Cum va fi regândită celebra ordonanţă 114 pentru sectorul financiar?

Lobby-ul agresiv dezlănţuit după tentativa de impozitare a sectorului bancar autohton în funcţie de nivelul Robor e pe punctul de a obţine o victorie de etapă, modificarea OUG 114 fiind iminentă. Plouă peste capul Guvernului cu tot felul de scenarii apocaliptice care anunţă fie scăderea (cam la comandă) a ratingului de ţară, scăderea creditării, creşterea dobânzilor la împrumuturi, încetinerea economiei, pierderi la nivelul băncilor, etc, etc. Bine că nu apare şi perspectiva scăderii speranţei de viaţă că altfel ne trecuseră toate spaimele...

Posibilitatea de a plăti 1,2% raportat la totalul activelor în acest an a îngrozit acţionariatul băncilor aşa că acum se discută despre o îndulcire a taxării. Faptul că nu raportarea la Robor e miza, ci cuantumul taxei în sine, mi se pare limpede de vreme ce în ultimul raport al BNR se avansează scenarii alternative de taxare prin care "povara" de pe umerii băncilor să fie relaxată până la a deveni neglijabilă (vezi scenariul în care baza impozabilă e diluată până la 21% din totalul activelor prin scoa­terea din aceasta a creditelor acordate statului sau garantate de stat-titluri de stat şi programul Prima Casă - dar şi rezervele minime obligatorii şi împrumuturile acordate firmelor nefinanciare). Cu alte cuvinte, BNR pare să spună "dacă tot vă cramponaţi să taxaţi băncile în funcţie de Robor, pentru a vă lauda la urechile electoratului propriu că veţi menţine în acest fel dobânzile scăzute, să aplicăm această taxare la active care nu prea contează în economia bilanţului unei bănci". După care să ne mirăm eventual cum de mai creşte Roborul dacă tot l-am taxat....

Reducerea bazei impozabile pare iminentă, iar băncile vor scăpa în acest fel cu mai puţin profit jumulit. Dar să scoţi din activele impozabile, pe lângă împrumuturile acordate statului (se pretinde că eliminăm în acest fel riscurile unei vânzări accelerate a titlurilor de stat) şi a celor garantate de acesta (Prima Casă) şi a tuturor creditelor acordate (mai puţin a celor interbancare) mi se pare că ar anula de-a dreptul intenţia iniţială a iniţiatorilor legii. Scoţând din activele impozabile împrumuturile acordate statului şi a celor garantate de stat oricum se ajunge la o valoare a taxei redusă cu mai mult de 50%, după cum recunoaşte chiar BNR.  

Dar, dacă tot se ajunge la ajustare, măcar să schimbăm şi reperul. Un Robor rezultat din tranzacţii efective luat ca reper - şi nu unul din cotaţii indicative ca până acum - poate fi mai onest (taxa pe activele bancare a fost gândită iniţial să reprezinte trimestrial între 0,1% şi 0,5% din active dacă Roborul depăşeşte 2%, cu atât mai mare cu cât Roborul depăşea mai viguros acest prag). Sau măcar să păstrăm reperul de 2% dar acesta să nu se mai refere la Robor, ci la diferenţa dintre dobânzile medii la credite şi cele la depozite în sistemul bancar. Poate în acest fel încurajăm băncile să îşi reducă marjele crescând simultan gradul de intermediere (taxarea raportată la Robor le îndemna în mod sigur să scadă dobânzile la depozite).

Una peste alta, indiferent de soluţia aleasă, corul stârnit de intenţia statului de a ciupi din profiturile băncilor ar trebui să dea de gândit. Ameninţări cu reducerea ratingului din partea organis­melor internaţionale care ar trebui să aibă imaginea de ansamblu a economiei, ameninţări cu deprecierea leului şi inflaţia din partea instituţiei care ar trebui să împiedice asemenea derapaje, ameninţări cu închiderea robinetului creditului din partea magazinelor de credite...Chiar ar trebui să existe voinţă politică solidă şi susţinere parlamentară pe măsură pentru a lupta pe acest front. Iar în lipsa lor...poate merge şi strategia ridicării ştachetei foarte sus pentru a avea apoi de unde să o cobori, cum pare să fi făcut PSD-ul.