EU CU CINE VOTEZ? Marea degringoladă

Alegerile bat la uşă şi toţi politicienii îi invită pe alegători să-şi exprime opţiunile la vot. Dar oare ce vor alegătorii? Cât de bine sunt ei informaţi? O emisiune tv, "vax populi", reuşeşte să îngrozească prin răspunsurile pe care oameni simpli le oferă la întrebări de genul: "Câte luni are un an?", "În ce secol suntem?", "Cum se numeşte ţara în care trăim?" sau "Pe ce planetă locuim?". Nu puţine au fost vocile care au susţinut că reporterul manipulează, că întrebările sunt "coafate" la montaj şi că îşi face meseria numai prin sate uitate de lume, unde oamenii sunt fie mai prost informaţi, fie mai săraci cu duhul. Pornind de la această ultimă idee am decis să o luăm la picior prin Bucureşti, unde, cel puţin teoretic, toată lumea are acces la informaţie. Pentru a nu exista speculaţii am evitat mall-urile, şi am descins în câteva pieţe ale Capitalei, pentru că aici întâlneşti oameni bine ancoraţi în realitate care ştiu cu exactitate cât costă o franzelă, care este cursul legăturii de pătrunjel, cât preţuieşte kilogramul de cartofi şi cât de scumpă a ajuns fasolea, oameni "care ştiu dureros ce e suta de lei", aşa cum bine a grăit poetul. Amabili, reticenţi, scârbiţi, revoltaţi, cetăţenii cetăţii au răspuns după cum au ştiut şi au putut la întrebarea "Pentru ce se votează pe 2 noiembrie?". Răspunsurile pot fi grupate, fără greutate, în patru categorii.

• "Eu sunt mic, nu ştiu nimic!"

"De unde să ştiu eu mamă. Oricum nu merg la vot", e un răspuns simplu care nu admite "prelungiri". "Mie îmi place viaţa, nu politica. Sunt lucruri prea mari, ascultă-mă pe mine, ne depăşesc pe amândoi. Suntem mici, mici de tot, jocurile se fac la nivel înalt", este opinia unui domn, care deşi se simte mic este foarte bine crescut, peste 1.90 metri. "De unde să ştiu eu? Ce e asta, eşti cu camera ascunsă?", când, încercând să glumesc, am zis că e ascunsă în pix, mi-a cerut să vadă pixul şi m-a întrebat cât costă "scula". În această categorie trebuie să recunosc sunt destul de puţini oameni.

• "Discurs de mucava"

"Se votează pentru primăria ţării. Eu tot cu Oprescu merg înainte, la noi în sector nu au fost nici probleme cu apa caldă şi ne-a dat şi ajutoare la încălzire. E foarte bun, de ce să-l schimbăm?". "Sigur că da, prezidenţiale, palatul Cotroceni, şeful statului. Părerea mea este că ar trebui să-i mai dăm o şansă lui Băsescu să-şi ducă toate proiectele la bun sfârşit. Ar trebui să facem un referendum şi ca să nu mai avem problemele pe care le avem acum preşedintele să fie şi prim-ministru. Asta este ideea şi am fi departe. Şi consilierii lui să fie foştii preşedinţi, şi Iliescu şi Constantinescu şi să supună la vot între ei toate deciziile ţării, un sfat al bătrânilor înţelepţi", aceasta este pe foarte scurt concepţia politică a unui domn uşor deranjat că s-a scumpit prea tare ardeiul kapia, 6 lei kilogramul.

• "Mă doare în cot, de vot"

"Am 38 de ani şi nu am votat niciodată. Nu votez nici acum. Da, ştiu, se alege preşedintele, dar nu e problema mea, oricum vreau să plec afară". "Nu ştiu, nu mă interesează politica". "Eu nu am televizor, dacă vreau să văd ceva, un film, o muzică, mă uit pe tabletă", a fost răspunsul unei domnişoare, care a recunoscut că a văzut afişele electorale pe stradă, dar tot nu o pasionează subiectul.

• "Părerea mea"

Aici sunt oameni informaţi, cu păreri bătute în cuie. "Ponta e tânăr, ambiţios, de acţiune", "Iohannis pentru că e neamţ", "Udrea să vedem cum e şi cu o femeie", "Tăriceanu, am trăit bine pe vremea lui". Fiecare are un argument pentru candidatul pe care îl susţine şi nenumărate contraargumente pentru faptul că nu poate să-i înghită pe ceilalţi. Chiar şi în această categorie mai intră câte unul care ştie ce se întâmplă, când se întâmplă, pe cine ar vota, dar nu e foarte sigur că se merită deplasarea.

S-a vorbit enorm în ultimele săptămâni de mobilizarea nehotărâţilor sau a celor care nu au votat niciodată. Realitatea din teren demonstrează că aceasta este o întreprindere dificilă, care nu poate fi dusă la capăt doar într-o singură campanie electorală.