Eliminarea pensiilor speciale

Tema pensiilor speciale, sau de serviciu, sau neruşinate, cum sunt ele denumite, preocupă cel puţin 185 de familii în care există beneficiari ai acestor venituri, îi preocupă pe toţi ceilalţi cetăţeni pe care societatea nu îi răsplăteşte astfel, preocupă Guvernul, care este nevoit să scoată anual peste 1 miliard de euro în plus pe care nu prea îi mai are, şi, mai nou, preocupă Comisia Europeană care ne-a pus o condiţie fermă pentru aplicarea PNRR în sensul eliminării acestui sistem. Dar în ce constă sistemul? Şi ce ar trebui reformat?

Sunt opt categorii de pensii speciale, Curtea Constituţională a României stabilind că şapte dintre acestea pot fi eliminate. Excepţia, desigur discutabilă, o constituie judecătorii şi procurorii.

Cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns în situaţia ca nu mai puţin de 185.000 de pensionari să deţină drepturi mai mari decât ceilalţi cetăţeni, fără a fi respectat în cazul lor principiul contributivităţii? Nu este greu de explicat. Sunt o serie întreagă de salariaţi, în special din rândul unor instituţii de forţă ale statului - Armată, Interne, servicii secrete etc., putem include aici şi o parte a Justiţiei - care au o serie de obligaţii şi restricţii suplimentare în comparaţie cu alţi cetăţeni. Pentru că ei îşi asumă respectarea acestor restricţii, societatea a găsit de cuviinţă să-i recompenseze creându-le grile speciale de venituri, cele mai multe dintre acestea nefiind impozitate ca în cazul majorităţii masei salariale. Prin urmare, aceştia nu respectă principiul contributivităţii, un principiu sacrosanct în statele democratice şi, în consecinţă, în UE. De aici, una dintre consecinţe sunt aceste pensii speciale pe care Comisia Europeană, şi nu numai, ne cere să le desfiinţăm.

Această cerinţă poate fi îndeplinită. Dar cum? Un contract de muncă, fie el şi în cazul unor militari sau lucrători ai serviciilor secrete, este un act juridic bătut în cuie între stat şi salariat. Cu alte cuvinte, cel care a ales de pildă cariera militară şi-a asumat din capul locului o serie întreagă de privaţiuni în schimbul unui venit suplimentar şi al unor avantaje după ieşirea la pensie. Nimic din ceea ce li s-a acordat acestor oameni, pe drept sau pe nedrept, abuziv sau nu, nu poate fi luat înapoi. În consecinţă, dacă se reformează acest sistem, o atare reformă trebuie să meargă cel mult în sus şi niciodată în jos. Schimbarea sistemului nu trebuie să lipsească nici pe angajatul în asemenea instituţii speciale şi nici pe pensionar de o parte din banii pe care îi primeşte în prezent. Dacă s-au creat inechităţi, şi s-au creat, ajustările trebuie să meargă în sus.

În consecinţă, cum trebuie să procedeze Guvernul şi Parlamentul? În primul rând să modifice sistemul de salarizare, nu pentru trecut, pentru că acest lucru este imposibil, ci pentru viitor. Are militarul sarcini suplimentare faţă de alţi cetăţeni şi îşi asumă riscuri şi restricţii suplimentare? Dacă da, el trebuie, prin contractul încheiat cu statul, să primească lunar o sumă corespunzătoare de bani care să fie supusă impozitării, dar după impozitare să rămână în buzunar cu cel puţin atâţia bani câţi are în prezent. În felul acesta, va fi pus în aplicare principiul contributivităţii universale. Iar pensiile vor fi şi ele raportate la cuantumul integral al salariului. E valabil pentru toate categoriile de cetăţeni arătaţi astăzi cu degetul cum că ar fi privilegiaţi.

Mai puţin pentru câteva categorii de persoane cărora li se aplică eticheta de beneficiar al unor salarii şi al unor pensii neruşinate. Într-adevăr, salariile la stat nu pot fi mai mari decât salariul preşedintelui. Tot ceea ce depăşeşte, fie ca salariu, fie ca venit total, cuantumul salariului preşedintelui, trebuie impozitat într-o asemenea măsură încât raportul să redevină echitabil între diversele categorii de angajaţi. Când oamenii sunt revoltaţi şi vorbesc despre venituri neruşinate, se referă în special sau aproape exclusiv la persoane care deţin sau au deţinut poziţii de conducere în diferite instituţii de forţă şi s-au pensionat strecurându-se printre articolele de lege sau normele de interpretare a acestora şi au ajuns în final să obţină pensii mai mari decât veniturile de dinainte de pensionare. Ceea ce este cu adevărat scandalos. Dar şi această situaţie poate fi rezolvată în mod constituţional.

În concluzie, eu cred că se impune o reformă profundă a sistemului de salarizare pentru toate categoriile de bugetari şi o reaşezare echitabilă a sistemului de pensii.