Otilia Chiriţă, inginer enolog: "Cel mai sincer vin este vinul sec, pentru că zaharurile pot ascunde anumite defecte şi dezechilibre"

Vinurile româneşti au calităţi recunoscute pe plan internaţional, iar acest lucru a fost dovedit recent la a treizecea ediţie a Concours Mondial de Bruxelles, care a avut loc în acest an în Croaţia şi care şi-a anunţat câştigătorii în urmă cu zece zile. Printre vinurile medaliate cu aur, argint, dar şi cu marea medalie de aur se numără şi 25 de vinuri româneşti, care au concurat alături de alte 7500 de vinuri albe şi roşii din aproape 50 de ţări din lume. Din totalul vinurilor participante, doar 30% au fost medaliate, iar din ţările participante, cel mai mare număr de vinuri prezentate l-a avut Franţa: 1580 de vinuri diferite.

Pentru a afla cum sunt evaluate vinurile în cadrul unui astfel de concurs internaţional, cum recunoaştem un vin bun, dar şi cum să alegem vinul pe care îl cumpărăm şi cum să ne educăm pentru a consuma un vin de calitate, am realizat următorul interviu cu dr.inginer enolog Otilia Chiriţă, care a fost unul dintre cei 7 degustători din România care au evaluat vinurile din respectivul concurs internaţional.

.......................................................................................................................................................................................................................................

Reporter: S-a încheiat a 30-a ediţie a Concours Mondial de Bruxelles, care anul acesta s-a desfăşurat în Croaţia. De ce a avut loc în ţara respectivă?

Otilia Chiriţă: Într-adevăr concursul are o tradiţie de 30 de ani şi este organizat de aceeaşi familie de trei generaţii. Înfiinţat la Bruxelles în 1996 de către Louis Havaux, fondatorul a pus Belgia pe harta vinului prin această competiţie internaţională. Inovarea majoră adusă de Baudouin Havaux, fiul, a constat în caracterul itinerant al concursului: din anul 2006 concursul are loc în ţările vitivinicole europene şi din 2018 pe alte continente. Foarte recent a fost preluat de reprezentantul generaţiei Z al familiei, nepotul Quentin care şi-a propus să cucerească şi continentul american. Ediţia din 2024 se va desfăşura în Mexic.

Reporter: Cum a fost ediţia din acest an, în care dumneavoastră aţi fost unul dintre cei 320 de degustători internaţionali care au notat cele peste 7000 de vinuri participante?

Otilia Chiriţă: A fost a patra ediţie la care am participat şi am avut emoţii după neparticiparea din pandemie. Cu această ediţie a devenit obligatorie introducerea notelor de degustare în evaluarea vinurilor. Dar în principal am avut emoţii pentru reîntâlnirea cu oamenii din lumea internaţională a vinului, una din marile oportunităţi oferită de acest concurs.

Reporter: La ce ajută "notele de degustare" ?

Otilia Chiriţă: Evaluarea vinurilor o facem prin acordarea unei note - care va clasa vinul pentru medalii sau nu - cât şi a unor "note de degustare", mai precis comentariile juratului. De exemplu descriem vinul ca având o aciditate foarte mare, ceea ce dă o senzaţie revigorantă vinului, sau scăzută dând senzaţia de gust sălciu; poate fi prea taninos şi neplăcut sau cu taninuri catifelate, foarte plăcute; alcoolul se simte strident sau este foarte bine integrat de nu îţi dai seama că are 15% alcool. Prin aceste comentarii justificăm de ce am dat nota respectivă şi care sunt atuurile sau punctele sensibile ale vinului.

Reporter: Producătorul nu este obligat să ţină cont de comentarii şi, eventual, să le afişeze pe eticheta vinului prezentat.

Otilia Chiriţă: Comentariile sunt doar pentru a înţelege dacă un vin, pe care producătorul îl consideră poate foarte bun, a primit la un moment dat în concurs o medalie de argint şi nu de aur sau nu a fost medaliat. S-a ajuns la această modalitate de evaluare pentru că fiecare din juraţi - un juriu este alcătuit din 5 membri - are anumite observaţii, iar producătorul când primeşte la final evaluarea de ansamblu a vinului şi înţelege de ce a fost notat astfel. Poate că vinul respectiv a fost considerat dezechilibrat sau prea tânăr. Or, dacă a primit o medalie foarte mare, la care nu se aştepta, este pentru că acesta a fost considerat momentul cel mai potrivit al vinului pentru consum, sau a avut acel quelque chose şi a fost apreciat pentru asta. Pe baza comentariilor, organizatorii concursului alcătuiesc o diagramă a vinului, pornind de la o serie de indicatori standard, precum aciditatea, alcoolul, aromele, dar şi a felul în care este perceput la degustare. Această diagramă este mai concludentă pentru producător şi oenolog decât doar punctajul propriu-zis şi ei decid dacă vor lua în calcul sau nu aceste note de degustare pentru a îmbunătăţi sau menţine calitatea şi specificul vinului.

Reporter: Când vorbim despre degustarea de vinuri, ne gândim la un gust personalizat, subiectiv, sau nepersonalizat, obiectiv? Mai bine spus gustul vinului depinde de percepţia persoanei care îl degustă sau nu?

Otilia Chiriţă: Da şi nu. Evident că depinde de gustul persoanei, pentru că juraţii sunt persoane diferite, din culturi diferite şi nu maşini, Dar, în jurizarea acestui concursvorbim de persoane cu instruire în degustarea vinului, care au capacitatea de a discerne între "îmi place pentru că seamănă cu o anumită amintire personală" şi "îmi place pentru că este un vin echilibrat, are o structură compactă, este plăcut, curge uşor, are sau nu la potenţial de păstrare".

Evaluarea nu poate să fie 100% obiectivă, oameni suntem, dar faptul că avem o instruire şi o experienţă personală în acest domeniu, că avem o structură mentală specifică - identificăm din paleta de gusturi şi arome o multitudine de informaţii care ne trimit către soiul de viţă de vie, procesultehnologic, către originea vinului - reduce foarte mult subiectivitatea notării.

• "Aromele unui vin oferă o multitudine de informaţii pentru un degustător"

Reporter: Cu alte cuvinte, degustătorii au puncte comune atunci când evaluează un vin. Practic se poate vorbi de un gust al vinului, de un tipar al vinului. Cum se crează acest tipar de gust al vinului?

Otilia Chiriţă: În spatele acestor abilităţi este o instruire, o specializare pe care fiecare dintre membrii juriului/juriilor o are, că altfel nu este selectat pentru a fi jurat. Este vorba de deţine informaţii tehnice privind soiurile de viţă de vie pentru producerea vinurilor, de regiunile viticole şi specificul lor şi bineînţeles de tehnologia de producere a vinurilor şi de tipurile de vinuri.

Juraţii în concursurile de vinuri, degustătorii, sunt persoane care au o percepţie şi sensibilitate gustativă şi olfactivă foarte mareşi care, în baza cunoştinţelor despre soiuri şi despre tehnologia de producere a vinurilor, pot să spună foarte multe lucruri despre un vin la o degustare în orb.

Reporter: Cât de importante sunt în notarea şi evaluarea unui vin aromele depistate la degustare?

Otilia Chiriţă: Foarte importante, chiar dacă nivelul de sensibilitate al fiecărui jurat este diferit. Aromele unui vin oferă o multitudine de informaţii pentru un degustător. Ele vorbesc despre vârsta vinului, despre soiuri, despre tehnologia utilizate, despre zona de provenienţă atât la nivel de continent cât şi de plai, expoziţia plantaţiei de viţă de vie. Şi nu în ultimul rând şi foarte important despre posibile probleme sau chiar defecte ale vinului, care pot apărea în procesul de producţie sau la păstrarea sau învechirea vinului.

Reporter: Cât reprezintă din notare sau evaluare depistarea aromelor unui vin?

Otilia Chiriţă: Foarte mare. Nu aş putea să dau un procent de 60% sau 85%. Aş vrea însă să precizez că aromele le simţim odată când mirosim şi apoi când gustăm vinul şi că este important ca aromele simţite în etapa de mirosire a vinului să se regăsească, măcar în mare parte, şi în gust. Asta înseamnă ca este un vin echilibrat, coerent.

Reporter: Din punctul dumneavoastră de vedere, care este mai bun, vinul sec sau vinul dulce?

Otilia Chiriţă: Cel mai sincer vin este vinul sec, pentru că zaharurile pot ascunde anumite defecte şi dezechilibre. De exemplu, dacă un vin conţine prea mult alcool, dar este un pic dulce, zaharurile îl îmbracă mai bine şi se compensează efectul alcoolului. La vinul sec vezi structura lui şi toate potenţialele probleme. Dar nu pot să spun că vinul sec este mai bun decât vinul dulce şi nici invers. Cel mai bun vin este cel care te face să vrei să cunoşti mai multe despre el!

Reporter: Cu toate acestea, am înţeles că vinul sec este mai greu de învechit decât vinul dulce.

Otilia Chiriţă: Aş face o clarificare. Sec înseamnă într-o anumită limită. Nu este neapărat zero zaharuri. Sec înseamnă între 0 şi 4 grame, sau chiar până la 7 în anumite cazuri. Într-adevăr, zaharurile asigură vinului o rotunjime şi ajută la exprimarea mai bună a aromelor, oferă o fluiditate şi senzaţie mai plăcută în cavitatea bucală, dar, cu toate acestea, pentru o păstrare îndelungată, vinurile "foarte" seci sunt mai bine păstrate şi învechite, pentru că nu există riscul unei refermentări la sticlă.

Reporter: Pentru păstrarea îndelungată a vinurilor albe, seci, este recomandată baricarea?

Otilia Chiriţă: Da, pentru că din baric (butoiul de stejar de 224 litri) vinurile extrag taninuri şi anumite arome care dau complexitate şi stabilitate. Aceste vinuri rezistă mai mult şi în momentul deschiderii sticlei vor oferi o aromă mai complexă şi vor fi mai plăcute decât un lot din acelaşi vin care nu a fost baricat. Baricarea oferă o stabilitate vinului.

• "Din păcate, vinurile româneşti nu au notorietatea aferentă calităţii pe care o au"

Reporter: Aţi participat la patru ediţii ale Concours Mondial de Bruxelles. Anul acesta am văzut că au fost premiate 25 de vinuri româneşti, dar probabil că au participat mai multe. Sunt de succes vinurile respective?

Otilia Chiriţă: Sigur că au participat mai multe vinuri româneşti decât cele care au luat medalii. Dar nu vă pot spune exact câte, căci doar organizatorii ştiu exact câţi au participat, din fiecare ţară în parte. Din păcate, vinurile româneşti nu au notorietatea aferentă calităţii pe care o au. Prin participarea la aceste competiţii vinurile româneşti pot demonstra întregii lumi calităţile şi particularităţile soiurilor autohtone.

Reporter: Se poate spune că în acest moment producătorii români participă la concursuri internaţionale nu ca să exporte vinurile respective ci doar ca să capete o recunoaştere internaţională a produsului?

Otilia Chiriţă: Eu cred că sunt ambele. Pentru că în momentul în care un negociant din Belgia/America care este jurat în acest concurs, primeşte la degustare un set de vinuri româneşti - degustarea are loc în orb, dar la final se face desecretizarea- şi constată că i-au plăcut şi a dat note mari, evident că devine o oportunitate de a avansa discuţii cu producătorul respectiv. Concursul este şi o modalitate de a se promova către experţii străini, dar mai mult pentru a arăta nivelul calităţii vinurilor în momentul în care va comercializa vinurile respective cu simbolul medaliei obţinute.

Reporter: Ce trebuie să facă un producător român pentru a participa la un astfel de concurs? Noi, oficial, avem foarte multe crame mici, medii şi mari, dar puţine vinuri participante la concursurile internaţionale.

Otilia Chiriţă: Se plăteşte o taxă de înscriere şi se trimit vinurile care astfel vor intra în competiţie. Poate că unii dintre producătorii români nu au bugetul necesar pentru a participa în fiecare an la concursurile internaţionale, pachetul de participare fiind costisitor, existând o taxă pentru fiecare probă. Asocierea acestor mici producători într-o asociaţie, a DOC-ului de exemplu, poate oferi mai multe oportunităţi.

Reporter: În aceste condiţii este posibil să avem vinuri bune care nu sunt încă descoperite de public sau de experţi.

Otilia Chiriţă: La nivel internaţional, da. Aş spune chiar că nici în România nu se cunosc suficient vinurile bune româneşti.

• "În opinia mea, preţurile la vinuri în România sunt mai mari decât în străinătate, la aceeaşi calitate"

Reporter: Cum trebuie să aleagă un consumator un vin bun? Ce trebuie să caute la raft? Îi oferă preţul ridicat o garanţie a calităţii vinului?

Otilia Chiriţă: La raft, consumatorul sigur va căuta şi vedea preţul şi eticheta. Dacă vrea să se asigure că ia un vin bun - prin bun a se înţelege pe placul lui la momentul respectiv sau adecvat ocaziei pentru care îl cumpără - ar trebui să se documenteze un pic înainte de a merge la raft. Să apeleze la informaţiile oferite pe internet, să meargă la evenimente de degustare de vinuri, sunt atâtea târguri care oferă această posibilitate. Luna mai, care în general este plină de evenimente despre vinuri, a început cu Revino Bucharest Wine Show, care a constituit o oportunitate foarte bună de a cunoaşte vinurile multor producători români şi nu numai. Pe urmă te duci la raft şi iei ce ţi-a plăcut sau încerci şi altceva de la o cramă care ţi-a deschis curiozitatea la un astfel de eveniment. Documentarea este necesară, deoarece la raft vei fi pus în situaţia de a alege strict între etichetă şi preţ, deoarece nu ţi se oferă altceva. Povestea de pe etichetă nu este întotdeauna relevantă pentru gustul individual al consumatorului, ea oferă informaţii tehnice obligatorii ale produsului şi o poveste şi câteva note de degustare orientative, sau aceste medalii din concursurile de vinuri care ajută pentru orientarea consumatorului. Pentru satisfacerea gustului individual este necesară informarea, chiar şi pentru a înţelege ce înseamnă o medalie de la un concurs sau altul.

Nu este însă o regulă că preţul mare este al unui vin bun. În România, în opinia mea preţurile la vinuri sunt mai mari decât în străinătate, la aceeaşi calitate. Cred că investiţiile care s-au făcut în ultima vreme în vie şi în crame au fost foarte mari şi unii producători doresc să recupereze investiţiile respective mult mai repede decât producătorii din alte state cu tradiţie, iar acest lucru se reflectă în preţul sticlei la raft. Cramele din Franţa, Italia, Germania, Spania au investiţii făcute de generaţii şi nu simt nevoia de a le recupera atât de repede. La noi, în cinci ani vrem să ne recuperăm toată investiţia. Ca să recuperezi investiţia în cinci ani trebuie să pui preţ mare la produs. Părerea mea este că acesta e unul dintre principalele motive pentru care în ţara noastră preţul este mai mare la vinuri şi pentru care reuşesc destul de greu să iasă din ţară. Achizitorul din Croaţia sau Australia se va uita şi la preţ. Şi, dacă vede că este cu mult mai mare decât preţul unui vin de Bordeaux sau egal cu acesta, vorbim de acelaşi palier de calitate, va alege vinul din Franţa pentru garanţia oferită de notorietate.

Reporter: Ce trebuie făcut pentru a dezvolta gustul consumatorului român pentru vinurile bune?

Otilia Chiriţă: Educaţie şi promovare. Educaţia se face de către producătorul de vin prin promovarea produselor sale în cadrul unor evenimente de masă, prin participări la concursuri, târguri, etc. Există şi alte evenimente dedicate, dar din păcate, unele evenimente de promovare nu sunt constante. Vine un calup de emisiuni la televiziuni, după care dispare. Vine altul, pe alt profil, cu alte idei şi dispare şi acesta. Nu avem o constanţă în promovarea vinurilor româneşti, nici măcar la emisiunea Viaţa Satului pe TVR 1, căci ne considerăm ţară cu profil viti-vinicol, unde se poate face o educaţie în acest sens.

• "Soiurile autohtone reprezintă primul element de diferenţiere pe piaţa internaţională"

Reporter: Cu toate acestea, pe rafturile supermarketurilor sunt sute de vinuri româneşti, multe dintre ele produse în cramele mari. Curios este că respectivele crame produc şi vinuri bune, şi mai puţin bune. De ce?

Otilia Chiriţă: O cramă va avea întotdeauna cel puţin două tipuri de produse. Nu există cramă care să aibă doar produse de cea mai înaltă calitate. Un producător mare are nevoie să vândă mult pentru ca are volum mare şi asta o face având o paletă mare de produse, pentru toate tipurile de consumatori. Un producător mic va fi avea o paletă mai mică de produse, va fi mai targetat pe un anumit tip de consumator, pentru că atât volumul cât şi resursele tehnologice nu îi permit să se disipeze pe toate palierele.

Reporter: Cu ce se deosebesc vinurile româneşti de cele din restul Europei? Ce le diferenţiază?

Otilia Chiriţă: Soiurile autohtone reprezintă primul element de diferenţiere. De exemplu Fetească neagră, Fetească Albă, Tămâioasă, Frâncuşă, Plăvaie, Zghihară, Crâmpoşie, Negru de Drăgăşani, etc. Sunt suficient de multe soiuri pentru a susţine declaraţia că suntem o ţară cu profil viti-vinicol.

Reporter: Sunt promovate aceste soiuri?

Otilia Chiriţă: Promovarea şi-o face producătorul. Din păcate, mulţi producători români încă mai merg în promovarea peste hotare cu soiurile internaţionale pe care le produc, chiar dacă la nivel internaţional lumea vrea altceva, de care nu a auzit. Dacă noi mergem tot cu Chardonnay şi cu Cabernet, soiurile româneşti, autohtone, nu vor fi şi ţara nu va avea o identitate în acest domeniu. Doar când vom scoate în faţă soiurile autohtone, cărora enologii ştiu să le evidenţieze originalitatea, vom avea un cuvânt de spus în marea lume a vinurilor.

Reporter: Care este zona dumneavoastră preferată în privinţa vinurilor?

Otilia Chiriţă: Dealu Mare, pentru că este o zonă foarte bună pentru vinurile roşii şi foarte echilibrată pentru vinurile albe. Este o zonă în care se pot face toate tipurile de vin. În România avem foarte multe zone bune. De exemplu zona Transilvaniei s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 10-15 ani, unde cramele mici s-au reinventat şi produc vinuri de calitate foarte bună. Din păcate, cramele mici au un potenţial scăzut de a se promova, deşi produc vinuri bune, specifice, diferenţiate faţă de ce există în marile magazine.

Reporter: Avem potenţial să creştem pe piaţa europeană de vinuri?

Otilia Chiriţă: Dacă e să luăm definiţia standard a cuvântului potenţial - care are în sine toate condiţiile esenţiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există în mod virtual - da, avem. Doar că eu am început să detest acest cuvânt pentru că ne urmăreşte de decenii şi nu ajungem să concretizăm acest potenţial. Avem resursele necesare, dar mai avem foarte mult de lucru la o strategie coerentă şi unitară, până la valorificarea reală şi concretă a acestora.

Reporter: Vă mulţumim.