Etichete şi comparaţii

În focul evenimentelor am scris (mai mult descris) despre finalul aventurii lui Djokovic în Australia. A doua zi, preşedintele Grupului de Presă Bursa m-a sunat să mă informeze că mi-am pierdut un cititor. De unde ştia? Respectivul postase un comentariu pe site-ul ziarului, la articolul cu pricina, în care anunţa divorţul. M-am bucurat. În sensul că l-am pierdut că nu mă va mai citi şi nu l-am pierdut pentru că a murit. Anonim cititorul, dar ţineam la el. Reciproca nu mai e valabilă. Principala imputare era că articolul nu avea nimic personal, că mi-am trădat trecutul, că i-am irosit vremea şi mă anunţa că se duce să-l recitească pe un jurnalist celebru în anii 90, activ şi acum, dar nu la fel de citit/citat. Cu 25 de ani în urmă simpla alăturare cu maestrul de atunci în acelaşi comentariu, chiar şi în contextul în care eram părăsit, mi-ar fi gâdilat micul orgoliu. Acum nu mă mai gâdilă, dar nici nu mă jigneşte. Unele comparaţii au termen redus de valabilitate.

Imputarea mi-a amintit, însă, de o poveste personală mai veche, în care chiar eu am etichetat un om, aşa cum se face adesea, din grabă, superficialitate, comoditate. Cu şase ani în urmă, am întâlnit în Delta Dunării un domn, care fizic depăşise în fugă prima şi a doua tinereţe, dar care sufleteşte era bine ancorat în al treilea deceniu de viaţă. Omul are, pentru că mai trăieşte după întâlnirea cu mine, un talent rar de a duce absolut orice dis­cuţie în zona eroticului, după care, invariabil, vine şi cu câte un banc fără urmă de perdele, edificator pentru cei mai grei de cap şi ruinător pentru pudibonzi. Că vorbeai de sapă, de blugi rupţi, recolte, pescuit, bărci, noapte, zi, limbi straine, bani, muzică, el te aducea la punctul de plecare al tuturor oamenilor (sper că nu trebuie să vă spun un banc pe aceasta temă) sau măcar la activităţile înrudite. După câteva zile m-am obişnuit şi cu stilul şi cu omul. La un moment dat a început o dis­cuţie cu tentă religioasă în care apăreau Adam şi Lucifer. Instinctiv mi-am pus o mână în capul defrişat de păr şi mă pregăteam pentru o avalanşă de blasfemii pornografice. Când discuţia a ajuns la capăt, mi-am dat seama că nu reţinusem nimic din ea, tocmai pentru că fusese extrem de serioasă, iar eu mă aşteptam la cu totul altceva. Orizontul de aşteptări îmi fusese înşelat tocmai pentru că îi pusesem omului o singură etichetă.

Înainte să pun punctul final m-am întrebat dacă am confirmat aşteptările, mi-am respectat eticheta? Sper că nu am făcut-o!