În acelaşi timp cu economia, şi presa se află în criză. Şi odată cu această criză libertatea de expresie intră într-o nouă eră. Şi nimeni nu poate garanta că libertatea de expresie va ieşi întărită din această situaţie. Iar atunci când presa nu mai poate exprima liber dilemele şi diversitatea opiniilor, societatea se închide. Ori, tocmai acesta este visul tuturor duşmanilor democraţiei şi societăţii deschise, fie ei fundamentalişti religioşi sau ideologici: controlul conştiinţelor. Şi, precum în filmul din 1966 al lui François Truffaut Fahrenheit 451- inspirat de romanul anti utopic cu acelaşi nume al lui Ray Bradbury - hârtia, ca suport al informaţiei şi culturii, este înlocuită cu alte forme de comunicare aparent mult mai democratice. Dar, de multe ori, aparenţele înşeală.
Dacă OSCE nu ar fi protestat faţă de noua lege maghiară a presei, cât de serioasă ar fi fost consternarea mediilor politice şi civice occidentale? O reacţie sllbă luase probabil în calcul şi guvernul maghiar, care, chiar dacă îşi începea mandatul semestrial la preşedinţia UE, ori poate tocmai din a-ceastă cauză, şi dacă profesorul Karol Jakubowicz de la Universitatea din Cracovia, cel care a fost numit de Biroul OSCE pentru libertatea media să redacteze celebrul raport, nu ar fi fost atât de explicit când scria că noua lege instituie "un sistem de reglementare al conţinutului mass-media (inclusiv conţinutul Internet livrat de media) care merge dincolo de aproape orice încercat în ţările democratice şi dincolo de limitele acceptate în dezbaterea internaţională ca fiind adecvate şi justificate pentru reglementarea serviciilor de comunicaţii noi". Şi, Jakubowicz mai adăuga că noua lege maghiară introduce "de multe ori cu încălcarea nevoilor unui sistem democratic de comunicare socială şi dincolo de litera şi spiritul standardelor internaţionale - reglementari mai stricte, un control activ şi permanent şi limitări privind libertatea de exprimare". Ce poate fi mai clar? Or, ceea ce a putut face în 2010 Karol Jakubowicz s-ar putea să nu mai fie posibil de acum încolo, căci transformarea universităţilor în anexe ale "pieţei", aşa cum încearcă şi noua lege a învăţământului din România,va afecta o altă componentă a libertăţii de expresie, libertatea universitară. Să fim în faţa unui nou ev mediu?
Criza presei, grăbită de criza economică, este o consecinţă a revoluţiei internetului. Deja adusă în situaţia unei industrii oarecare, mass media nu mai se putea apăra singură, iar acum are nevoie de ajutorul societăţii. Dar mai poate societatea reacţiona? Nu au ajuns oare "cetăţenii" în situaţia supuşilor din Fahrenheit 451? Nu a devenit cultura, dacă nu o chestiune retrogradă, oricum ceva accesibil pe google? Nu avem nevoie de tinichigii şi nu de filosofi? Iar presa electronică este, de cele mai multe ori, pe cât de uşor accesibilă pe internet, pe atât de imprecisă şi controlată politico-economic.
Legea liberticidă a presei din Ungaria nu este decât vârful icebergului. Raportul OSCE din 22 decembrie 2010 arăta că noua lege a mass mediei fusese votată de reprezentanţii parlamentari ai regimul lui Orban fără vreo problemă de conştiinţă. Politicienii, care, iată! nu se mai feresc să atace libertatea presei consideră ca este problema jurnaliştilor să apere jurnalismul. Iar jurnaliştii nu sunt mai pe nicăieri pregătiţi pentru o confruntare atât de inegală. Mai ales atunci când puterea economică trece aproape integral sub controlul unor politicieni lipsiţi de scrupule.
1. fără titlu
(mesaj trimis de Tinichigiul în data de 25.01.2011, 21:46)
Un articol de tinichea ! Ideile "tinichigiului" Pirvulescu suna precum o cutie de conserva (tinichea) legata de coada unei mate (pisici) alergand.
Bun tinichigiu Pirvulescu.
2. Intre lege si deontologie
(mesaj trimis de vladimir în data de 26.01.2011, 08:00)
Cred ca e nevoie de mai multe clarificari in ceea ce priveste deontologia jurnalistului. Una e sa te exprimi liber, adica sa explici, sa povestesti argumentat, logic, un trend, un eveniment, alta e sa trunchiezi faptele (nu adevarul care e relativ), sa ignori sau sa ridiculizezi altera pars. Presa pe care o plange dl Parvulescu, cu trimitere directa la dictatura romaneasca, nu este independenta ci aservita unor interese partinice sau personale. Cand o televiziune reia de zeci de ori incidentul in care un ins arunca cu un bulgare de zapada in Presedinte si face trimitere la moartea lui Ceausescu; cand aceeasi televiziune transmite in direct o adunare a muncitorilor de la Mioveni care canta imnul anti-tiranic si cere chipurile drepturi salariale (la cea mai profitabila companie unde toti se bucura de salarii mai mult decat decente), aceeasi televiziune nu reflecta adevaratul motiv al huiduielilor: noul cod al muncii da libertate companiilor sa dea afara liderii sindicali recalcitranti. Televiziunea prezinta doar fete zbuciumate, in pragul revoltei "nationale". Aceasta sa fie presa deplansa de dl Parvulescu? Ce masuri represive a luat guvernul roman impotriva presei? Presedintele spunea ca avem prea multi filozofi si ca ar fi de dorit sa fie mai multi tinichigii. Nici filozofii nu sunt toti filozofi, dupa cum nici tinichigii nu sunt toti tinichigii, dar intr-o tara in care ne-munca e lege, tinichighii sunt niste exceptii.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Tinichigiul în data de 26.01.2011, 09:56)
Asta i-am zis si eu tinichigiului Pirvulescu - mai voalat dar ce-i pot, pricep; iata diferenta intre el si Presedinte:Presedintele arata ca ar fi bine ca tara sa aiba mai multi tinichigii - adica mai multi care sa fie utili tarii, sa mai si produca ceva iar tinichigiul (in ale meseriei sale) Pirvulescu isi permite sa arunce cu noroi, in situatia in care, sunt sigur, daca i s-ar pune in mana un ciocan ( de tinichigiu - daca or fi !??) si-ar invinetii imediat prima unghie nimerita mai aproape.
Deci, avem nevoie de (si de) tinichigii dar nu de cei de teapa tinichigiului Pirvulescu.
Prin absurd, fara tinichigii gen Pirvulescu lumea ar merge in mod sigur si usor inainte dar fara tinichigii, ma indoiesc.