Cum mai stăm cu vaccinarea?

În toată nebunia ştirilor despre invazia din Ucraina sau despre explozia preţurilor, se pare că am uitat că pandemia declanşată de virusul probabil scăpat dintr-un laborator din Wuhan, în 2019, nu s-a sfârşit. Pe 26 August anul acesta în România au fost raportate oficial 16 decese. Nu vi se pare mult? Atunci vă propun o comparaţie: sunt tot atâtea decese ca în ziua de 20 Iunie 2020, când în România era isterie totală.

Însă Guvernul României nu are absolut nici o grijă. Din câte am aflat din presă, a închis centrele de vaccinare. Oricum ele funcţionau ca vai de ele. Pentru doza a patra, a trebuit să fac muncă de detectiv pentru a găsi un centru. Am stat acolo aproape două ore, în stradă, până să apuc să intru. (Nu, nu era deloc aglomeraţie, pur şi simplu aşa funcţiona schema).

Actualul ministru al Sănătăţii este acelaşi Rafila care ne asigura, înainte ca valul pandemiei să ne scufunde, că totul este sub control. Acum văd că a închis prăvălia de tot. Zilele trecute britanicii au început vaccinările cu noul vaccin Moderna, adaptat variantei Omicron. La noi, nici o vorbă despre asta.

România a fost şi este guvernată de anti-vaccinişti. Altfel nu îmi explic câteva lucruri. Să o luăm pe rând.

Nimeni nu a făcut un bilanţ al pandemiei. Guvernanţii aveau această obligaţie. Inclusiv actualul Preşedinte. Nu de alta, dar cu 3445 de morţi la fiecare milion de locuitori, România este pe locul 13 mondial.

Am avut o rată a mortalităţii superioară Braziliei, Statelor Unite, Rusiei sau Italiei - ţări care au fost prezentate, fiecare la un moment dat, ca exemple "horror" ale letalităţii virusului.

Poate că era cazul să ştim şi noi, plătitorii de impozite, de ce am avut atâţia morţi.

Doi: nimeni dintre guvernanţi nu a făcut o analiză a eşecului catastrofal al "campaniei de vaccinare". Mai ţineţi minte? În primele săptămâni de la introducerea vaccinurilor, actualul Preşedinte nu îşi mai încăpea în piele de satisfacţie. Le dădea occidentalilor lecţii, lăuda administraţia locală, umbla ca un păun prin faţa camerelor de luat vederi.

Am fost, poate, singurul care a atras atenţia atunci că totul este o jalnică operaţiune de imagine. Am semnalat şi posibilitatea fraudelor masive. După o vreme procurorii au început să descopere "vacccinările la chiuvetă". (Apropos, a fost cineva condamnat?). Iar ziariştii au început să scrie despre site-urile blocate, despre vaccinuri care nu ajunseseră la cabinete. A început circul.

Acum putem trage linie. România este la coada Europei. Doar 42 la sută dintre români au făcut o doză de vaccin. La nivel mondial media este de 67 la sută. Ca să vă daţi seama de dimensiunile dezastrului, trebuie să vă spun că suntem la egalitate cu... Zambia. Suntem mai rău decât Rhodesia (cunoscută şi drept Zimbabwe), Mauritania sau Turkmenistan.

Tăcerea, aici, are un sens. Campania de vaccinare a fost încredinţată, în România, "serviciilor" şi "Armatei". Unde găseai atâţia patrioţi - savanţi geniali şi luptători neînfricaţi cu Covidul? Timp de un an de zile am fost exasperaţi de un tinerel în uniformă pe care îl puseseră mare şef peste vaccinări. Omul vorbea "ca la partid". Succese pe linie.

După care presa a aflat că "serviciile" aveau o reţea paralelă. Erai securist, deci nu stăteai la coadă. S-a mai aflat şi că România a cumpărat milioane şi milioane de vaccinuri în exces. La ce preţ, încă nu ştim, că nu este treaba noastră.

Eşecul vaccinării este, în primul rând, eşecul "serviciilor". Acum înţelegeţi de ce Klaus Iohannis şi partidele noastre tac chitic? Acum realizaţi de ce nimeni din actualul Parlament nu a cerut o comisie de anchetă?

În al treilea rând, nu ştim încă nimic, oficial, despre efectele "lockdown"-ului. Câţi oameni au murit, închişi în casă? Câţi elevi (în plus) au devenit analfabeţi? Cu câte procente s-a dus în jos economia naţională?

Unii ar spune că aceste costuri erau inevitabile. Oare? A stabilit cineva dacă bucăţile de cârpă pe care am fost obligaţi să le purtăm peste gură au fost eficiente? (Din câte văd, savanţii se contrazic, dar şi cei mai optimişti vorbesc despre o eficienţă ridicol de scăzută, de câteva procente, în prevenirea transmiterii bolii).

Mai grav, acum, este că tot nu avem o strategie. Nici în privinţa pandemiei de Covid, nici în alte scenarii, asemănătoare. Iar ştirile nu sunt bune deloc. În China comunistă, oraşe întregi sunt sub carantină. La nivel mondial, doar săptămâna trecută au fost raportate peste 5 milioane de cazuri noi. Şi 14.000 de morţi. Mai mulţi decât au căzut în bătălia de la Mărăşti.

Există o explicaţie profundă a acestei nepăsări a guvernanţilor. Într-o ţară normală, guvernul se îngrijeşte să protejeze populaţia de câte un pericol care apare. La noi, guvernul a ajuns el însuşi un pericol la adresa populaţiei.

Ne descurcăm, între timp, cum putem. Mai vine un val de Covid-19? De variola maimuţei? Nici o problemă! Pentru guvernanţi, România este - pe hârtie - educată, şi vaccinată. În realitate, Dumnezeu cu mila!