EDIŢIE DEDICATĂ Măsuri alternative faţă de cele avansate de Guvern

• Scăderea TVA de la 19%, la 16% • Eliminarea impozitului pe profit

• Fiscalizarea (2,5%) cifrei de afaceri brute în economie

• Exceptarea "start-up"-urilor de la impozitul pe cifra de afaceri

• Creşterea contribuţiilor de asigurări sociale (angajatorul, +1,2%; angajatul, +0,6%)

Ieşirea din criza economică ce a ajuns deja, în România, la stadiul de depresiune economică presupune, într-o primă instanţă, decelarea esenţelor, a cauzelor care, semnificativ, notabil sau fondator au contribuit la instalarea stării de criză.

Din datele empirice pe care le oferă statisticile oficiale cu privire la procesele din economia naţională rezultă că instalarea stării de criză în economie şi - prin contaminare - în întreaga societate, a fost cauzată de producţia insuficientă de venituri curente. Destructurarea fluxurilor de producţie din economia reală a convocat o insuficienţă acută de producţie de valoare adăugată şi implicit de venituri curente.

• Măsuri de stimulare a economiei reale:

1- Combaterea evaziunii fiscale şi a contrabandei prin reconstrucţia instituţională a impunerii:

- fiscalizarea cifrei de afaceri brute realizate în economie (2,5%);

- legislaţie ferm aplicată pentru regularizarea fluxurilor de valori, mărfuri şi monedă însoţită de sancţiuni drastice.

2- Renunţarea la tratamentul dis-criminatoriu de care beneficiază tranzacţiile cu monedă-marfă şi întregirea bazei de impozitare (sursa fondatoare din care se asigură resursele băneşti necesare finanţării economiei publice):

- cuprinderea în baza de impozitare şi fiscalizarea fluxurilor de monedă-marfă printr-un impozit aşezat "ad valorem" pe tranzacţiile monetare, valutare şi cu titluri de datorie publică (0,1%).

Observaţie: Măsura (la nivel de 0,5%!!) este pe masa Comisiei Europene şi este în curs de negociere!

N.B. Realizarea practică a măsurilor de restructurare anvizajate ca elemente de consolidare a fluxurilor fiscale şi cvasi-fiscale necesită pre-condiţionarea legală a tranzacţiilor economice pe pieţele de referinţă de evidenţierea contabilă (curent şi bilanţier) a tuturor operaţiunilor de marfarizare derulate, inclusiv sancţionarea drastică a escamotării acestora.

3- Stimularea proceselor de inves-tire:

3.1. Scăderea TVA standard de la 19% la 16%; estimările empirice arată că măsura conduce la:

- scăderea ratei regimului cu 1,1 p.p.;

- creşterea cu minim 15%, a ratei de colectare a TVA standard şi, implicit, creşterea produsului fiscal al regimului cu 4,0 p.p.;

3.2. Eliminarea impozitului pe profit:

- lasă la dispoziţia dezvoltatorilor de afaceri resurse financiare necesare reproducţiei în condiţiile vicisitudinilor convocate în sfera marfarizării de contracţia consumului;

- schimbarea de paradigmă (vezi şi precizările!) creează un climat fiscal prietenos care este creditat "ab ovo" cu atragerea în mediul economic autohton a capitalurilor externe în căutare de fructificare remuneratorie şi implicit cu crearea de noi surse de producţie a veniturilor în economia reală;

- repune în drepturi funcţia de management (control, consolidare şi reconstrucţie) a eficienţei economice a afacerilor prin mecanismele pieţei;

- înfundă canalul evaziunii fiscale prin escamotarea profitului şi scoate la suprafaţă economia gri datorată împotrivirii dezvoltatorilor la impozitul pe profit;

- scade costurile de tranzacţie în economia impunerii.

Precizări: Schimbarea de paradigmă (nu se impozitează succesul!) se referă la toate fluxurile de profituri degajate în condiţii de normalitate în marfarizarea producţiei de bunuri şi servicii de consum (intermediar şi final), respectiv cu observarea tendinţei de a exacerba beneficiul rarităţii (fie el natural sau convocat prin practici de monopol).

Completarea legislaţiei anti-trust (modelul american de control şi sancţiune a practicilor monopoliste rămâne de referinţă!) se impune ca o condiţie "sine qua non", ca şi scoaterea în afara legii contabilităţii şi sancţionarea drastică a practicilor, posturilor şi evidenţelor extra-bilanţiere!

4- Stimularea re-ocupării salariale a populaţiei în economia reală:

4.1.- exonerarea fiscală a veniturilor curente din muncă până la incidenţa a 1.000 lei;

4.2.- motivarea angajatorului (inclusiv prin măsuri de coerciţie instituţională) spre a contractualiza formal ocuparea salariată şi indemnizată, indiferent de tipologie (pe durată determinată sau pe durată nedeterminată);

4.3.- exceptarea "start-up business companies" de impozitul pe cifra de afaceri pe o durată de 3 ani dacă, pe durata exceptării, asigură contractual ocuparea salarială "full-time" pentru minim 10 persoane şi a noilor companii, pe o durată de 5 ani, dacă investiţia primară generează contractual ocupare salarială "full-time" pentru minim 100 persoane.

5- Creşterea contribuţiei de asigurări sociale (de la 31,3% la 33,1%):

5.1.- contribuţia salariaţilor de la 10,5 la 11,1% (din câştigul salarial realizat) (+0,6 %);

5.2.- complementul socializat avansat de angajator de la 20,8% la 22,0% (din cheltuielile cu salariile) (+ 1,2%).

N.B. Aserţiunile unora de a diminua contribuţiile sociale aşezate - ca proces de redistribuire - în sarcina salariaţilor, sau ca valoare adăugată în preţul de revenire (complementului socializat avansat de angajator, recuperat de acesta cu beneficiul meritat odată cu marfarizarea producţiei şi suportat exclusiv, în cele din urmă, de consumatorul final) vădesc fie reaua credinţă, fie lipsa cunoştinţelor elementare privind mecanismul de funcţionare a regimului de finanţare a sistemelor bismarckiene de rente sociale ("pay as you go").

6- Creşterea eficienţei în alocarea şi consumul produsului fiscal şi a eficacităţii societale a politicilor publice finanţate din impozite, datorie publică şi fonduri nerambursabile:

6.1.- consolidarea funcţională şi operaţională a fluxurilor de bani publici prin individualizarea funcţională şi operaţională a finanţării politicilor publice:

- bugetarea şi finanţarea separată a mentenanţei administrative (retribuirea funcţiei publice), a producţiei de bunuri publice (politicile publice de investiţii şi comenzi publice) şi a producţiei de servicii publice (sistemul de sănătate publică, sistemul de învăţământ şi cercetare fundamentală, sistemul judecătoresc, sistemul poliţienesc etc.)

6.2.- dezvoltarea de finanţări fractale ca sistem de finanţare a producţiei de bunuri publice;

- informatizarea totală a licitaţiilor publice ca pre-condiţie de eficientizare şi de practică onestă în consumul de fonduri publice!);

- dezvoltarea parteneriatului public-privat şi a instituţiei concesiunii pe termen lung pentru lucrările de mare anvergură financiară şi socială.

7- Consolidarea răspunderii în exerciţiul şi execuţia funcţiei publice prin introducerea instituţiei "des-cărcării de gestiune" şi - corelativ - a sancţiunilor administrative, penale şi materiale pentru cazurile calificate de neglijenţă, trafic de influenţă, corupţie şi fraudă.

• Finalitatea demo-economică aşteptată din schimbarea de paradigmă:

1- scăderea cu minim 50% a economiei subterane (nefiscalizate) ceea ce înseamnă o creştere nominală a PIB comercial cu 11,5 p.p. (. + 59 miliarde lei), întregirea bazei de impozitare şi scăderea relativă a ratei agregate de impunere;

2- scăderea notabilă a costurilor de exploatare şi colectare a produsului fiscal ca urmare a nivelării ratei de fiscalizare directă a veniturilor curente cu rata de fiscalizare indirectă a producţiei de valoare adăugată;

3- asigurarea resurselor de finanţare a deficitului bugetar, inclusiv prin îmbunătăţirea colectării şi creşterea semnificativă a încasărilor din taxe şi impozite;

4- îmbunătăţirea fluxului "in" de contribuţii sociale şi vărsăminte contributorii (complementul socializat) cu efecte semnificative asupra capacităţii de finanţare a economiei veniturilor de înlocuire şi a soldului acesteia;

5- restaurarea "pe stoc" a ocupării salariale în economia reală cu 85 - 90 mii locuri de muncă/an;

6- consolidarea resurselor de finanţare a puterii de cumpărare a populaţiei;

7- crearea condiţiilor de disciplinare a fluxurilor monetare, valutare, de titluri şi valori;

8- derularea în condiţii optime a aranjamentului stand-by cu FMI şi crearea condiţiilor de dez-îndatorare a economiei publice;

9- înlocuirea comportamentului fiscal de tip "pasager clandestin al populaţiei" (fie ea constituită din persoane fizice sau morale) cu un comportament responsabil alimentat pe calea scoaterii din sistemul impunerii şi din regimul acestuia a discriminărilor de tratament;

10- stimularea acumulării de bunăstare prin proporţionalizarea impunerii (participaţiilor legale).