Efecte perverse

Dincolo de scandalul propriu-zis - arestarea şi punerea în acuzare pentru agresiune sexuală a lui Dominique Strauss Khan - afacerea DSK produce efecte perverse care ar putea bulversa şi mai mult o scenă politico-financiară şi aşa agitată. Pe fundalul aces-tui scandal tonul neobişnuit folosit săptămâna trecută de Jürgen Stark, economistul-şef al Băncii Centrale Europene, pune în evidenţă o schimbare de atitudine nu doar în privinţa datoriei Greciei, ci a relaţiilor dintre lumea financiară şi lumea politică. Iar temerea autorităţilor greceşti că plecarea forţată a lui Strauss Khan de la conducerea FMI - care se producea formal chiar în aceeaşi zi cu declaraţia economistului şef al BCE - ar putea avea efecte negative asupra situaţiei Greciei a primit o confirmare indirectă. Căci, în timp ce restructurarea datoriei greceşti face obiectul discuţiilor din spatele uşilor închise de câteva săptămâni, prin vocea economistului său şef, instituţia monetară europeană nu doar că a reiterat opoziţia sa faţă de acest proiect, dar a avertizat că, dacă o restructurare a datoriei greceşti ar interveni, BCE va înceta imediat să mai cumpere părţi din datoria grecească şi să susţină piaţa în această direcţie.

Mai mult chiar, cu aceeaşi ocazie, Jürgen Stark a afirmat că BCE refuză să garanteze obligaţiunile greceşti pentru susţinerea operaţiunilor de refinanţare a băncilor. Or, prin refuzul de a prelua titlurile de valoare ca garanţii, BCE privează băncile de lichidităţi. Şi aceasta, în condiţiile în care, deja de câteva luni, peste 20 de miliarde de euro au fost retrase din depozite bancare din Grecia.

Care ar putea fi motivul pentru care BCE, până acum o instituţie conservatoare şi atentă la nuanţe, şi-a asumat riscul de a provoca panica bancară în Grecia? Care este urgenţa care a obligat BCE să treacă peste rigorile limbajului diplomatico-finaciar? Poate pentru că BCE era din ce în ce mai izolată, şi nu doar în privinţa strategiei financiare privind Grecia, şi a vrut să speculeze momentul de derută al FMI-ului pentru a reveni în primul cerc al deciziei? Dar, dacă a acţionat dintr-un asemenea impuls, BCE a intrat într-un joc politic care o depăşeşte. Căci, BCE nu este doar din ce în ce mai izolată în strategia sa privind cazul grec, dar şi cei câţiva susţinători ai săi sunt puşi într-o situaţie delicată. Jean-Claude Juncker, preşedintele Eurogrupului, care, acum doar două săptămâni, cu ocazia întâlnirii de la Luxemburg, susţinea că restructurarea datoriei greceşti nu a fost o soluţie, evocă, acum, dacă nu o restructurare, în orice caz o regândire a strategiei, propunând să se amâ-ne, dacă nu toate, măcar o parte a rambursărilor (în valoare de aproximativ 66 miliarde de euro), a căror scadenţă urmează să se realizeze în 2012 şi 2013.

Motivul oficial pentru care BCE este împotriva oricărei restructurări a datoriei greceşti este teama că această operaţiune va deschide cutia Pandorei. Căci şi alte guverne, precum noul guvern irlandez, ar putea cere de asemenea o scutire de datoriile lor. Iar presiunile speculatorilor ar putea afecta atunci datoriile tuturor statelor din zona euro. Ceea ce ar putea duce la prăbuşirea întregului sistem. Doar că nimeni nu poate dovedi că această temere are vreun fundament.