"Este ruşinos că România a devenit importator net de energie pentru al doilea an consecutiv"

Reporter: Ce reprezintă Green Deal-ul european pentru economia României?

Corneliu Bodea: Pactul Ecologic European reprezintă o oportunitate uriaşă pentru România să recupereze din progresul tehnologic, să digitalizeze şi să inoveze, adică toate aceste lucruri pe care le-am amânat în 20 de ani de lipsă de investiţii. Nu am sprijinit domeniul cercetării şi dezvoltării, ceea ce se vede, cel puţin la nivelul sectorului energetic, în faptul că avem un sistem energetic naţional învechit, cu o eficienţă scăzută, avem tehnologii poluante, puţine automatizări şi dacă privim doar consumul de energie, la 8 milioane de utilizatori avem doar 2 milioane de contoare inteligente. Aşadar Green Deal, prin fondurile foarte generoase pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziţie, avem ocazia să nivelăm lucrurile, dar aici sunt câteva amendamente importante.

În primul rând avem nevoie de un cadru legislativ coerent, corect şi transparent care să încurajeze investiţiile, oferind o anumită predictibilitate. Antreprenorii în România s-au obişnuit să fie antreprenori de criză, acţionează cu mult curaj într-o piaţă incertă, reglementată de un mediu politic instabil în care se succed guvernele fără să existe o viziune pe termen lung în spate, o strategie, obiective strategice şi un plan de acţiune care să fie asumat şi preluat de către aceştia. Legislaţia este de multe ori stufoasă şi contradictorie şi nu oferă un mediu propice investiţiilor. Această perioadă romantică a antreprenoriatului s-a încheiat şi ca să facem pasul înainte, în direcţia pe care ne-o setează comunitatea europeană, cu obiective clare pe termen mediu şi lung, avem urgent nevoie de un cadru de reglementare bine gândit şi care să ofere investitorilor încredere.

În al doilea rând, se ridică întrebarea dacă România îşi va putea asigura finanţarea oferită prin Green Deal, prin avansarea unor proiecte definite, reale şi plauzibile. Aşa cum nu s-au realizat investiţii în niciun domeniu de atâta timp, nici în creşterea resursei umane nu s-a investit. Asistăm la o deprofesionalizare a capitalului uman, în general şi inclusiv în energie, şi ca să valorificăm oportunităţile oferite de Green Deal avem nevoie de proiecte concrete, realizate şi implementate de specialişti care să vină cu studii de fezabilitate, caiete tehnice, proiecte clare şi serioase. Avem un oarecare noroc cu pandemia care a inversat fenomenul de brain drain şi a făcut ca mulţi români să se întoarcă acasă, dar să nu ne bazăm pe asta. Investiţiile în oameni sunt absolut necesare dacă vrem banii din Green Deal şi, în general, dacă vrem să ne îndreptăm spre progres.

Reporter: Ce sume consideraţi că poate atrage România din fondurile europene pentru redresare şi rezilienţă şi din fondul pentru tranziţie justă pentru sectorul energetic?

Corneliu Bodea: Orice ecuaţie are acele elemente variabile sau necunoscute. Argumentul nu este cât poate să atragă România din finanţările puse la dispoziţie de Comisia Europeană sau alte instituţii internaţionale, ci cum o va face. Pe o listă scurtă avem sursele de finanţare ale Pactului Ecologic European, avem mecanisme specifice cum este cel pentru o tranziţie justă, planul de redresare şi rezilienţă, inclusiv programele Orizont 2020 (viitorul Orizont Europa) şi multe altele. Încă de la finanţările pre-aderare, România nu a dus niciodată lipsă de bani. Ce nu am reuşit, însă, a fost să atragem aceste surse de finanţare la întreaga lor valoare şi asta este o discuţie complet diferită.

Sunt mulţi indicatori care ne relevă pregătirea precară a responsabililor instituţionali care ar trebui să se concentreze pe modernizarea infrastructurii mari şi a industriei, pe creşterea economică sustenabilă şi pe bunăstarea în general a cetăţenilor. Este suficient să ne uităm la procedurile de infringement adoptate împotriva României ca să inţelegem dezastrul guvernărilor din anii post-aderare şi la sumele colosale scurse inutil din bugetul public.

Noi, reprezentanţii sectorului energetic, suntem deschişi oricărui dialog cu decidenţii politici, cunoaştem realităţile domeniului, ne uităm la direcţiile, strategiile şi planurile statelor membre, suntem conectaţi cu instituţiile europene şi, nu în ultimul rând, suntem direct interesaţi de evoluţia sectorului energetic naţional în complexitatea lui şi interdependenţa cu alte arii din economie. În cadrul asociaţiei CRE avem create grupuri de lucru cu specialiştii membrilor noştri, elaborăm şi transmitem opinii privind consultările publice ale celor mai relevante modificări legislative şi ale cadrului de reglementare, astfel avem capacitatea tehnică de suport necesară.

Reporter: Cum va arăta industria energetică după încheierea crizei Covid-19? Cât de afectată a fost industria de criză?

Corneliu Bodea: Din calculele mele, după industria ospitalităţii şi transporturi, sectorul energetic a fost printre cele mai afectate domenii ale economiei, cu o perioadă foarte dificilă pentru producători, transportatori şi distribuitorii de energie. Consumul de energie a scăzut, cu un vârf de aproape 15% în luna aprilie 2020, pe durata stării de urgenţă, ca rezultat al încetinirii sau chiar opririi activităţii marilor consumatori de energie, deci cei industriali, în vreme ce consumul casnic a crescut, însă acesta nu poate contrabalansa asemenea volume. Companiile de pe întreg lanţul valoric al industriei energetice au fost afectate, pentru că pe lângă pierderile directe le adăugăm şi pe cele generate de scăderea sau oprirea activităţii unora dintre furnizorii de servicii şi echipamente. Mulţi angajatori au fost nevoiţi să trimită oamenii în şomaj tehnic, cum a fost şi cazul grupului de companii Adrem, pe care îl conduc, unde avem aproximativ 700 de angajaţi care fac muncă de teren. Din fericire, în cazul nostru, din luna iunie şi-au putut relua activitatea, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranţă şi prevenţie împotriva îmbolnăvirii.

Recuperarea industriei energetice după pandemie o să fie lungă şi dificilă. Criza sanitară a venit şi ne-a arătat câteva lucruri importante, ne-a arătat urgenţa rezolvării punctelor nevralgice care erau acolo şi înainte de Covid-19: nu avem un sistem energetic eficient, nu am investit suficient în infrastructură, în digitalizare, în tehnologii noi care să ne permită, iată, controlul de la distanţă şi gestionarea automatizată a proceselor, nu am dezvoltat reţele inteligente şi nu am atins ţintele de implementare pentru smart metering. Cu toate acestea, eu văd şi oportunităţile pe care le-a adus criza. Dacă facem lucrurile corect, avem capacităţile şi prilejul cu ajutorul fondurilor europene, în special prin Green Deal, să relansăm economia. Acum este momentul să investim în proiecte antreprenoriale, în retehnologizare, să modernizăm sistemul energetic şi, nu în ultimul rând, să ne schimbăm perspectiva asupra consumului de energie în special în contextul tranziţiei energetice pe care o traversează România.

Viitorul energetic al României trebuie privit în context european şi regional, direcţia trasată de Uniunea Europeană este clară iar ţara noastră şi-a asumat ţintele foarte ambiţioase de neutralitate climatică până în 2050, cu reducerea treptată a emisiilor de gaze. Energia curată şi sustenabilitatea sunt cuvintele cheie, la care aş adăuga şi interconectivitatea, în care România poate juca un rol foarte important ca leader şi factor de stabilitate în regiune. Avem deja exemple de bune practici în ce priveşte trecere spre energie verde şi eu cred în potenţialul României de a recunoaşte în mod corect nivelul de la care plecăm, dar şi de a lua deciziile favorabile atât pentru industria de energie cât şi pentru consumatori. Putem arde nişte etape şi dacă asigurăm baza pentru atragerea fondurilor europene şi, mai ales, dacă ne creştem capacitatea de a le implementa, atunci această pandemie va fi adus mai multe oportunităţi decât dezavantaje României.

Reporter: Care este situaţia cu privire la sprijinirea tranziţiei energetice la nivel european?

Corneliu Bodea: Tranziţia către o economie cu emisii reduse de carbon se întâmplă indiferent că vrem sau ne place. Oricum o privim, tranziţia energetică creează oportunităţi imense, în special României, care prezintă o competitivitate redusă a sectorului generării de electricitate. Companiile care acţionează în acest domeniu ar trebui să recunoască acest aspect şi să propună, cu fermitate şi curaj, precum şi să fie consecvente privind dezvoltarea de noi capacităţi de generare bazate pe surse regenerabile de energie (SRE), implicarea în cercetarea şi dezvoltarea de surse alternative de energie - de exemplu hidrogenul verde, dar şi utilizarea deşeurilor municipale - şi extinderea nivelului de integrare a tehnologiilor digitale. Sigur, tehnologiile pe bază de SRE au un impact asupra întregului lanţ valoric al sectorului energetic, fiind astfel necesare proiecte concrete şi în domeniile transportului, distribuţiei şi al utilizării energiei.

Consider că prin mutarea atenţiei de la probleme la soluţii vom fi capabili să identificăm cele mai potrivite proiecte, nu neapărat pentru adresarea tranziţiei energetice, dar pentru asigurarea competitivităţii economiei naţionale şi a relevanţei României în regiunea sud-est europeană. Observăm cum, pentru al doilea an consecutiv, România a devenit un importator net de energie, aspect "ruşinos" pentru al 9-lea stat membru în funcţie de populaţie şi al doilea producător de gaze naturale al UE.

Sunt optimist privind capacitatea României de a fi un jucător în tranziţia energetică şi mă bucur să fim parte, prin grupul meu de companii dar şi prin asociaţia pe care o conduc, în procesul de elaborare a planurilor teritoriale pentru tranziţia justă, mecanism indispensabil regiunilor carbonifere şi a celor care prezintă industrii mari consumatoare de energie din surse fosile. Ministerul Fondurilor Europene are drept ţintă luna aprilie 2021 pentru finalizarea acestor planuri, proces în care au fost implicate părţile interesate relevante. Fie că vorbim de modernizarea capacităţilor existente, integrarea tehnologiilor digitale şi recalificarea resursei umane, este de datoria noastră să ne asiguram că nu rămâne nimeni în urmă, acesta fiind şi dezideratul Comisiei Europene.

Privind investiţiile în generarea de bază de gaze naturale, cunoaştem deja că Taxonomia UE propune ţinte nerealiste privind emisiile de gaze cu efect de seră privind capacităţile de generare pe bază de combustibili lichizi şi gazoşi din surse fosile. Regulile finale privind clasificarea investiţiilor ca fiind sustenabile sunt aşteptate spre finalul lunii aprilie 2021.

Reporter: Consideraţi că actualul cadru legislativ şi de reglementare este unul atrăgător pentru investiţii sau că este mai degrabă nociv?

Corneliu Bodea: În general e multă bâjbâială pe scena noastră politică, impredictibilitate mare, miniştrii care se schimbă o dată pe an, iar aceste lucruri bineînţeles că se traduc şi la nivel de cadru legislativ, care de multe ori este contradictoriu, încâlcit şi lipsit de transparenţă. Apreciez că facem paşi ca să ameliorăm situaţia, însă la fel de adevărat este şi faptul că suntem într-o cursă contracronometru. Vremea combustibililor fosili trece, avem 17% din energie asigurată din cărbuni în contextul în care cărbunele nu are viitor şi România trebuie să vină cu un plan concret pentru eliminarea lui, aşa cum spunea de curând şi Frans Timmermans, vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene, şi să nu uităm de gazele naturale, în special cele din Marea Neagră, o resursă de tranziţie vitală pentru care avem o fereastră mică şi provocări serioase, începând cu legea offshore şi terminând cu Turkstream.

Nu doresc să cataloghez cadrul legislativ ca fiind nociv, dar cu siguranţă e nevoie de o schimbare profundă şi cât mai rapidă care să încurajeze investiţiile, valorificarea oportunităţilor pe care le avem şi, nu în ultimul rând, redresarea economică prin atingerea obiectivelor îndrăzneţe pe care România şi le-a asumat, aliniate la ţintele Uniunii Europene. În acest moment lucrurile nu stau bine, însă observ o creştere a nivelului de conştientizare, inclusiv la nivelul decidenţilor politici, şi cred că se vor face eforturi pentru regândirea unui cadru legislativ just. Nu în ultimul rând, cel puţin din partea jucătorilor din energie, asociaţia pe care o conduc, Centrul Român al Energiei, încurajează permanent dialogul deschis şi colaborarea dintre companiile energetice, autorităţile române şi omologii de la Bruxelles, pentru că împărtăşim aceleaşi valori şi dorinţa de a conduce România spre progres.

Reporter: Ce investiţii în energie verde preconizaţi în Marea Neagră? Câtă energie eoliană ar putea România instala în următorii ani şi de cât are nevoie?

Corneliu Bodea: Potenţialul eolian al platformei româneşti a Mării Negre este mult pentru întreaga capacitate instalată acum în România. Un studiu recent al unui think-tank din Bruxelles, CEPS - Centrul European pentru Studii Politice, care citează un raport al Băncii Mondiale, plasează potenţialul tehnic total la peste 70.000 MW, din care 22.000 MW pot fi turbine eoliene fixate pe fundul mării şi alţi 50.000 MW în instalaţii plutitoare, valori confirmate şi de specialiştii Energy Policy Group. Totuşi, potenţialul tehnic privind energia eoliană offshore arată doar o parte a imaginii, trebuie avută în vedere şi capacitatea reţelelor de evacuare a puterii suplimentare într-o regiune deja încărcată cu surse intermitente de generare.

Observăm semnale pozitive şi din piaţă, unul din principalii producători de energie electrică din România având în strategia sa dezvoltarea a 300 MW în turbine eoliene offshore. Ultima piesă de puzzle va fi un cadru legal şi de reglementare stabil pe termen lung şi apolitic, care să încurajeze investiţiile, aşteptăm finalizarea legii offshore, contractele PPA şi parteneriatul public privat, ca să numesc o parte din ceea ce industria consideră elemente indispensabile modernizării sectorului energetic naţional conform cu ţintele europene, dar şi cu angajamentele decidenţilor politici autohtoni.

Reporter: Când vom începe să scoatem gazele din Marea Neagră şi ce vom face cu ele?

Corneliu Bodea: Omenirea se îndepărtează de combustibilii bazaţi pe resurse minerale şi principalul obiectiv este foarte clar, decarbonarea. La nivelul Uniunii Europene există poziţii ferme care vor să scoată gazul natural din perioada de tranziţie şi cred că pandemia grăbeşte îndepărtarea de gaz ca resursă de tranziţie. Avem o fereastră îngustă în care să utilizăm această resursă şi în care să creăm un cadru investitorilor, suficient de predictibil şi competitiv, pentru că motivele pentru care pleacă investitorii din Marea Neagră sunt, în opinia mea, nu de natură fiscală, ci economică. Extragi gazul şi apoi ce faci cu el, unde îl duci? România are nevoie de o abordare geostrategică şi aici intervine din nou potenţialul României de a deveni un lider regional şi un factor de stabilitate energetică în regiune. Aceste gaze ar reprezenta un surplus, ţara noastră importă în prezent 10% energie, iar potenţialul gazelor din perimetrele adânci ale Mării Negre ne permite să relansăm nişte industrii care să-l utilizeze, putem prelucra hidrocarburile astfel încât să le adăugăm o valoare cât mai mare, şi totodată putem să ne deschidem şi către statele din zonă.

Referitor la orizontul de timp pentru începerea exploatării, momentan ceea ce ni s-a promis până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare este modificarea legii offshore. Acesta este abia primul pas, apoi urmează analizele pentru decizia de investiţie şi începerea exploatării propriu-zise, pentru care Christina Verchere, directorul executiv al OMV Petrom, ne-a dat un estimat de 4-5 ani. Ar fi foarte bine să începem cât mai repede extragerea gazelor din Marea Neagră, însă mă declar rezervat, ne-am mişcat lent şi acum plătim preţul.

Reporter: Când preconizaţi că România va încheia criza actuală de generare de energie şi va redeveni un exportator net de electricitate? Cât trebuie România să instaleze per total ca să iasă din situaţia curentă?

Corneliu Bodea: Principala problemă a pieţei de generare este lipsa de competiţie, o consecinţă directă a deciziei autorităţilor de a organiza companiile pe criteriul de producţie, pe sistem de monocombustibil. Acest lucru a descurajat investiţiile în modernizare şi eficientizare - de ce să investeşti dacă poţi vinde la de două, trei ori preţul de producţie, fără presiune, fără riscuri, ştiind că închizi piaţa cu un preţ convenabil? La rândul lor, nici companiile cu cele mai mari costuri de producţie nu investesc pentru că ştiu nu au nicio şansă şi că nu vor avea profit. Această separare la nivelul industriei energetice pe criteriul tehnologiilor şi al combustibililor a făcut ca producătorii să aibă o bază de cost diferită şi să nu poată intra în competiţie unii cu ceilalţi, aşa cum este firesc într-o economie liberă, ci în schimb să se stratifice. Criza pe care o vedem la nivelul producţiei de energie nu se va ameliora până când nu se vor face schimbările necesare pentru a crea competiţie, care să oblige jucătorii să investească în eficientizare, tehnologie şi pe scurt, în modernizare.

Prefer să mă concentrez pe aspectele calitative şi de substanţă privind modernizarea domeniului generării de energie electrică şi mai puţin pe aspectele cantitative. În urma ultimei actualizări făcută de ANRE privind capacităţile instalate, România deţine puţin peste 19.000 MW, deşi observăm că necesarul de peste 7-8.000 MW poate fi rareori satisfăcut. Din capacitatea instalată totală, 15,4% este în turbine eoliene, deşi doar puţin peste 12% a fost proporţia în producerea de energie electrică, 7,1% în instalaţii fotovoltaice, care au produs în schimb sub 2% din total şi nu în ultimul rând, deşi este cea mai slab dezvoltată, biomasa a atins doar o treime din potenţial.

Pur teoretic, ţinta României până în 2030, conform Planului Naţional Integrat Energie şi Schimbări Climatice, este de a instala 6.900 MW de noi capacităţi din SRE. Această valoare corespunde cu ţinta de 30,7% a ponderii energiei din SRE, care susţine ţinta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, stabilită global de Comisia Europeană la 55%.

Reporter: Cum apreciaţi modul în care autorităţile au gestionat procesul de liberalizare a pieţei de energie? Credeţi că în anii următori electricitatea va fi mai scumpă sau mai ieftină?

Corneliu Bodea: Procesul de liberalizare a pieţei este mai vechi, a început prin 2013, apoi s-a trecut din nou la reglementare din teama decidenţilor politici care vedeau un potenţial de creştere a preţurilor, şi acum practic facem pentru a două oară această liberalizare. Cred că principala problemă este una de comunicare, a fost comunicat foarte tehnic şi dificil, şi consumatorul final nu a înţeleles despre ce este vorba. În realitate ce se întâmplă este că liberalizarea pieţei de energie ne responsabilizează pe fiecare dintre noi. Nu este nicio diferenţă în calitatea produsului, a energiei livrate, din acest punct de vedere consumatorii nu trebuie să-şi facă griji, iar diferenţele de preţ sunt mici de la un furnizor la altul. Însă fiecare dintre noi se poate documenta, putem cerceta de unde vine energia pe care o consumăm, putem lua o decizie informată şi, mai ales, putem contribui la eforturile României de traziţie spre o energie mai puţin poluantă. Nu în ultimul rând, putem să optăm pentru un rol de prosumatori, acum avem şi mai multe instrumente la îndemână, inclusiv proiectul "Casa Verde", finanţat de stat, şi în care mă bucur că Adrem, grupul de companii pe care îl conduc, este instalator validat.

Reporter: Problemele din industria minieră redevin de actualitate în fiecare iarnă. Ce se poate face, în opinia dumneavoastră, pentru a ajuta persoanele din aceste zone miniere, în condiţiile în care cărbunele este de aşteptat să iasă din mixul energetic în următorii ani?

Corneliu Bodea: În ce priveşte mineritul sunt în asentimentul lui Frans Timmermans, care a spus că nu există viitor pentru cărbune, dar există un viitor pentru oamenii care lucrează în industria cărbunelui. Tranziţia energetică a României se va face foarte greu, este nevoie de o regândire a întregii economii, iar energia asigurată din cărbuni reprezintă 17% din producţie, deci vorbim de un segment important care trebuie susţinut cu investiţii masive, realizate strategic. Aceşti oameni au nevoie de sprijin pentru a se reprofesionaliza, în niciun caz nu-i putem abandona pentru că deodată nu ne mai servesc nevoile şi cărbunele nu-şi mai are locul în aceste vremuri. Munca lor este una grea şi trebuie să le arătăm apreciere, investind în ei şi oferindu-le oportunităţi în noua configuraţie a pieţei.

Reporter: Cât de credibil consideraţi că este planul de transformare a Complexului Energetic Oltenia?

Corneliu Bodea: Cel mai bun lucru care ni s-ar putea întâmpla ar fi ca Uniunea Europeană să accepte planul de modernizare şi revitalizare a Complexului Energetic Oltenia, cu ideea de a transforma unităţile în centrale pe baze de gaz. Din păcate acest lucru trebuia făcut mai de mult, pentru că statul, care este acţionar la toate companiile de generare, putea să formeze nişte mixuri, virtuale sau juridic, înfiinţate sub forma unor holding-uri. În loc ca fiecare din aceste companii să se concentreze pe direcţia ei, Romgaz, de exemplu, putea să cumpere o centrală de la CE Oltenia şi să investească în ea, iar astăzi am fi avut şi centrale moderne, pe gaz.

Strategiile sunt bune, dar până la un punct. Trebuie să vedem proiecte concrete, identificarea de surse de finanţare şi licitaţii în sistemul electronic de licitaţii publice. Diversificarea mixului energetic şi optimizarea costurilor operaţionale, printre altele, sunt măsuri corecte şi care ar fi trebuit să fie puse în lucru deja. Complexul are specialişti ireproşabili şi poate beneficia de fonduri importante din mecanismele de modernizare şi tranziţie justă. Cu siguranţă este nevoie şi de implicarea statului, dar sper ca reprezentanţii conducerii să trateze compania ca pe un bun naţional care trebuie transmis noilor generaţii, o activitate economică bazată pe performanţă financiară şi pe respectarea ţintelor de energie şi climă ale Uniunii Europene.

Reporter: Vă mulţumim!