Democraţia cu pedale

Întrebarea este: de ce în România democraţiei noastre, aşa cum este şi atîta cîtă este, mai toate cele merg îndărăt, pe dos, în răspăr, de rîpă, ori aiurea în tramvai, în timp ce guvernanţii ne spun, fără osteneală, că merg bine, înainte, pe calea cea bună, spre încă şi mai bine decît bine? Evident, nu ne putem referi aici la toate aspectele vieţii sociale în care această "contradicţie" se oglindeşte majestuos. Ne vom restrînge la domeniul politic şi, cu osebire, la guvernare. Activitatea de la care aşteptăm ca lucrurile să fie împinse în direcţia cea bună de către guvernanţi, cei care au primit pe cale democratică mandatul şi responsabilitatea deciziilor macro, cele de la care atîrnă decisiv nu doar calitatea vieţii noastre individuale şi sociale, ci chiar viaţa, pur şi simplu. Dacă nu credeţi, întrebaţi-i pe cei care au murit cu zile de altceva decît covid, în aceşti din urmă doi ani, pentru că de la înălţimea guvernării, cineva, ca să simtă reconfortanta senzaţie de elasticitate, vorba lui Vişniec, a decis că poate restrînge sau chiar interzice accesul bolnavilor la spitalizare, dacă au făcut prostia să se fi procopsit cu boli, nu contează cît de grele, altele decît răsfăţatul covid. Ori, pe cei care au murit cu eticheta covid pe piept, deşi sfîrşitul li s-a tras nu atît de la virus şi consecinţele patologice generate de interacţiunea lui cu organismul uman, cît de la condiţiile precare de spitalizare, de la incendii sau "frig instituţionalizat" cu care sunt "dotate" nu puţine dintre lăcaşurile de suferinţă pe care în România ne încăpăţînăm să le numim spitale, de la condiţiile igienico-sanitare precare în care este realizat actul medical, de la atitudinea terapeutică neadecvată sau inadecvat aplicată faţă de datele şi evoluţia pacientului etc.

Dacă nu l-aţi aflat pînă acum, primul şi cel mai năucitor răspuns la întrebarea pe care am pus-o se află chiar la temelie!!! Democraţia asta, de la care aşteptăm rezolvarea problemelor este ori goală de conţinut, ori complet inadecvată ca soluţie de organizare a guvernării, faţă de problemele pe care le avem de rezolvat, aici în România. Cine vrea să se umple de "doxă" să citească editorialul domnului Pîrvulescu de mai zilele trecute ("Bursa" 07.02.2022). Dacă vă închipuiţi că "democraţia" înseamnă guvernarea poporului, care decide prin vot asupra chestiunilor esenţiale ale societăţii, atunci habar nu aveţi pe ce lume vă aflaţi. "Epoca post-adevărului, în care ne aflăm /.../ ne pune în faţa constatării că democraţia a devenit un fel de cochilie goală, care poate fi umplută cu orice". Şi, dacă nu vă ajunge un singur par la un car de oale, domnul Pîrvulescu vă stă la dipoziţie şi cu argumentele lui J. Schumpeter care susţine pur şi simplu că în loc de democraţie în sensul de guvernare a poporului avem de fapt un sistem "care permite unor indivizi să ajungă la putere, în urma unei competiţii pentru asigurarea voturilor cetăţenilor. Din această perspectivă obiectivul aleşilor nu este acela de a aplica rousseauniana voinţă a poporului, ci de a dobîndi puterea pentru a lua decizii politice în virtutea legitimităţii conferite de alegeri". Ce fac ei cu puterea şi încotro duc deciziile luate de aleşi, puteţi dumneavoastră recapitula singuri, pentru cazul României ultimilor trei decenii!!! Din rău în mai rău şi din lac în puţ! Cu alte cuvinte, aşa zisa noastră democraţie nu este decît o maşinărie pentru legitimarea bunului plac al unei minorităţi minuscule, care se foloseşte de ciomagul voturilor unei majorităţi mai degrabă oarbe şi lipsită de condiţiile unei decizii în cunoştinţă de cauză, pentru a-şi face de cap, după bunul plac, cel puţin patru ani! Mai puneţi la socoteală şi faptul că, de la o vreme, s-au copt condiţiile pentru manipularea masivă şi grosieră a votului majorităţilor şi aveţi tabloul complet şi, desigur, înspăimîntător, al realităţii! Una care nu are de a face cu democraţia, în sensul în care ne gîndim şi sperăm noi de la ea, nici cît unealta cismarului (sula) cu treburile prefecturii.

Dacă nu v-aţi revenit din primul şoc, cu atît mai rău pentru dumneavoastră. Urmează imediat al doilea. În aceşti din urmă doi ani, discursul, deciziile şi acţiunile guvernării arată dincolo de orice îndoială raţională, nu doar apetenţa, ci şi rezoluţia celor care au acces în jilţurile puterii de a ne "vindeca" o dată pentru totdeauna de iluziile democraţiei. Nu e bună fraţilor, să vă intre bine în cap! Nu face doi bani. Cînd vine "covidul" peste tine, unde cuvîntul covid poate fi înlocuit cu orice alt termen care sugerează un pericol, o ameninţare, atunci agăţăm frumuşel în cui democraţia şi ne folosim de uneltele acelea, contondente, din arsenalul regimurilor non, pseudo sau de-a dreptul anti-democratice. Cu "stare de urgenţă", cu "decrete" care decid cînd intrăm, cînd ieşim şi cît stăm prin casă, pe afară, pe la magazine, cînd călătorim şi cînd nu călătorim cu maşina, trenul, avionul, vaporul, ba chiar şi bicicleta, cînd putem respira liber sau nu, cînd ne facem teste şi vaccinuri şi cînd nu. Un singur lucru pare să rămînă la latitudinea noastră: cînd murim. Dar nici aici chiar fără un pic de calcul şi de bun simţ. Nu e chiar civic să dai ortul popii taman cînd aglomeraţia a mai mare la spital şi cimitir. Se aglomerează satele şi oraşele patriei, aşa... degeaba! Cu măsurile acestea ştim să lucrăm. Biciul este sfînt! Cui nu-i place, n-are decît să-şi dea demisia din România! Să se ducă la alţii, să vadă dacă nu cumva Dracul este încă mai negru la ei, decît la noi.

În sfîrşit, vorba neamţului, pentru că toate lucrurile cele bune sunt trei (alle guten Dinge sind drei!) iaca şi al treilea şoc. N-am ce face, va trebui să vă obişnuiţi. Într-un cor, la unison, lumea politică, nu doar cea din România, ci de mai peste tot, ne spune că întoarcerea la vremurile dinainte nu mai e posibilă! N-avem încotro, trebuie să mergem înainte! Chiar şi dacă înainte e o prăpastie? Nu-i treaba voastră! Asta o să vedem şi o să hotărîm noi, că de aia suntem guvernanţi şi avem în mîini "voinţa poporului". Voi urcaţi în şaua democraţiei şi daţi de zor la pedale! Lanţul e la noi! Staţia următoare: "Răscoala poporului împotriva democraţiei". Staţia terminus: "Încununarea cu lauri a tiraniei salvatoare!" Dixit et salvavi....