Cum e Turcul şi pistolul!

Vineri seara, nişte militari turci au pus în operă un coup d'Etat minuţios plănuit. Vehicule ale armatei au ocupat puncte strategice din Ankara şi Istanbul, poduri au fost blocate şi Palatul Prezidenţial a fost bombardat. Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, nu se afla însă în palat, ci în vacanţă, la Marea Egee.

Loviturile de Stat nu mai sunt ce erau...

În vremurile bune, despre asemenea treburi aflai de la radio, unde relatarea, invariabil la perfect compus, marcând astfel acţiuni trecute şi terminate, redactată în propoziţii clare, enunţiative, denotative şi afirmative, te informa doar cum stau lucrurile. După care puteai să dezbaţi cât vrei...

"Ieri, Preşedintele X din ţara Y a fost înlăturat de la putere de către o grupare insurgentă legitimă din cadrul Armatei. Preşedintele a fost acuzat de înaltă trădare, arestat de către militari şi deferit Justiţiei, care s-a pronunţat definitiv şi irevocabil în această privinţă, după o îndelungă deliberare, în urma unui proces echitabil. Sentinţa a fost executată ieri dimineaţă."

Conspiratorii care au încercat vineri "să-l înlăture" pe Erdogan au avut o problemă. El era deja înlăturat din palat de nişte banale planuri de vacanţă. E greu să te răfuieşti cu cineva care nu e acolo...

Televiziunile au avut parte de suspansul dorit şi au relatat de la faţa locului toată noaptea. Mai puţin România TV, care a relatat de la faţa altui loc, apelând la Corina Drăgotescu, aflată în SUA, să intervină telefonic în România.

Între timp, a intervenit telefonic şi Preşedintele Erdogan, la CNN, în America.

CNN a transmis în toată lumea, însă în Turcia emisia sa a fost blocată de pucişti.

La ora 00.29 CNN a declarat că Erdogan este în siguranţă.

La 00.31, un update Euronews spunea că oamenii au ieşit în stradă unde au format cozi la bancomate. Poporul nu ştia de la CNN că Preşedintele e în siguranţă. Dar presimţea că banii lui nu sunt.

La 00.35, Televiziunea Turcă de Stat, ocupată de rebeli, a difuzat un comunicat care asigura populaţia că Turcia va fi guvernată în mod democratic. Asta trebuie că i-a speriat foarte tare pe turci, oamenii se tem în general de necunoscut.

La 00.45 s-a tăiat accesul la FaceBook. Asta i-a speriat şi mai tare pe turci.

Consiliul Păcii în Ţară a afirmat, la 00.52, că a preluat controlul deplin. Auzind aceasta, oamenii au ieşit în stradă. Doar nu puteau permite păcii să câştige fără luptă!

Un pic mai târziu, imediat după ce şi-a manifestat încrederea în stabilitatea situaţiei sale politice, Erdogan a cerut azil politic în Germania. Germania a refuzat. Are şi aşa prea mulţi turci.

Încă un pic mai târziu, Iranul a închis graniţa cu Turcia. Doar n-o să laşi posibilitatea de invazie unor indivizi care taie CNN-ul şi FaceBook-ul...

Pe la 1 şi jumătate, război în toată regula în Ankara. S-a tras din elicoptere asupra sediului Serviciului Naţional de Informaţii.

La Istanbul, susţinătorii lui Erdogan s-au strâns în Piaţa Taksim. Poliţia s-a declarat de partea lor.

Armata şi Poliţia au început să se bată serios. Un fel de Steaua-Dinamo...

Opoziţia s-a declarat de partea Puterii. Kemal Kalicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului, a afirmat că îl susţine pe Erdogan şi condamnă puciul.

Armata a deschis focul asupra manifestanţilor pro-Erdogan.

Poliţia a deschis focul asupra manifestanţilor anti-Erdogan.

"Tentativa a fost un act de trădare. Cei responsabili vor plăti un preţ greu!", a declarat Recep Erdogan. Amintim că în Turcia tortura este cvasi-legală şi în mod curent aplicată ca tratament, nu doar ca mijloc de investigare...

Erdogan s-a repatriat pe calea aerului. Aeroportul din Istanbul n-a putut fi securizat de pucişti. Preşedintele, înconjurat de popor, a ajuns la televiziuni.

Sâmbătă dimineaţa, 754 militari fuseseră arestaţi.

Bilanţul de la prânz indica 1563 de arestări.

1154 răniţi şi 90 morţi, bilanţ provizoriu.

Bilanţul morţilor includea, citez, 47 civili şi 43 lucrători ai Ministerului de Interne. Numărul victimelor din rândul Armatei nu era făcut public.

La ora 14 se vorbea despre 200 de morţi.

Vinovatul acuzat de Erdogan este Fethullah Gulen, un om de religie, fost prieten al Preşedintelui, refugiat în SUA.

România TV apelează la Corina Drăgotescu să comenteze din SUA, adică de la faţa locului.

Concordia Chiajna a rămas blocată în Turcia. Suporterii îi înjură pe Mitică Dragomir şi Mircea Sandu, din obişnuinţă.

Un elicopter militar turc a aterizat în Grecia, invocând probleme tehnice. Cei opt soldaţi aflaţi la bord au cerut azil politic. (Cetăţenii turci nu prea cred în clemenţa autorităţilor...)

Şeful diplomaţiei turce, Mevlut Cavusoglu, a cerut Atenei extradărea celor opt militari turci. (Nici autorităţile nu prea cred în clemenţă...)

Lovitura de Stat a eşuat.

Turcia are o tradiţie serioasă în materie de coups d'Etat. 1997, 1993, 1980, 1971, 1960, 1913... Ca să nu mai vorbim de uzurpările din Imperiu, de răscoalele ienicerilor, de eficienta cutumă ca padişahii să-şi gâtuie nediscriminativ fraţii la înscăunare...

Lovitura de Stat e atât de comună în cultura orientală încât nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva e forma cea mai potrivită de a instaura o nouă putere politică în locul celei vechi, mai potrivită decât alegerile libere...

Dacă lovitura de Stat ar fi reuşit şi l-ar fi înlăturat pe Erdogan ce s-ar fi întâmplat? Ar fi fost Turcia mai puţin democratică, şi-ar fi schimbat politica în mod esenţial? Restul Lumii ar fi suferit? Ar fi remarcat măcar diferenţele?

Puciul a eşuat, aşa e când vrei să înlături un preşedinte în contumacie...

Dacă Ravaillac, Balthasar Gerard, Jack Ruby, Lee Harvey Oswald ar fi găsit, în locul clientului, un bileţel cu "Sunt în vacanţă!", istoria ar fi urmat alt curs. Dacă Ceauşescu ar fi serbat Crăciunul la Teheran, probabil că efigia lui ciuruită n-ar fi convins poporul de legitimitatea Frontului Salvării Naţionale.

Probabil că de-aia stă Iohannis mai mult plecat. Cel mai sigur loc pentru un şef de Stat cu populaţie nemulţumită e departe.