DINTR-UN BUGET CONTINENTAL DE 150 MILIARDE EURO "UE ne dă numai 2% pentru investiţiile în reţelele noastre de transport al energiei"

Reporter: Mulţi analişti din energie reclamă lipsa investiţiilor în companiile energetice din ţara noastră. De ce credeţi că nu se fac investiţii?

Mihai Păun: În Europa se derulează investiţii în companii energetice. Operatorii de Transport şi de Sistem ai reţelelor electrice de înaltă tensiune realizează împreună planul de dezvoltare a reţelelor pe zece ani.

În acest sens, prin pachetul al treilea de reglementări în domeniul energiei, a fost creată asociaţia ENTSO-E (European Network of Transmission System Operators for Electricity), care reprezintă interesele operatorilor de transport şi de sistem pentru electricitate în Europa. De asemenea, mai există încă o asociaţie care se ocupă de transportul gazelor de înaltă presiune - ENTSOG (European Network of Transmission System Operators for Gas).

Reporter: Ce sunt gazele de înaltă tensiune?

Mihai Păun: Gazul natural este transportat la presiune înaltă, aşa cum electricitatea este transportată la tensiune înaltă, pentru reducerea pierderilor.

În România, sunt două societăţi responsabile pentru operarea sistemelor de transport de electricitate şi, respectiv, de gaz natural. În domeniul electricităţii este Transelectrica, şi în cel al gazelor naturale, Transgaz. Companiile sunt reprezentate în asociaţiile europene care au ca obiectiv creşterea capacităţii de interconectare între statele membre ale Uniunii Europene. Există o viziune comună a tuturor operatorilor de transport şi sistem privind consolidarea reţelelor sau extinderea lor prin reţele electrice noi, ceea ce a dus, practic, la lista proiectelor de interes comun european (PCI) publicată de Comisia Europeană. La baza acestei liste stau planurile de dezvoltare a reţelelor pe zece ani (TYNDP), atât pentru electricitate, cât şi pentru gaz, care sunt actualizate la fiecare doi ani. Prin ansamblul lor, în Europa, se fac investiţii.

Valoarea Planului de Dezvoltare a Reţelelor Electrice de Înaltă Tensiune care va fi publicat în 2016 depăşeşte suma de 150 miliarde euro pentru zece ani. Este un lucru bun. Există şi fonduri pentru investiţii, iar proiectele de interes comun fac obiectul programului "Connecting Europe Facility - CEF". Un buget total de 5,35 miliarde de euro este disponibil în cadrul CEF pentru proiecte în energie pentru perioada 2014-2020.

Infrastructura energetică a UE este îmbătrânită şi în condiţiile actuale nu mai este potrivită cererii viitoare de energie, nu mai poate să asigure securitatea alimentării cu energie sau să susţină integrarea energiilor din surse regenerabile. Consolidarea reţelelor existente şi dezvoltarea de noi infrastructuri de importanţă europeană pentru transportul energiei va necesita investiţii de circa 140 miliarde de euro în electricitate şi de cel puţin 70 miliarde de euro în gaz natural.

Lista Proiectelor de Interes Comun European este realizată de Comisia Europeană pe baza proiectelor propuse de ENTSO-E şi ENTSOG în Planurile de Dezvoltare a Reţelelor pe Zece Ani. Aceste proiecte sunt evaluate în vederea selectării pe multe criterii: criterii tehnice, costuri, sustenabilitate, impactul cu mediul, siguranţa alimentării cu energie, capacitatea de interconexiune, impactul în mediul social, impactul în piaţa de energie.

Sunt multe criterii care fac obiectul unei analize cost-beneficiu. Recent, gazoductul care leagă Bulgaria de Austria prin România şi Ungaria, BRUA, un proiect major. A avut parte de o finanţare de aproape 180 milioane euro.

Acest proiect care beneficiază de finanţare europeană este un interconector care va lega reţelele de gaze naturale din Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Executivul comunitar subliniază că această conexiune reprezintă un pas important pentru dezvoltarea pieţei gazelor naturale din UE deoarece va permite ca gazele din regiunea caspică şi din alte posibile surse, inclusiv gaz natural lichefiat, să ajungă în Europa Centrală.

Reporter: Ce şanse de realizare are?

Mihai Păun: Are şanse mari de realizare.

Reporter: Şi Nabucco avea şanse de realizare.

Mihai Păun: Nabucco nu a fost în lista proiectelor de interes comun european. Toate proiectele europene actuale au două avantaje. Primul ar fi că există surse de finanţare pentru cele care nu sunt economic viabile. Al doilea avantaj îl reprezintă simplificarea cadrului de reglementare. În timp ce, în momentul de faţă, o investiţie pentru o linie electrică de înaltă tensiune poate să dureze, în Europa, până la 20 de ani, cadrul de reglementare se simplifică şi durata scade la trei ani şi jumătate. Ca să fac o referire unde se situează România, în ceea ce priveşte stadiul investiţiilor în reţelele noastre, din bugetul total de 150 miliarde euro, ţara noastră are în jur de 2%. În timp ce Germania, Anglia, Franţa, deţin 22%-25% din total.

Reporter: Nu se ţine cont de numărul locuitorilor, de dimensiunea ţării?

Mihai Păun: Este un proces mult mai complex decât pare.

Ca să primim, trebuie să solicităm, iar pentru a solicita trebuie să avem proiecte credibile, care să contribuie la creşterea capacităţii de interconectare şi să aibă impact în cel puţin două state membre. Vorbim de interconectări cum ar fi cele cu Ungaria, Bulgaria, Serbia. Aici sunt deja selectate proiectele. Apoi, urmează criteriile care fac obiectul analizei cost-beneficiu, condiţii de mediu, capacitatea de interconectare, impactul social. Opt criterii în total, după care proiectele sunt analizate şi selectate.

În cadrul ENTSO-E au fost definite şase zone regionale în Europa în cadrul cărora desfăşoară activitatea grupuri de lucru formate din reprezentanţi ai operatorilor de transport, cam 10-12 ţări din fiecare regiune. Regiunile sunt: Marea Nordului, Marea Baltică, Europa Continentală, Centrală şi de Est, unde se află şi România, Europa de Sud-Est, unde se găseşte din nou ţara noastră, Europa Centrală şi de Vest şi Europa Centrală şi de Sud. Sunt ţări care fac parte din două sau trei regiuni, pentru ca proiectele regionale, care fac parte din pachetul acestui plan de dezvoltare pentru zece ani, să fie omogene, să aibă o abordare sistematică şi echidistantă. Mesajul meu este că, în Europa, se fac investiţii, se consolidează reţelele existente.

Reporter: Se fac investiţii sau sunt doar proiecte de investiţii?

Mihai Păun: Sunt proiecte pentru investiţii demarate. În contextul european există agenţia INEA (Innovation Network Executive Agency), care chiar răspunde de implementarea proiectelor şi le urmăreşte finanţările, gradul de îndeplinire, respectarea graficelor.

Începând din ianuarie 2014, INEA este responsabilă pentru finanţarea proiectelor în cadrul CEF. INEA implementează cea mai mare parte a bugetului CEF, în total 27,4 miliarde de euro din 30,4 miliarde euro, din care 22,4 miliarde pentru transport, 4,7 miliarde pentru energie şi 0,3 miliarde pentru telecomunicaţii.

Reporter: De către cine este finanţată agenţia?

Mihai Păun: Sunt mai multe fonduri, cel de investiţii speciale cum este Connecting Europe Facility, de investiţii, este asigurat de Banca Europeană de Investiţii. Se lucrează în cooperarea cu marile bănci europene şi sunt situaţii în care finanţările sunt susţinute de operatorii de transport în cauză, care au proiectele respective.

Reporter: Care este situaţia ţării noastre?

Mihai Păun: România face parte din două grupuri, Europa Continentală Centrală şi de Est şi Europa de Sud-Est.

Reporter: Câte proiecte aparţin de România?

Mihai Păun: Sunt pe listă o serie de circa zece proiecte de infrastructură pentru energia electrică la înaltă tensiune. Lista Proiectelor pentru TYNDP2016 se află în proces de consultare publică.

Reporter: Nu este cam mic 2%, ţinând cont că România face parte din două regiuni?

Mihai Păun: Sigur, este foarte mic. Spuneam că acest procent poate fi crescut printr-o activitate coordonată a operatorilor de transport, a asociaţiilor, cum este cazul asociaţiei Centrul Român al Energiei active la Bruxelles, a Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, care ar avea capacitatea să influenţeze procesele critice.

Reporter: Cât la sută din bugetul alocat României s-a dus către BRUA?

Mihai Păun: Este greu de spus că există un buget pentru România. Mai uşor, putem spune că există o idee cât se poate de clară despre necesarul investiţiilor în infrastructură, care se compune din toate aceste proiecte identificate şi negociate de grupurile regionale. În fiecare regiune există câte un reprezentant al operatorului de transport din regiune care discută şi, de comun acord, spune dacă este nevoie de un proiect sau dacă este important şi pentru România, Bulgaria, Ungaria, astfel proiectul fiind evaluat ca prioritar. Toate aceste discuţii au loc la nivelul grupurilor regionale.

Am avut plăcerea să lucrez în patru dintre ele şi să coordonez discuţii şi negocieri între operatorii de transport din Marea Nordului, dintre care: Marea Britanie, Belgia, Olanda, Irlanda, Norvegia, Germania, Danemarca, Luxemburg şi Franţa.

Subiectul investiţiilor din domeniul eolian, în Marea Nordului, este de actualitate pentru statele membre şi pentru operatorii de transport pentru aceste ţări.

Este chiar un memorandum de înţelegere, o iniţiativă, North Sea Offshore Grid Initiative, în care cele nouă state care au interes şi acces la Marea Nordului au semnat o înţelegere pentru a dezvolta o infrastructură coordonată şi optimizată, deoarece dacă fiecare ţară ar face conexiuni către un câmp eolian pe mare, ar semnifica un racord radial.

Un racord integrat care să unească mai multe parcuri eoliene ar fi mai eficient din punct de vedere economic. Studiile arată că se economisesc pentru echipamente până la 10%-12% din valoarea totală a investiţiilor. Aşa se justifică.

Vom ajunge în situaţia în care reţeaua de parcuri eoliene pe mare se va realiza, se va produce energie în Marea Nordului şi, pentru că vorbim de o interconexiune în toată Europa, toate reţelele vor fi interconectate, pe mare şi terestre, toate ţările vor avea acces la o reţea comună. Există posibilitatea ca România, în loc să vândă energie, să fie forţată să cumpere sau să tranziteze energie, în conformitate cu regulile de pe piaţă şi cu preţurile din zona respectivă. Configuraţia pieţei este foarte dinamică.

Reporter: Care este nivelul ţării noastre privind interconectarea?

Mihai Păun: România stă bine la capitolul interconectare. De ce spun acest lucru? În primul rând, ţara noastră stă bine cu mixul de energie şi cu capacitatea de energie produsă. Avem stabilitate, surse regenerabile, ţintele sunt deja îndeplinite pentru obiectivele din 2020, chiar şi unele ţinte din 2030.

Reporter: Atunci ANRE de ce se spune că nu stăm bine cu interconectarea?

Mihai Păun: Pentru că, evident, se poate şi mai bine. Doar pornind de la acea cifră care permite compararea celor 2% din investiţii cu procentele statelor mari ne dăm seama că există loc pentru mai bine, pentru mai multe proiecte de interconexiuni.

România prezintă un potenţial pentru Europa Centrală şi de Est şi pentru partea de Sud-Est unde se duce o mare parte din energia pe care o producem noi. În acelaşi timp, cu cât ne uităm la preţul energiei de la nord la sudul continentului, acesta creşte.

Reporter: Din ce cauză?

Mihai Păun: Aş lua ca exemplu Norvegia. 99% din producţia de energie este hidro, preţul de producere, mentenanţă, exploatare a energiei este foarte mic. Hidrocentralele care au fost realizate acum 40-60 de ani sunt încă în activitate.

Într-adevăr, este greu de realizat o hidrocentrală, acum, în Norvegia. Este greu şi în România.

Reporter: Nu este periculos pentru Norvegia faptul că producţia de energie hidro este 99% din total?

Mihai Păun: În primul rând este un avantaj, deoarece energia hidro este singura care permite stocarea prin acumularea în lacuri. Dacă eu nu vreau să consum energie astăzi, am posibilitatea să fluctuez nivelul apei în acumulări şi să generez electricitate atunci când preţul este mare. Mai mult de atât, sunt hidrocentrale cu dublu rol, pot să genereze energia atunci când este scumpă şi să consume energie prin pomparea apei într-un lac în amonte.

Există centralele de acumulare prin pompaj, cum avem şi noi proiectul Tarniţa. Aceste centrale au devenit, în ultima perioadă, foarte speciale din punct de vedere al costurilor. Preţul energiei este aşa de fluctuant, încât ele nu mai sunt rentabile într-o anumită situaţie. Sunt necesare, strategic vorbind, deoarece pot compensa producţia de energie eoliană.

Reporter: Este un mare scandal în ţara noastră în ceea ce priveşte energia regenerabilă.

Mihai Păun: Este un scandal al schemelor de susţinere pentru regenerabile, în general, în Europa, deoarece în final aceste subvenţii pentru regenerabile, că sunt feed-in tariff sau certificate, ele sunt suportate de consumatori. Discutăm acest subiect de mai bine de 10-12 ani, făcând analize de când Uniunea Europeană avea doar 15 state, analize cantitative privind schemele suport. Sunt două direcţii, feed-in tariff care stimulează, atrag investitorii deoarece permit realizarea investiţiilor în timp record - şi mai sunt mecanismele care stimulează competiţia în piaţă, cum ar fi sistemele care implică certificatele verzi.

Reporter: Cum vedeţi rezolvarea?

Mihai Păun: Rezolvarea este o abordare predictivă şi transparentă care să permită investitorilor să-şi reconsidere planul de investiţii, să şi le redefinească, să le reanalizeze din punct de vedere economic, cu alte cuvinte, Europa are obiective şi ţinte pentru 2020, iar în multe dintre ţări obiectivele au fost atinse. Din moment ce obiectivele sunt atinse înseamnă că lucrurile sunt rezolvate şi toate tehnologiile ar trebui să se susţină singure, să nu mai fie necesare schemele de subvenţie. Ceea ce face diferenţa în abordările din diverse state membre este modul în care se aplică schimbările. Una este să anunţ că schemele vor fi modificate şi să fac acest anunţ cu un an sau doi înainte de a le modifica, iar alta e să le modific de azi pe mâine.

Reporter: Cum influenţează BREXIT piaţa energiei? În ce situaţie va fi Marea Britanie dacă va ieşi din Uniunea Europeană?

Mihai Păun: Aş face o referire la faptul că ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană are implicaţii în ceea ce priveşte nivelul investiţiilor la nivel european. Cert este că vorbim de un proces şi nu de un eveniment care se va întâmpla mâine.

Este o decizie politică, susţinută de cetăţeni prin vot. Făcând o referinţă la ţara noastră, BREXIT va avea o influenţă prin faptul că România va deţine preşedinţia Uniunii Europene cu şase luni mai devreme, ceea ce înseamnă că va trebui să ne pregătim mai bine şi mai repede pentru acest moment. Un avantaj este că vom scăpa de influenţele alegerilor parlamentare, prevăzute în perioada aceea chiar în timpul preşedinţiei României, de unde rezultă o mulţime de consecinţe legate de investiţii, de volumul lor, de gradul de realizare.

Reporter: Deci BREXIT-ul ar putea fi o oportunitate pentru România?

Mihai Păun: Ar putea fi o oportunitate pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv pentru România.

Reporter: Dar dacă pleacă şi alte state din UE?

Mihai Păun: Sigur, sunt voci care spun că Olanda doreşte să iasă, Franţa vrea să creeze un referendum, Ungaria, la un moment dat, era şi ea într-o astfel de situaţie.

Cred că, totuşi, se vor găsi resurse ca Uniunea să devină mai robustă, realistă, mai "conectată" la ce se întâmplă în ţările europene şi în casele cetăţenilor, deoarece, în momentul actual, observ o automulţumire sau o atmosferă în care birocraţia este la un nivel destul de avansat.

Reporter: Când va începe proiectul BRUA? Fondurile sunt 100% de la Uniunea Europeană sau sunt în cofinanţare cu băncile?

Mihai Păun: Fondurile pentru proiectul respectiv sunt alocate. Cu siguranţă băncile au şi ele un rol în această investiţie, Banca Europeană de Investiţii este omniprezentă în finanţarea proiectelor.

Făceam mai devreme referire la agenţia INEA care are ca scop să urmărească implementarea proiectelor de interes european. Evident că acolo se fac evaluări, se urmăreşte respectarea termenelor, a graficelor de îndeplinire a proiectelor.

Deciziile, însă, se iau de comun acord cu Comisia Europeană, cu direcţiile sale generale implicate: energie şi mediu, transport, informarea societăţii, competiţie. Comisia are un rol hotărâtor. Agenţia nu are putere de decizie, dar are putere de urmărire a implementării, de raportare.

Reporter: Ţinând cont că Germania are o politică destul de duală cu Rusia, care este rolul Rusiei pe piaţa de energie din Europa?

Mihai Păun: Germania este dependentă de resursele ruseşti. Din păcate pentru Uniunea Europeană, Germania nu-şi permite, ca ţară, să respecte nişte reguli şi o conduită impusă de dialogul între Uniunea Europeană şi Rusia, pe sectorul energiei, un dialog steril, care nu a dus, până în clipa de astăzi, decât la discuţii. Am avut ocazia să urmăresc discuţiile pe subiectul energiei între Uniunea Europeană şi Rusia, întâlnirile se petreceau formal.

Există măsuri de restricţionare economică, dar Rusia face şi ea alianţe cu Turcia, China, cu alte ţări care fac ca aceste alianţe să fie foarte robuste chiar în comparaţie cu Uniunea Europeană.

Reporter: Elveţia se află în planul european de interconectare?

Mihai Păun: Elveţia este membră a celor două asociaţii europene, participând activ la discuţii şi în procesele de decizie ale asociaţiilor.

Vocile Elveţiei sunt din ce în ce mai puternice vis-a-vis de Uniunea Europeană, din dorinţa de a se alătura Uniunii, cel puţin pe partea energetică.

În acest domeniu, Elveţia are un rol strategic, a condus până de curând Centrul pentru Cooperare Regională şi Securitate Energetică (TSC) cu sediul la Munchen, creată acum patru ani, din care fac parte 14 operatori de transport din nouă ţări. Obiectivul acestei entităţi este să asigure securitatea energetică în regiune. Este vorba de o platformă de cooperare a operatorilor de transport şi de sistem pentru creşterea siguranţei în alimentarea cu energie electrică.

Aceasta oferă tot felul de servicii, de prognoze pentru ziua următoare, perioada următoare, viziuni privind fluxurile de energie din state. Deci, are un rol important.

Reporter: De ce ar avea nevoie România să devină hub energetic? Care ar fi componentele care ar ajuta ca România să devină un hub energetic?

Mihai Păun: Ţara noastră este bine poziţionată geografic. Din punct de vedere al structurii producerii enegiei suntem foarte echilibraţi, raportul de resurse pe care-l optimizăm este foarte bun. Evident, există un interes economic în fiecare ţară pentru vânzarea de energie, noi, având excedent, suntem interesaţi să vindem. Odată cu creşterea componentei regenerabilelor în puterea instalată în sistemul energetic naţional, în completare cu energia nucleară, cu cea pe bază de cărbune, de petrol şi gaz, avem tot ce ne trebuie.

Ţara noastră este, o dată, hub fizic în privinţa interconectărilor, fiind cea mai mare ţară din zonă cu o reţea de înaltă tensiune, încă destul de robustă şi suficient de bine dimensionată, interconectată bine până la un punct, cu posibilităţi majore de dezvoltare a interconexiunilor în viitor. Adică, sunt linii care pot fi construite cu Moldova, Ungaria, Bulgaria, Serbia, care să asigure o capacitate de interconectare şi mai mare. Este o ţintă oarecum arbitrară, aleasă la nivel european, de 10% capacitate de interconectare din capacitatea energetică a unei ţări, iar la unele state aceasta va creşte la 15%, prin reglementările Comisiei Europene.