Denunţarea sursei!

O adevărată ticăloşie. Sub pretextul protecţiei presei. La propunerea Franţei, membrii Consiliului Uniunii Europene tocmai au aprobat un amendament prin care, în anumite situaţii, ziariştii sunt obligaţi să-şi denunţe sursele. În caz contrar, vor face închisoare. Documentul este în mod pervers denumit ,,Act European pentru Libertatea Presei". Curat murdar!

Confidenţialitatea surselor a fost, până în prezent, un drept şi o obligaţie intrinsecă şi imperativă în practica jurnalistică. Sub nici un motiv, un ziarist nu avea dreptul să-şi devoaleze sursa. Mai mult decât atât, profesioniştii din acest domeniu au adoptat coduri deontologice prin care devoalarea sursei era sancţionată. Iar în practică, în multe situaţii, protecţia sursei a devenit parte a contractelor de muncă. De exemplu, atunci când ani de zile am condus trustul de presă Ziua, îi atenţionăm permanent, în special pe jurnaliştii de investigaţie, că indiferent de natura dezvăluirii, nu aveau voie să-şi împărtăşească nimănui sursele. Nici măcar mie sau redactorului şef. Dar iată că şi acest lucru devine parte componentă a marii resetări. A progresismului. Sau neomarxismului.

Mâine, voi propune Consiliului de Onoare adoptarea unui comunicat pe care îl concep în parteneriat cu Cristian Unteanu, care conduce secţia externă a Clubului de Presă. Acest comunicat va fi transmis nu numai guvernului României, şi o să aflaţi de ce, ci şi Comisiei Uniunii Europene. De asemenea, el va fi pus la dispoziţie celor mai importante organizaţii de presă din lume. De altfel, ne gândim dacă nu ar fi cumva util ca pe acest subiect, împreună cu acele organizaţii care nu sunt sorosiste, să întemeiem o coaliţie care să-şi propună desfiinţarea infamei decizii.

Protecţia sursei, indiferent care ar fi acea sursă, este necesară, pentru că numai astfel persoanele care sunt la curent cu ilegalităţi şi abuzuri vor avea încredere în jurnalişti şi le vor putea destăinui acte şi fapte grave de care se fac vinovaţi oameni din interiorul respectivelor instituţii. În final, beneficiarul protecţiei surselor este cetăţeanul, care va fi mai bine informat. Dacă sursele ştiu că în anumite circumstanţe ziariştii le pot devoala, ele vor înceta să mai fie surse.

Pentru a se ajunge aici, la propunerea Franţei, Comisia Europeană a recurs la o şmecherie. Şi anume ridicarea protecţiei doar în cazul unei anumite categorii de surse. Respectiv atunci când în joc sunt chestiuni legate de siguranţa naţională. Numai că definirea a ceea ce înseamnă concret siguranţa naţională este lăsată la latitudinea statelor membre. Cu alte cuvinte, aşa cum voi scrie luni în ziarul Bursa, care a atenţionat Clubul de Presă asupra acestui subiect, dacă un funcţionar al instituţiei prezidenţiale se decide să informeze opinia publică sub anonimat prin intermediul unui site, la cât se ridică cheltuielile nesăbuite ale preşedintelui Klaus Iohannis cu voiajele sale în aeronave de lux, acesta riscă să facă închisoare. Pentru că, vezi doamne, a atentat la siguranţa naţională. Iar ziaristul care nu îl denunţă, riscă şi el să facă închisoare. Din simplul motiv că preşedintele Klaus Iohannis a găsit de cuviinţă să secretizeze această informaţie. Secretizată dar devoalată fiind, informaţia devine instantaneu un atentat la siguranţa naţională. Asemenea exemple pot fi nenumărate. Dacă un stat este mai represiv, aria a ceea ce poate constitui atentat la siguranţa naţională se lărgeşte periculos. Din păcate însă, Comisia Europeană, aşa cum pe bună dreptate a semnalat în luarea de poziţie oficială Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, nu a elaborat, aşa cum ar fi fost cazul, un document care să definească clar ce poate constitui şi ce nu poate constitui punerea în pericol a siguranţei naţionale. Îmi imaginez ce se va întâmpla în scurt timp în România, care s-a transformat în ţara celor mai multe abuzuri din UE împotriva libertăţii presei.

Notă: Cititi in ziarul BURSA de luni dezbaterea in jurul acestui subiect fierbinte.