Directiva Omnibus modifică reglementările privind protecţia consumatorilor

Reporter: Ce face un avocat digital şi cum îi poate ajuta pe cei care creează conţinut digital să respecte cerinţele legale?

Ana-Maria Drăgănuţă Briard: Ca avocat digital, lucrez majoritar online, cu afaceri ce au activitate preponderent online - startup-uri, freelanceri, afaceri e-commerce, afaceri tehnologice. De aceea, mă concentrez foarte mult pe partea de prevenţie şi pe implementarea, încă de la începutul afacerii, a reglementărilor necesare. Nu este, însă, de ajuns să implementăm şi apoi să uităm de conformitate. Fiecare activitate a afacerii trebuie întotdeauna privită prin spectrul unor riscuri şi al capacităţii de a le contracara în cel mai bun, uşor şi rapid mod.

Astfel, pentru a proteja afacerile, trebuie analizat încă de la început, în funcţie de activitatea şi de specificul fiecărui business, ce este necesar din punct de vedere juridic pentru a începe afacerea în legalitate. De exemplu: avizele, autorizaţiile, termenii şi condiţiile de pe website, politica de protecţie a datelor pentru website sau pentru aplicaţie, înregistrarea programului de calculator la ORDA, politica de transmitere a mesajelor comerciale, a newsletterelor ori a postărilor pe reţelele de social media, cerinţele legale pentru un website în vederea evitării amenzilor de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Am putea numi acest concept: Legal By Design.

Pe parcursul afacerii digitale, este necesară efectuarea analizei riscurilor şi elaborarea planului pentru menţinerea conformităţii juridice a tuturor activităţilor business-ului. Un avocat digital înţelege şi anticipează nevoile afacerii digitale. De la redactarea contractelor comerciale şi negocierea acestora, până la identificarea momentului oportun pentru înregistrarea mărcii la nivel naţional, european sau internaţional şi până la consultanţa juridică continuă pentru respectarea legislaţiei în vigoare, a concurenţei loiale, a protecţiei consumatorilor şi a protecţiei datelor, activitatea noastră este un întreg proces care implică multă muncă, dedicare, atenţie la detalii, dar şi proactivitate.

Faptul că lucrăm digital ne ajută să fim alături de antreprenori exact atunci când au nevoie şi să urmărim afacerile acestora îndeaproape. Mai mult decât atât, înţelegerea modului în care funcţionează şi se dezvoltă tehnologia reprezintă un plus, mai ales atunci când ni se prezintă chestiuni mai tehnice, precum timpii în care un sistem este online, înregistrarea drepturilor asupra NFT-urilor ori moduri diverse de comunicare digitală ce trebuie dovedite ulterior în instanţă.

Reporter: Cum protejează avocatul digital afacerile care au operaţiuni online în multiple ţări din UE?

Ana-Maria Drăgănuţă Briard: Un avantaj al celor care lucrează online este şi că reţeaua lor se extinde în timp în afara ţării de origine. Şi despre asta sigur ştiu şi antreprenorii care au afaceri digitale şi tehnologice care se confruntă cu norme specifice în ţările în care se extind.

Un avocat digital are o mare responsabilitate, fiind nevoit să fie la curent mereu cu ce se întâmplă atât în România, cât şi la nivel internaţional. Timpul petrecut în cercetarea juridică este mai profund, dar la fel este şi satisfacţia atunci când vedem un antreprenor care a început local creşte şi îşi dezvoltă operaţiunile în diverse locaţii. În plus, prin reţeaua de parteneri din diverse jurisdicţii ne permitem să ajutăm antreprenorii să îşi extindă şi să îşi conducă afacerile în mod legal oriunde s-ar afla.

Reporter: Care sunt noile reguli din directiva Omnibus şi cum influenţează viaţa consumatorilor, dar şi a antreprenorilor?

Ana-Maria Drăgănuţă Briard: Transpunerea Directivei Omnibus a însemnat modificarea întregului cadru legislativ privind protecţia consumatorilor, aducând mai multe condiţii de respectat pentru antreprenori. Aici vorbim despre toate afacerile care se adresează consumatorilor, nu doar cele care vând produse sau prestează servicii online.

Această directivă impune mai multă transparenţă faţă de modurile în care antreprenorii îşi prezintă şi îşi vând serviciile ori produsele, oferind, totodată, mai multe drepturi şi, indirect, mai multă putere, consumatorilor. Spre exemplu, formularea unei acţiuni în constatarea existenţei clauzelor abuzive este de acum imprescriptibilă. Aceasta înseamnă că un consumator se va putea întoarce împotriva unui comerciant oricând pentru constatarea existenţei unor clauze abuzive în contractele încheiate cu acesta.

În plus, reputaţia societăţilor poate fi afectată pentru că instanţa va putea să oblige comercianţii să publice pe site-ul propriu hotărârile judecătoreşti rămase definitive şi sancţiunile aplicate atunci când constată existenţa clauzelor abuzive în contractele pe care le au încheiate cu consumatorii.

Dacă ne întoarcem puţin la afacerile digitale, trebuie să amintim câteva noi obligaţii introduse prin directivă. Spre exemplu, comercianţii care gestionează pieţe online (online marketplace) sunt acum obligaţi să indice principalele criterii de stabilire a ierarhiei produselor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate, precum şi importanţa relativă a acestor parametri. Noutăţi avem şi în ceea ce priveşte recenziile, comercianţii fiind obligaţi să menţioneze dacă recenziile publicate provin de la consumatorii care au utilizat sau au achiziţionat efectiv produsul şi să precizeze modul în care se garantează acest lucru.

Chiar de curând au mai intervenit o serie de obligaţii, tot din sfera protecţiei consumatorilor. Astfel, prin Ordinul 449 şi Ordinul 450 din 31.05.2022 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, comercianţii au obligaţia să afişeze placheta informativă tip SAL (privind soluţionarea alternativă a litigiilor), iar în curând şi cea privind insolvenţa persoanelor fizice. Aceste obligaţii se răsfrâng, desigur, şi asupra comercianţilor care administrează site-uri de vânzări, preluare de comenzi online şi/sau publicitate la produse şi/sau servicii, servicii turistice, de comercializare de pachete de servicii turistice sau de bilete de avion, inclusiv e-commerce, aceştia fiind obligaţi să afişeze aceste informaţii pe home page-ul site-ului.

În caz de nerespectare a normelor legale, firmele sunt pasibile de sancţiuni, unele dintre ele crescând simţitor odată cu noile reglementări. Acestea sunt doar o parte dintre modificările legislative recente, dar care arată la cât de multe trebuie să fie atenţi antreprenorii ce au afaceri care se adresează consumatorilor şi de ce este bine să apeleze la ajutor juridic chiar de înainte de a începe afacerea, pe care să o construiască urmărind principiul Legal by Design.

Reporter: Care sunt practicile comerciale incorecte şi ce trebuie să facă un consumator când se află într-o astfel de situaţie?

Ana-Maria Drăgănuţă Briard: Ca definiţie juridică, conform articolului 4 din Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, o practică comercială este incorectă dacă este contrară cerinţelor diligenţei profesionale şi deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori. Aceasta poate fi de două feluri - înşelătoare sau agresivă.

Prin lege, sunt prevăzute clauzele care sunt considerate de facto incorecte. De exemplu (aceasta fiind şi o situaţie observată destul de des în piaţă): afirmaţia falsă privind disponibilitatea unui produs doar pentru o perioadă foarte limitată de timp sau doar în anumite condiţii, în scopul obţinerii unei decizii imediate a consumatorilor şi al lipsirii acestora de alte posibilităţi de achiziţie sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză, este o practică comercială înşelătoare. De asemenea, crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se întocmeşte un contract este considerată o practică comercială agresivă.

Într-un mod simplu de înţeles, practica înşelătoare reprezintă acţiunea prin care se prezintă un fapt neadevărat sau prin care se omite un fapt esenţial despre un produs sau serviciu din cauza căruia consumatorul este determinat să achiziţioneze respectivul produs sau serviciu. Practica agresivă reprezintă acţiunea care limitează semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul de achiziţie al consumatorului, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţă nejustificată, şi care îl determină să achiziţioneze produsul ori serviciul.

Dacă un consumator observă utilizarea unei practici comerciale înşelătoare, aceasta întâlnindu-se nu de puţine ori la societăţile care vând servicii ori produse online, important este să se încerce luarea legăturii cu comerciantul. Ulterior, dacă nu se ajunge la nicio înţelegere ori comerciantul refuză să răspundă la solicitările consumatorului, se poate apela la soluţionarea alternativă a litigiilor, se poate depune o reclamaţie la Autoritatea Naţională privind Protecţia Consumatorilor şi/sau se poate înainta cerere de chemare în judecată la instanţele competente, în funcţie de specificul speţei.

De aceea este bine ca antreprenorii care activează sau care vor să înceapă o afacere cu activităţi comerciale online să aibă o anumită pregătire (de preferat, înaintea începerii activităţii). Aceştia trebuie să cunoască toate obligaţiile din acest spectru şi să implementeze măsuri de protecţie, având totodată grijă ca atitudinea comercială să fie una onestă faţă de consumatori şi de clienţi în general.

Reporter: Datele cu caracter personal sunt un cost, o "monedă de schimb" atunci când sunt cerute în schimbul furnizării de conţinut digital sau a unui serviciu digital. Care sunt obligaţiile pentru comercianţi în acest caz?

Ana-Maria Drăgănuţă Briard: Prin modificările aduse Ordonanţei de urgenţă 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, s-a dispus aplicarea acestei legislaţii şi atunci când, în relaţia comercială, antreprenorul ori compania acestuia furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conţinut digital care nu este livrat pe un suport material sau un serviciu digital, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze acestuia date cu caracter personal.

Dintre obligaţiile pentru comercianţi în această situaţie, precizăm cu titlu de exemplu că, la încheierea contractelor la distanţă, este foarte importantă menţionarea principalelor caracteristici ale produselor sau serviciilor, identitatea profesionistului, modul de furnizare a respectivului conţinut digital şi procedura profesionistului de soluţionare a reclamaţiilor.

În acest caz, ar fi important de reţinut că nu mai este atât de importantă modalitatea de achiziţionare a unui produs ori serviciu digital, ci, mai degrabă, calitatea persoanei care îl achiziţionează. Astfel, dacă vorbim despre o persoană fizică ce acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, chiar şi atunci când îşi oferă la schimb date cu caracter personal şi nu o sumă de bani pentru un anumit produs ori serviciu digital, va fi considerat consumator în lumina legii.

Reporter: Ce este cazierul comercial şi ce înseamnă pentru companii acest document?

Ana-Maria Drăgănuţă Briard: Prin Ordonanţa de Urgenţă 58/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor, aceeaşi OUG care a transpus şi dispoziţiile Directivei Omnibus şi a adus modificările asupra legislaţiei privind protecţia consumatorilor despre care am vorbit mai sus, s-a introdus conceptul de cazier comercial. Potrivit legii, cazierul comercial reprezintă fişa de evidenţă în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor consemnează faptele şi sancţiunile aplicate operatorilor economici prin documentele de control. Acestea din urmă vor fi menţinute pentru o perioadă de trei ani de la data întocmirii actului de control.

Prin acest cazier, Autorităţii îi va fi mult mai uşor să urmărească societăţile care încalcă sistematic drepturile consumatorilor, ceea ce pentru societăţi înseamnă un risc mai mare de a fi amendate pentru practici comerciale incorecte repetate. Momentan, mai avem de aşteptat un set de reglementări cu privire la acest cazier comercial, aşa că nu putem spune cu exactitate dacă va fi folosit exclusiv în scopul de mai sus. Însă, ar putea fi un document utilizat inclusiv în diverse proceduri pentru identificarea abaterilor comerciale ale unei societăţi, întocmai ca un cazier judiciar pentru o persoană fizică.

Reporter: Mulţumesc!