 23% la 2,6%, oamenii au înţeles cu ce costuri vine neplata ratelor. Un credit este foarte bun dacă îl foloseşti pentru dezvoltarea ta. Chiar şi pentru concediu este bine să iei un credit, cât timp te odihneşte şi îţi cresc puterile ca să munceşti şi să-ţi dezvolţi resursele şi mai mult.

Dacă iei un credit cu care nu ai reuşit, poate ai făcut o afacere şi ai dat faliment, asta nu înseamnă că dacă nu ţi-a folosit, nu mai trebuie să rambursezi împrumutul. Ne aducem aminte că aşa a apărut Legea dării în plată, pentru investiţiile nefericite.

Raportăm creditele date într-o ţară la produsul ei intern brut. Pentru oameni, PIB-ul este tot ceea ce producem noi timp de un an: servicii şi produse. Gradul de intermediere financiară la noi în ţară este de 26%, iar media europeană este 92%, aproape egală cu PIB-ul. SUA are 217%. Asta îţi dă o notă despre cât de tare este o economie şi cât de mult se dezvoltă prin împrumut. Un credit care este mai iefitn decât randamentul tău, dobânda este mai mică decât rentabilitatea ta, are un efect de levier: te ridică, te multiplică, te dezvoltă, te duce în concurenţă cu ceilalţi. Un credit care are preţul mai mare decât capacitatea ta de plată sau suma lui a fost prea mare, capătă un efect de măciucă, te loveşte în moalele capului.

Denis Ciulinaru: Cum vedeţi evoluţia sistemului bancar?

Florin Dănescu: Evoluţia se va întâmpla cât timp va fi nevoie de bani, cât timp vor fi oameni care vor economisi sume mici pe tereme scurte şi cât timp vor fi oameni care vor avea nevoie de capital, de sume mari pe termene lungi. Băncile vor evolua, mai ales în acest context al digitalizării, iar pandemia a accelerat-o foarte mult. În doi ani s-au întâmplat schimbări care poate ne-ar fi luat 50 de ani.