EVENIMENT Federaţia Somelierilor intenţionează să înfiinţeze o şcoală în domeniu

Federaţia Somelierilor din România intenţionează să deschidă o şcoală de somelerie, potrivit somelierului Marian Timofti, care ne-a declarat că, în prezent, se lucrează, deja, la o programă. Aceasta prevede vizite la crame de la noi din ţară şi din străinătate, prânzuri şi cine didactice. Şcoala ar urma să fie similară celor din străinătate, care presupun trei ani de cursuri. În cel de-al treilea an se face specializarea somelierilor, care înseamnă asocierea dintre vin şi mâncare. "Practic, în ultimul an, după două săptămâni de teorie nu se face altceva decât cină şi prânz didactic. Cursanţii se aşează la masă, comandă ceva de mâncare şi un tip de vin, după care trebuie să explice de ce au comandat vinul respectiv", ne-a spus domnul Timofti, adăugând că este destul de dificilă meseria de somelier, pentru că acesta trebuie să aibă cunoştinţe din aproape toate ramurile, în special fizică, chimie, gastronomie: "Sper să fie o şcoală adevărată de somelerie, cu posibilităţi. Pentru că şi în prezent se predă somelerie, dar nu există aceste posibilităţi".

Federaţia intenţionează să atragă fonduri europene, prin programul de reconversie profesională, investiţia fiind estimată la circa 1.200 de euro de cursant, potrivit lui Marian Timofti: "Esta o sumă minimă pentru ca elevul să aibă toată dotarea necesară - manuale şi caiete cu rubrici de jurizare a vinului, schemele de asociere a vinului cu mâncarea şi fişele de degus-tare cu punctarea vinului".

În condiţiile obţinerii fondurilor europene, primele serii de elevi vor beneficia de aceşti bani. "Sperăm să obţinem cât mai mulţi bani, pentru a avea un număr cât mai mare de cursanţi. De exemplu, într-o perioadă de cinci ani să putem ajunge la 50-100 de somelieri şcoliţi cum trebuie la noi în ţară. Eu am vorbit cu producătorii şi, în momentul când acest lucru se va întâmpla, fiecare producător ne va trimite din vinurile sale pentru ca elevul să poată degusta toate vinurile din România. Mai am mari promisiuni din Spania şi Italia să ne trimită vinuri pentru Şcoala de somelieri", ne-a specificat sursa citată.

În prezent, sunt organizate cursuri de somelerie în cadrul "Lira Cop Creative", predate de Cornelia Toma - profesorul care a şcolit toţi somelierii formaţi la noi în ţară. Domnia sa ne-a precizat că, din 2003, când someleria a fost inclusă ca meserie în C.O.R. (Codul Ocupaţiilor din România), a format cel puţin 20-25 de somelieri pe an. Potrivit Corneliei Toma, la noi, perioada de şcolarizare este foarte mică, de 120 de ore: "Această meserie se capătă în ani. Şcolile sunt private şi oamenii nu au bani să urmeze cursurile de somelier".

"Mama somelierilor", cum îi spun cei din breaslă, l-a avut ca profesor, la rândul său, pe Giuseppe Vaccarini, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Somelierilor.

• Rolul somelierului în restaurant

Deocamdată, cuvântul "somelier" nu există în dicţionar, dar va apărea în curând, este de părere Marian Timofti, care defineşte această persoană după cum urmează: "Somelierul este ultima verigă a întregului lanţ de producere a vinului dintre producător şi consumator şi cel care poate asocia vinul perfect cu mâncarea".

Meseria de somelier, adică someleria, spune Cornelia Toma, "cere o multitudine de cunoştinţe în ceea ce priveşte vinul, de la butucul din vie până ajunge în paharul clientului. Consumatorului îi este foarte greu să lectureze şi să aleagă dintr-o listă întreagă cu meniuri şi băuturi şi are nevoie de sfatul unui specialist. Aici intervine somelierul, care are rolul de a recomanda, în funcţie de ceea ce mâncăm, tipul de vin care se potriveşte, trebuie să cunoască sortimentele de vin, să ştie cum să le împartă după culoare, după cantitatea de zahăr, trebuie să cunoască modul de păstrare al aces-tor vinuri - cele albe să fie bine răcite, vinurile roşii ţinute la temperatura camerei, iar spumantele frapate. De asemenea, el trebuie să cunoască lista de bucătărie, preparatele, pentru că un singur condiment pus într-un preparat poate schimba gustul, iar vinul trebuie să se asocieze foarte bine cu sortimentul de preparat comandat".

Somelierul trebuie să aibă şi o prezenţă deosebită, să facă o notă discordantă cu ceilalţi din restaurant. "El se prezintă cu căruciorul de vinuri, are o ţinută impecabilă - costum închis, cămaşă albă, papion, şorţ şi "testevin-ul" la gât, format dintr-o ceşcuţă ce are la bază nişte perluţe, prin care poţi vedea culoarea vinului şi care, acum, îl foloseşte mai mult ca decor".

Somelierul se adresează doar vinurilor de foarte înaltă calitate. Marian Timofti consideră că, la ora actuală, în România există un singur vin care ar putea fi prezentat de un somelier, "întrucât are o poveste foarte frumoasă în spate.

Din punctul meu de vedere acesta este < Prince Matei > de la Vinarte. Are o poveste frumoasă, am efectuat două degustări pe verticală cu acest vin, asta însemnând acelaşi vin, acelaşi producător, aceeaşi cramă, din anul 1998 până în 2007. În 2005 nu a fost produs, producătorul asumându-şi riscul de a nu produce acest vin, pentru că anul nu i-a dat calitatea respectivă. Fapt care spune foarte mult despre tradiţia cramei. Să vedem ce iese din 2008, pentru că producerea acestui vin presupune doi ani de elaborare".

Restaurantele noastre de lux ar trebui să angajeze somelieri

• Povestea somelierului Marian Timofti

Am făcut şcoala de somelier timp de trei ani, la Siena şi, în prezent, fac parte din Asociaţia Internaţională a Somelierilor, filiala din Toscana.

Cred că povestea care m-a determinat să urmez aceste cursuri este una drăguţă. În urmă cu mulţi ani am mers cu familia la o aniversare, la un restaurant din Italia. Fiind un necunoscător al vinurilor pe vremea aceea, am solicitat un vin aşa cum am considerat eu - cel mai scump din cartea respectivă de vinuri. Am văzut acea tresărire la ospătar, care a spus: < Pentru acest vin mă duc să chem somelierul >. A venit un tip îmbrăcat elegant, cu < testeven-ul > la gât, şi ne-a întrebat dacă într-adevăr am solicitat vinul respectiv, la care i-am răspuns că da. Atunci el ne-a spus că nu ni-l poate servi. L-am întrebat: < De ce, nu-l aveţi în cramă? > A spus < Ba da, îl avem în frigider, în restaurant, dar nu l-aţi comandat ieri >. Era un vin care trebuia pregătit pentru a fi băut, cu 24 de ore înainte, lucru pe care eu nu îl ştiam la momentul respectiv. Trebuia desfăcută sticla cu o zi înainte, pentru a-i da posibilitatea vinului să se oxigeneze. Această oxigenare era controlată, deci trebuia să aibă loc natural, nu forţat. Somelierul ne-a mai spus că dacă l-ar decanta într-un decantor şi l-ar oxigena forţat, s-ar pierde cam 15-20% din calităţi. < Mi-ar părea rău să nu înţelegeţi acest vin până la capăt >, a continuat. La insistenţele noastre a avut loc acea decantare, dar pe final am fost serviţi, din partea casei, din acelaşi vin, dar dintr-o sticlă pe care o aveau ei, pregătită cu o zi înainte. Am rămas uimit de diferenţa dintre cele două sticle care conţineau, practic, acelaşi vin, din acelaşi an.

A doua zi, ieşind prin Montalcino, am văzut un anuţ: "Încep noile cursuri de somelier la Siena". Atunci am decis că vreau să învăţ ceea ce trebuie să ştiu despre acest produs. La început am lucrat în vie, după şase ani în Piemonte am lucrat la Toscana, ulterior am fost "avansat" la gradul de pivnicer. Atunci a fost momentul când am decis să urmez cursurile de somelier.