Doctor de România

Altă zi, alt scandal de plagiat. Însă publicul a început să se obişnuiască. Peisajul a devenit asemănător, cumva, celui pe care călătorul îl vede pe fereas-tra unui tren în mişcare. Case, oameni, copaci - toate trec, ritmic, fără ca privirea să se poată fixa pe ceva.

Proporţiile fenomenului sunt înspăi-mântătoare. România conduce în topul mondial al lucrărilor retrase de la publicare. De regulă, acest lucru se produce pentru că în procesul de "review" s-a descoperit ceva, încălcări serioase ale eticii profesionale. Cele mai multe sunt din domeniul Medicinei. Ne mai mirăm că prin spitale şobolanii au ajuns să fugărească pacienţii pe coridoare?...

De ce plagiatul este o atât de mare problemă? La prima vedere, este ceva care afectează doar un număr foarte mic de persoane. Numărând inclusiv doctoratele "de carton", câţi doctori sunt în România? În plus, ar spune unii, faţă de cât se fură în ţara aceasta, nişte cazuri de copy-paste acolo par aproape simpatice... Integritatea academică ar trebui, desigur, să fie o ches-tiune esenţială pentru cei care, ca subsemnatul, lucrează în învăţământul superior. De ce însă ceilalţi ar trebui să fie preocupaţi?...

Iată motivul. Doctoratul nu este doar un titlu între alte titluri. Este un mod de consacrare. Pe scurt, nu poţi preda într-o universitate dacă nu ai un doctorat. (OK, există şi unele excepţii, dar să trecem peste acest detaliu). Mai mult, titlul de doctor este necesar şi pentru a ajunge în diferite funcţii de autoritate publică.

Doctoratul este o sursă de putere publică. Are o valoare considerabilă, chiar şi într-o ţară în care doctorate au ajuns să se facă şi prin curtea Academiei de Poliţie. Şi, ca orice bun valoros, nu a trecut mult până ce a fost luat la ochi de politicienii-penali din România. Parlamentul s-a umplut de plagiatori. Alte forme de impostură au fost încercate. Un fost Prim-minis-tru, pretins matematician, a listat în CV o carte pe care nimeni nu a văzut-o. Un condamnat penal (Darius Vâlcov), specializat în păpuşat Guvernul, a fost dezvăluit şi el ca plagiator.

În Justiţie, aceeaşi situaţie. Acolo doctoratul are şi o valoare de piaţă, fiind necesar, de pildă, intrării în barou fără examen. Fostului Prim-ministru, VV Ponta, i-a fost retras titlul, dar văd că umblă vesel pe la televiziuni. Interesant este şi cazul actualului conducător interimar al Parchetului General, Bogdan Licu. Ai fi zis că la o aşa func-ţie, respectivul ar trebui să fie doctor docent în Drept penal. Însă Bogdan Licu a renunţat la titlul de doctor în 2016, după ce în presă au apărut dezvăluiri cu privire la plagiatul unei părţi din lucrarea sa. Sunt curios cum decurge un interogatoriu între procurorul Licu şi un hoţ de zarzavat...

Cât despre Interne şi "servicii", acolo rămâi cu gura căscată. Realizezi, citind lista plagiatelor, că "instituţiile de forţă" ale regimului nu sunt altceva decât nişte instrumente acaparate de lumea interlopă. Iar liderii "serviciilor" şi Internelor nu sunt, mulţi dintre ei, decât nişte borfaşi din categoria Fane Spoitoru.

Haideţi să examinăm faptele. Cătălin Ioniţă, şeful Direcţiei Generale Anticorupţie din Ministerul de Interne, a fost dezvăluit ca plagiator. O comisie din Academia de Poliţie a sărit să îl "spele". Am citit "raportul". Aceşti oameni trebuie daţi afară urgent din învăţământ. Printre altele, se susţine că e firesc că apar pasaje de la îndrumătorul de doctorat, pentru că, vezi Doamne, doctoranzii reflectă opiniile şi ideile conducătorilor de doctorat. De unde au mai scos şi prostia asta?...

La aşa-zisa Academie Naţională de Informaţii, producţia de plagiate la hectar este mai ceva ca pe vremea Împuşcatului. Printre plagiatori: Gabriel Naghi (fost şef SPP) şi Sorin Gabriel Cozma (fost şef al Direcţiei Generale de Prevenire şi Combatere a Terorismului din cadrul SRI).

Orice om normal este de acord că falsificatorii de carduri electronice trebuie pedepsiţi sever. Cum ar arăta societatea dacă clonarea cardurilor nu ar mai fi interzisă, iar falsificatorii lăsaţi să îşi facă de cap? Întregul sistem modern de plăţi s-ar prăbuşi. De îndată, ne-am întoarce la micul troc.

Exact acelaşi lucru se petrece şi cu aceste doctorate. Problema nu e doar că "nu se face". Sau că nişte intelectuali s-ar simţi ofensaţi să stea în preajma unor plagiatori. Problema este că plagiatorul, pe baza titlului furat, ocupă un post de autoritate. În învăţământul superior, el intoxică tot ce e în jur. În instituţiile publice, el le pune la dispoziţia hoţilor.

Iar Statul este paralizat. Actuala ministră a Educaţiei (vorba vine), a declarat că plagiatul este o "problemă minoră". Asta vor socialiştii să credem. În realitate, este una dintre problemele cele mai grave pe care le are, astăzi, România. Aceşti hoţi fac Bugetul şi îl cheltuie. Fac pe apărătorii "siguranţei naţionale". Sau ai "ordinii publice". Când ocupă catedre universitare, nu mai creşte nici iarba după ei. Toţi plătim, din greu, preţul acestei hoţii la drumul mare.