După Afganistan

Ce a mai rămas din "America s-a întors!", sloganul cu care acum opt luni administraţia Biden îmbia mapamondul, după degringolada de pe aeroportul din Kabul provocată de intrarea neaşteptată a talibanilor la Kabul? Când, în prima sa conferinţă de presă după intrarea talibanilor în Kabul şi difuzarea scenelor de disperare de pe aeroport, Joe Biden a justificat continuarea retragerii negociate şi stabilite de predecesorul său, Donald Trump, preşedintele american apărea mai degrabă ca adept al "America First" - "Nu pot şi nu le voi cere trupelor noastre să lupte la nesfârşit într-un război civil din altă ţară, având pierderi, suferind răni care să le pună în pericol viaţa, lăsând familiile îndurerate. Acest lucru nu este în interesul securităţii noastre naţionale" - decât a vechii "Pax Americana" de după căderea comunismului.

Acum apare evident că rolul Americii în lume s-a schimbat, iar "interesul naţional" nu mai pretinde asumarea vreunui primat moral, ci se raportează la o abordare pragmatică conform căreia intervenţia militară în afara graniţelor, şi mai ales la mari depărtări, ar trebui utilizată doar atunci când vieţile unor cetăţeni americane sunt în pericol. Indiferent de rezultatele sondajelor de opinie, care nu sunt dezastroase pentru Biden, impactul acestei crize asupra vieţii politice interne şi a alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie 2022 pentru Congres, preşedintele Biden a dezavuat viziunea neo-conservatoare asupra prezenţei militare americane în lume care a străbătut timpul de la prima intervenţie în Irak până astăzi. Pentru Biden, America are alte priorităţi decât de a cheltui bani în războaie interminabile.

De aceea, retragerea aparent haotică din Afganistan - prima decizie majoră de politică externă a lui Biden - trebuie înţeleasă în cheie anti-neo-conservatoare şi nu din perspectiva neo-realismului, care pune accentul pe exercitarea puterii prin forţă. Cu siguranţă, negocierea şi acordul cu talibanii stabilit în februarie 2020 de către administraţia Trump a retragerii a fost constrângătoare, dar pentru Biden soft power-ul este mult mai util decât un război fără speranţă. De aceea, Biden nu a încercat să amâne sau să suspende retragerea, ci doar a negociat o scurtă prelungire de la 1 mai - data la care Trump se angajase să încheie operaţiunile de retragere - până pe 31 august a ieşirii din fundătura afgană pentru a începe o nouă etapă de politică externă.

Dar retragerea din Afganistan şi mai ales modul în care s-a realizat i-au făcut pe mulţi din aliaţii europeni să pună la îndoială atât competenţa administraţiei Biden cât şi disponibilitatea Americii de a mai interveni în viitor în probleme de securitate internaţională. Unii au văzut aici nu doar o înfrângere a Americii, ci şi o prăbuşire a NATO. Dar, rămânând în perspectiva dominantă, cea a neo-realismului, nimic nu demonstrează că alianţa transatlantică este în pericol. Din contră, administraţia Biden are nevoie de aliaţi pentru a contracara China. Mai mult, deşi Rusia nu este o prioritate pentru America, pentru că nu este o mare putere, America lui Biden înţelege îngrijorările europenilor în privinţa acestei ţări şi nu le abandonează.

Iluzia multora a fost că "America s-a întors" însemna revenirea la vechea ordine mondială, dar pentru administraţia Biden aceasta nu mai există şi nici nu mai poate fi restaurată. Deşi în Europa mulţi au senzaţia că America a căzut de piedestalul său moral, pentru Biden politica externă americană trebuie pusă în raport cu impact său asupra clasei mijlocii, nu cu interesele elitei. Alegătorii americani doreau - şi sondajele o arată - ca armata americană să se retragă. Dar, după Afganistan va fi dificil pentru SUA să-şi justifice folosirea soft-power-ul pentru a proteja drepturilor omului şi democraţia liberală în diferite părţi ale lumii. Biden pare să fie unul dintre cei ce consideră că misiunea diplomaţiei a fost mult prea dependentă de puterea militară şi mai ales de implicarea militară a Americii. Dar cum ar putea fi prioritizate cele două astfel încât puterea militară să rămână doar un element de disuasiune?