EMOŢIA EUROPEANĂ Lacul lebedelor: Variaţiunile Putin

Ce legătură există între mutările agresive pe marea tablă de şah a geopoliticii, făcute de Rusia generaţiei Putin şi Marea Criză, în care a fost prăvălită economia globală? În mod cu totul suprinzător, comentariile asupra situaţiei din Ucraina-Crimeea, atît cele ale unor înalte oficialităţi politice, cît şi ale presei internaţionale, nu spun nimic despre aceasta. Asemenea legături sunt însă nu doar de presupus, ci obligatorii, pentru oricine vrea să pătrundă "logica" aceastui nou episod de restructurare a fundamentelor lumii în care trăim!

Ultima temelie stabilă a unei "ordini globale" a fost pusă după încheierea celui de-al doilea război mondial şi, chiar dacă nu a fost suficient de solidă, ca să permită ridicarea unor "construcţii" prea îndrăzneţe (cu excepţia tragică a Cortinei de Fier), nici ferită de "infiltraţii" şi "alunecări de teren", a creat, totuşi, pentru două generaţii, iluzia aproape perfectă a stabilităţii marilor structuri politice internaţionale; de la reguli, norme şi instituţii, la graniţe şi statalitate, şi de la sferele de influenţă, la coloratura ideologică a regimurilor politice, respectiv a motivelor civilizaţionale proiectate pe fundalul de competiţie, tensiune şi confruntare, în axa Est-Vest. Acea "ordine" a fost înmormîntată la Malta şi are de mult crucea la cap! În logica atît de naturală a "lebedelor albe", cea mai mare parte a oamenilor care au trăit evenimentele lui 1989-1990 şi primele lor consecinţe, 1991-1994, s-a aşteptat ca vechea ordine să fie înlocuită de alta, măcar tot atît de stabilă, poate chiar mai sigură. Au trebuit aproape două decenii de evoluţii pe scena politicii internaţionale, ca lumea să bage de seamă, încet şi atît de greu, că istoria s-a prăbuşit (cu sau fără intenţie, prea puţin contează!), într-un alt tip de viitor decît cel pe care ni l-am fi dorit. Altfel spus, lebăda albă nu a fost înlocuită de o altă lebădă albă, eventual mai frumoasă!, ci de o cu totul altă arătare care seamănă a lebădă, dar nu este, şi nu doar pentru că e neagră! Schimbările graduale şi oarecum controlate, fie şi cu mare greutate, de pe scena internaţională, (vezi restructurarea spaţiului iugoslav!), au lăsat locul cutremurelor, rupturilor, mişcărilor abrupte, care în loc să crească gradul de coerenţă al "noii ordini internaţionale", au făcut-o încă şi mai puţin previzibilă, încă şi mai plină de riscuri şi primejdii, decît era înainte. De la războiul din Irak şi consecinţele sale, la "primăvara arabă", şi de la criza siriană, la cea ucraineană, nimic nu arată a "ordine", ci mai degrabă a ţinut răvăşit de puternice mişcări seismice, urmate de tzunami şi schimbări orogene. Marea prăbuşire financiară şi ulterior economică, care a provocat rupturi masive în sistemele locale şi regionale - vezi restructurarea atît de puţin convenţională a zonei euro, prin măsuri care încalcă drepturi elementare ale cetăţeanului şi dizolvă reguli funciare ale relaţiilor bancar-comerciale, prin legiferarea, în favoarea băncilor, a dreptului la furt din avutul depunătorilor! -, este o faţă a acestei monede; repoziţionarea marilor actori internaţionali pe marea tablă de şah a Puterii globale, cealaltă.

Orice mare schimbare de paradigmă, în politica internaţională, ca în oricare alt domeniu, determină, inevitabil, o restructurare a celor două grupuri esenţiale în orice tip de "ordine": cîştigători şi pierzători! Din perspectiva generaţiei politice Putin, Rusia trebuia să fie, i se promisese, primise chiar garanţii, că va fi printre cîştigători! Ceea ce a urmat după prăbuşirea URSS, în etapa tranziţiei Elţîn, a plasat Rusia periculos de aproape de grupul pierzătorilor! Mandatul asumat de generaţia politică Putin a fost nu doar să scoată Rusia din periculoasa zonă gri, ci să o ducă, definitiv, în tabăra cîştigătorilor!

Marea criză financiară şi economică, plus consecinţele ei politice, au fost folosite de Moscova ca un uriaş bumerang cu care a lovit şi a deschis porţi care-i fuseseră pînă atunci închise. În afară de sursă esenţială de materii prime, Rusia a devenit pentru zonele lovite de criză ale Europei şi chiar ale Asiei, o sursă crucială pentru investiţii directe şi fluxuri de capital, o piaţă de desfacere care făcea diferenţa dintre recesiune gravă şi decentă supravieţuire!

După ce Rusia a reuşit să pună la lucru, în favoarea sa, structuri şi soluţii care au creat dependenţe economice critice şi stabile pentru lumea lovită de criză a "celorlalţi", a trecut plină de încredere la agenda politică. Conceptul general al acesteia a fost "refacerea puterii naturale a Rusiei"! Crimeea este doar un episod dintr-un serial, început destul de timid, e adevărat, dar plin de succes, prin operaţiunea care a dus la controlul militar direct şi ulterior recunoaşterea, de către Rusia, ca entităţi statale de sine stătătoare, a regiunilor Abhazia şi Osetia, părţi din teritoriul internaţional recunoscut al Georgiei. Ar putea urma Transnistria? Găgăuzia? De ce nu! Cine să se opună şi cu ce mijloace? Republica Moldova? România? Ucraina? Niciunul dintre aceste state, nici toate la un loc, atunci cînd au cooperat cît de cît, cu tot sprijinul Uniunii Europen şi chiar al Statelor Unite nu au reuşit să pună capăt existenţei fictivei entităţi statale numită Transnistria, aflată sub control direct al forţelor militare ale Rusiei. Cu atît mai puţin au vreo şansă de reuşită astăzi, în condiţii care ameninţă să angajeze o confruntare directă cu Rusia. Cît despre sancţiunile economice ale Uniunii Europene şi ale Statelor Unite, chiar dacă pot produce daune Rusiei, ele singure nu vor putea opri niciodată generaţia Putin să acţioneze pe agenda sa politică, mai ales în capitolele pe care le consideră gata închise, adică non-negociabile!!! Ce altceva s-ar mai putea face pentru a deturna Rusia de la agenda sa politică? O angajare militară? Un război? Unul local? Unul regional? Unul global? Oricît de puţin dorită, sau nerealistă, nici una din aceste posibilităţi nu poate fi exclusă, chiar dacă probabilitatea de realizare pe care i-o ataşăm este foarte, foarte mică! În lumea lebedelor negre, însă, nici probabilităţile riscurilor nu mai sunt ceea ce erau o dată!

Întrebarea cheie rămîne: Ce va fi această resuscitare a Rusiei, un Resorgimento sau o goană a puterii după un nou "Lebensraum"? Răspunsul nu depinde doar de Rusia şi nici doar de generaţia Putin. Depinde mai ales de ceea ce se va întîmpla în adîncurile lacului cu tot mai multe lebede negre şi tot mai rare lebede albe pe care îl numim, "noua ordine mondială".