Este Argentina un dezastru "semnat" şi de Christine Lagarde?

Argentina este foarte aproape de un nou default suveran. O "tradiţie" de aproape două secole este continuată în ciuda asistenţei financiare din partea Fondului Monetar Internaţional.

Ultimul program de bailout al "clientului" din America de Sud, de 57 de miliarde de do­lari, cel mai mare din istoria instituţiei, nu a fost suficient pentru "acoperirea" efectelor cumulate ale politicilor ires­ponsabile din perioada postbelică, iar acum ţara se confruntă cu un nou colaps economic.

În urma solicitării adresate creditorilor internaţionali de guvernul de la Buenos Aires, pentru extinderea perioadei de rambursare a unor credite de circa 101 miliarde de dolari, preţurile obligaţiunilor guvernamentale s-au prăbuşit şi costurile de finanţare au explodat.

Una dintre cele mai mari scăderi a înregistrat preţul obligaţiunilor de 100 de ani cu maturitatea în iunie 2117, care a ajuns de la circa 75% din valoarea nominală sub 50% doar în câteva zile (vezi graficul 1).

Cele mai recente date de la Bursa din Frankfurt arată o cotaţie de 37% din valoarea nominală pentru emisiunea de 2,6 miliarde de dolari din iunie 2017, care a fost supra-subscrisă de peste 3 ori.

De ce şi-au asumat "investitorii" astfel de riscuri, mai ales că este vorba despre Argentina? Din cauza hazardului moral alimentat de instituţiile financiare internaţionale, ale căror programe de "salvare" au ca scop principal evitarea oricăror pierderi pentru fondurile de investiţii, chiar dacă acestea cumpără obligaţiunile suverane ale Argentinei la câteva procente din valoarea nominală şi apoi cer rambursarea integrală.

Autorităţile argentiniene au introdus recent şi măsuri de control ale fluxurilor de capital şi restricţionare severă a achiziţiilor de valută, însă nici acestea nu vor fi suficiente.

Recent, analiştii de la Capital Economics citaţi de FT au declarat că "de­fault-ul suveran la Argentinei este foarte probabil", iar estimările arată pierderi de până la 50% în cazul restructurării datoriilor, un astfel de haircut fiind posibil şi pentru creditul de la FMI.

Probabil că singurul termen de comparaţie pentru un astfel de default este cel mai mare default suveran înregistrat vreodată. Anul a fost 2001, iar ţara tot Argentina.

În ceea ce priveşte programul FMI, Christine Lagarde, care tocmai a demisionat din fruntea instituţiei pentru a prelua postul de preşedinte al BCE, a declarat că "eram singura soluţie", după cum scrie Financial Times.

Decizia sa este extrem de controversată. În opinia unor critici, valoarea programului a fost insuficientă, în timp ce alţii, cum este profesorul Steve Hanke, de la Johns Hopkins University, consideră că "FMI prescrie medicamentele greşite".

După alegerile primare care au indicat victoria Alberto Fernandez la alegerile prezidenţiale din octombrie 2019, profesorul Hanke a scris pentru Forbes că preşedintele Mauricio Macri a eşuat deoarece a încercat să rezolve problemele economice ale ţării printr-o politică graduală.

Cea mai mare greşeală a sa a fost, însă, apelul la "ajutorul" Fondului Monetar Internaţional, în condiţiile în care "publicul argentinian nu are încredere în FMI".

Exemplul oferit de profesorul american se referă la politicile recomandate de FMI pentru stabilizarea peso-ului, care presupun creşterea dobânzilor. Din păcate, efectul final a fost tocmai prăbuşirea monedei naţionale faţă de dolar, pe fondul colapsului economiei reale, determinat de costurile de finanţare extrem de ridicate.

În ultimul an, deprecierea peso-ului argentinian faţă de dolarul american s-a accelerat puternic, în ciuda celui mai mare program de bailout de la FMI (vezi graficul 2).

Profesorul Hanke mai aminteşte şi de studiile profesorului Robert Barro, de la Harvard University, ale căror concluzii reprezintă condamnări pentru subminarea economiei naţionale ale autorităţilor care apelează la "ajutoarele" FMI.

După cum scrie profesorul Barro, creditele primite de la FMI determină o reducere a investiţiilor şi a creşterii economice şi, mult mai grav, "ţările participante au tendinţa să recidiveze", adică "programele FMI nu oferă soluţii pentru vindecare, ci creează dependenţă".

Tot profesorul Steve Hanke subliniază că înfiinţarea băncii centrale, Banco Central de la Republica Argentina (BCRA), în 1935, a contribuit la creşterea puternică a frecvenţei de apariţie a crizelor valutare şi a "facilitat" adminis­trarea defectuoasă a economiei, care a condus la divergenţa puternică a creşterii indicatorului PIB/capita faţă de economia SUA (vezi graficul 3).

Banca centrală a "contribuit" substanţial şi la deprecierea peso-ului faţă de dolar cu circa 58% în 2018, după cum arată profesorul Hanke, în condiţiile în care banca a finanţat deficitul bugetar printr-un proces de sterilizare a creşterii nete a activelor externe din baza monetară.

"Astfel, BCRA a fost principala sursă de finanţare a deficitului primar al ţării, iar astfel de inginerii financiare tipice pentru Argentina au fost o cale sigură către un alt dezastru valutar", mai arată profesorul Hanke, în opinia căruia singura soluţie pentru ieşirea Argentinei din "coşmarul monetar fără sfârşit" o reprezintă desfiinţarea Băncii Argentinei şi dolarizarea economiei.

Cea mai dură critică a deciziei doamnei Lagarde, care se pare că a hotărât singură "soluţia" pentru Argentina, după cum arată un articol FT, a venit într-un editorial din cotidianul britanic The Telegraph, cu titlul "Argentina este ultimul dezastru al doamnei Lagarde, urmează Europa".

Autorul, Matthew Lynn, subliniază că "femeia care a lăsat Franţei un deficit bugetar dezastruos şi a coordonat politicile care au impus o recesiune istorică Greciei, pare acum gata să lase în urmă şi cele mai mari pierderi înregistrate vreodată de FMI".

"Un avocat fără nicio înţelegere a economiei, Lagarde este prinsă în capcana aplicării unor politici destinate eşecului", mai scrie Lynn, care o vede "plutind elegant de la un dezastru financiar la altul".

Dar dacă Christine Lagarde este perfectă pentru rolul de ţap ispăşitor atunci când va ieşi la lumină adevăratul dezastru lăsat în urmă de Mario Draghi?