EVOLUŢII ÎN PIAŢA MUNCII SUB EFECTUL PANDEMIEI CHINEZEŞTI (II) Surprinzător, rata şomajului a scăzut, în martie

Surprinzător, numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul lunii martie 2020 (250.882 persoane) era mai mic decât în martie 2019 (278.147 persoane). De asemenea, rata şomajului la sfârşitul lunii martie 2020 era de 2,9% comparativ cu 3,1% în martie 2019.

Conform datelor publicate de ANOFM pentru trim I 2020, cei mai mulţi şomeri înregistraţi apar în jud. Dolj (17,131), Bucureşti (14,996), Bacău (10,983), Buzău (10,990), Suceava (10,389), Galaţi (10,247).

Cu toate acestea, numărul total al şomerilor înregistraţi şi neînregis­traţi era în luna ianuarie de aprox. 338.000 persoane (sursa: INS), în februarie de aprox. 388.000 persoane, iar în martie de 413.000 persoane. Creşterea şomajului a înregistrat un salt semnificativ în februarie.

Pentru a vedea mai bine care este situaţia şomajului este necesar să completăm datele de mai sus cu evoluţia contractelor de muncă.

În luna martie 2020 au încetat 244.239 contracte de muncă, din diverse cauze legale şi economice. Numărul contractelor de muncă care au încetat, după cum vom vedea, nu coincide cu numărul total al şomerilor. Trebuie tinut cont de fluxul angajari - concedieri/incetarea relatiilor de munca din perioada anterioara introducerii masurilor restrictive in economie. Combinarea celor două tipuri de date (şomeri şi contracte de muncă ) priveşte numai persoanele angajate în ţară, nu şi cele din străinătate. Din totalul celor 244.239 contracte de muncă care au încetat până la sfârşitul primului trimestru din acest an, apar 25.823 contracte desfiinţate sub efectul concedierilor colective, mai cu seamă în industrie (6859 contracte), comerţ cu ridicata şi amănuntul (6477 contracte), hoteluri şi restaurante (3104 contracte).

Situaţia acestor contracte îşi are sursa fie în starea financiară şi comercială precară a firmelor într-un interval de timp mai îndelungat, fie este urmarea introducerii măsurilor restrictive, ori o combinaţie de cauze. De asemenea, este posibil ca încetarea raporturilor de muncă prin concediere colectivă să fi apărut mai cu seamă la microfirme şi firmele mici.

Prin acordul părţilor (art.55 lit.b codul muncii) au încetat 128.334 contracte. Sunt cele mai multe contracte de muncă, care sub aspect statistic au încetat în luna martie 2020. Majoritatea sunt în industria prelucrătoare (18.600 contracte), construcţii (20556 contracte), comerţ cu ridicata şi cu amănuntul (23569 contracte), transport şi depozitare (13058 contracte), sector horeca: 10054 (contracte), IT (3281 contracte), activităţi profesionale (5840 contracte), servicii administrative şi activităţi suport (13.379 contracte), sănătate şi asistenţă socială (3705 contracte), activităţi de spectacole (2132 contracte). Situaţia dispariţiei relaţiilor de muncă în sectorul IT pare surprinzătoare, dar nu ar trebui. Evoluţia sectorului IT depinde de alte sectoare prin cerere indirectă.

Încetarea contractelor prin acordul părţilor, conform datelor statistice prezentate, reflectă o situaţie eterogenă, mai cu seamă în industria prelucatoare, unde conform datelor prezentate pe cifra de afaceri şi comenzi există ramuri cu o activitate neafectată şi altele care au intrat în declin înainte de apariţia pandemiei chinezeşti. Surprinde încetarea contractelor în construcţii, sector care nu a suferit sub pandemia chinezească, dar unde este posibil să fi survenit motivaţii cauzate de nivelul de salarizare. Situaţia din comerţ sau din transport şi depozitare este explicabilă prin restrângerea activităţii.

Numărul contractelor de muncă ce au încetat la sfârşitul perioadei de probă (art.31 alin.3 codul muncii) este de 34.311. Şi în acest caz au intervenit posibil două cauze, dar cu ponderi diferite pe care nu le putem cuantifica: pe de o parte restrângerea activităţii firmelor, iar pe de altă parte nivelul de calificare necorespunzător postului ocupat de o parte din angajaţi, chiar dacă lipsa de calificare este evidenţiată şi separat, din punct de vedere statistic. Cele mai multe asemenea cazuri s-au înregistrat în industria prelucrătoare (6011 contracte), construcţii (5241 contracte), comerţ cu ridicata şi cu amănuntul (6274 contracte), transport şi depozitare ( 2810 contracte), Horeca (3991 contracte), servicii administrative şi activităţi suport (4858 contracte). Au fost firme a căror activitate este influenţată de cererea indirectă, cum este cazul transportului şi depozitării (depinde de cererea de bunuri alimentare şi nealimentare, echipamente etc) şi a serviciilor administrative şi activităţi suport.

În fine, în primul trimestru al anului 2020 s-au mai înregistrat 11.691 contracte care au încetat ca urmare a faptului că erau încheiate pe perioadă determinată, 5977 contracte ce au încetat prin demisie şi 4427 contracte terminate din motive disciplinare. Pot fi acestea evidenţiate la capitolul "şomaj cauzat de pandemia chinezeasca" ? În mare parte nu. Mă refer la cele încheiate pe perioadă determinată.

În luna martie, cele mai multe contracte de muncă au fost suspendate. Numărul acestora a ajuns la 669.761 de contracte. Suspendarea a intervenit ca urmare a măsurilor adoptate de guvern de a susţine absenţa temporară de la muncă (denumită impropriu "şomaj tehnic"), chiar dacă plăţile au început să fie făcute de abia din luna aprilie. Din totalul menţionat mai sus, 501.973 contracte de muncă au fost suspendate ca urmare a întreruperii de activitate în firme (art. 52 alin. 1 litera (c) cod muncii)

Firmele afectate de restricţii care au fost nevoite să-şi suspende temporar activitatea sunt din industria prelucrătoare (174954 contracte), HORECA (96247 contracte), comerţ cu ridicata şi amănuntul (80611 contracte), activităţi de spectacole (26588 contracte), transport şi depozitare (21099 contracte). Surprinde situaţia din sănătate şi asistenţa socială cu 18607 contracte suspendate. Dar, nu am informaţii. În tranzacţii imobiliare s-au înregistrat puţine cazuri de suspendare a contractelor de muncă (4292 contracte). La fel, în intermedieri financiare şi asigurări (1443 contracte), întrucât în aceste sectoare se lucrează şi pe baza de contracte civile. Sunt puţine contracte suspendate în agricultură, activităţi de decontaminare pentru că aceste sectoare au funcţionat. De asemenea, sunt puţine contracte suspendate în industria extractivă, deşi acest sector a înregistrat un recul în cifra de afaceri.

Separat de firmele care şi-au întrerupt activitatea, în trimestrul I 2020, mai cu seamă în a doua parte a lunii martie au apărut firme care şi-au redus activitatea şi care pe fundalul măsurilor adoptate de guvern au optat pentru absenţa voluntară şi temporară a angajaţilor de la locul de muncă (art. 52 alin. 3, codul muncii). Numărul contractelor suspendate pentru aceste cazuri este de 27.572, mai cu seamă în transport şi depozitare (15463 contracte), industria prelucrătoare (4434 contracte), comerţ cu ridicata şi amănuntul (3099).

În totalul celor 669.761 de contracte munca suspendate, apar 112.029 contracte unde suspendarea a operat cu acordul părţilor, cu precădere în comerţ (20697 contracte), industria prelucrătoare (17654 contracte), transport şi depozitare (12857 contracte), HORECA (11769 contracte).

• III. Evoluţia pieţei muncii în aprilie 2020

În luna aprilie 2020, rata şomajului a fost de 2,9%, iar numărul total de şomeri înregistraţi este de 251.944 persoane, din care 73.667 sunt şomeri indemnizaţi şi 178.277 neindemnizaţi. Faţă de luna martie 2020, şomajul înregistrează o creştere de 0,4%. Şomerii de lungă durată (între 6 şi peste 12 luni) sunt în număr de 94.892 persoane, ceea ce înseamnă că restul, respectiv aprox. 157 mii persoane au intrat în şomaj în ultimele 6 luni.

Într-o lună, rata şomajului s-a majorat în 22 judeţe şi a scăzut în 19, dar nesemnificativ numeric datorită politicii de subvenţionare a "şomajului tehnic". O rată mai mare a şomajului (cu persoane indemnizate) se înregistrează în judeţele Bacău (5,12%), Buzău (6.55%), Dolj (6.82%), Galaţi (5.44%), Olt (5.30%), Teleorman (6.13%), Vaslui (6.25%). Majoritatea acestor judeţe sunt slab dezvoltate economic sau cu o concentrare a activităţii economice într-un centru urban (Dolj, Bacău, Galaţi). Comparativ cu luna martie, se observă că distribuţia şomajului în profil teritorial este aceeaşi. Pe de altă parte, şomajul se înregistrează preponderent în mediul rural (66,8%), ceea ce indică o concentraţie teritorială scăzută a firmelor in mediul rural şi un profilul productiv nediversificat al acestora, ce nu are nimic de a face cu pandemia.

Şomajul afectează în mare parte persoanele fară studii (26,3%). Din numărul total de şomeri, aprox.58.869 persoane (uşor şi mediu ocupabil) se pot angaja pe termen scurt, dacă piaţa locală se relansează, ori creşte cererea de forţă de muncă în străinătate.

Pe grupe de vârstă, persoanele între 40 şi 49 ani sunt cele mai afectate (29%), urmate de persoanele din grupa de vârstă 50 şi 55 ani (19,6%), cei peste 55 ani (19,3%). Cei mai puţin afectaţi sunt tinerii din grupa de vârstă 25 şi 29 ani (5,3%) şi sub 25 ani (7,8%). Cifrele arată însă şi o altă realitate, şi anume că cei din grupele de vârstă 50 şi 55 ani (19,6%), cei peste 55 ani (19,3%) nu găsesc de lucru. Aceste persoane sunt cel mai greu de angajat şi ar fi nevoie de un program special de ocupare destinat lor, mai cu seamă că se apropie de vârsta de pensionare şi riscă să devină o problemă socială pe termen lung. De asemenea, cei sub 25 ani sunt o grupă eterogenă. Deşi, apar cu şomaj scăzut, majoritatea şomerilor sunt din grupa de vârstă 16 - 25 ani, dar nu apar înregistraţi. (vezi tabelul2)

În luna aprilie, numărul total al şomerilor înregistraţi şi neînregistraţi era de aprox.433.000 persoane, cu o creştere de 0,2% faţă de luna martie.

Situatia somajului nu trebuie echivalata cu situatia contractelor de muncă, pentru că numărul de contracte muncă nu coincide cu numărul persoanelor angajate. Odată pentru că trebuie să se ţină cont de fluxul angajări - concedieri/întreruperea relaţiilor de muncă, de faptul că sunt persoane care nu se angajează imediat ce au încheiat relaţia de muncă cu o firmă, aşa cum sunt persoane care au mai multe contracte de muncă. Cu toate acestea, combinarea informaţiilor privitoare la şomeri şi evoluţia situaţiei contractelor de munca oferă indicii în ceea ce priveşte tendinţele în cererea agregată de forţă muncă şi a situaţiei economice a firmelor.

Comparativ cu luna martie 2020 când se înregistrau 244.239 contracte de muncă desfiinţate, în luna aprilie numărul acestora a scăzut la 152.886. O parte dintre acestea privesc desfiinţarea locurilor de muncă urmată de concediere individuală (20.186 contracte), mai cu seamă în comerţ cu ridicata şi amănuntul (5939 contracte), industria prelucrătoare (4613 contracte). În acest caz, putem susţine că numărul de contracte care au încetat coincide în mare parte cu numărul persoanelor concediate. Există un număr de 3021 contracte de munca desfiinţate ca urmare a concedierii colective, dar impactul nu este semnificativ în nici un sector economic. În schimb, prin acordul părţilor au încetat 73.814 contracte de muncă, mai cu seamă în construcţii (14.406 contracte), deşi am precizat că acest sector nu a fost afectat de masuri restrictive, în comerţul cu ridicata şi amănuntul (12042 contracte), industria prelucrătoare (9906 contracte), servicii administrative şi activităţi de suport (8088 contracte), transport şi depozitare (7554 contracte).

Printre cazurile de încetare a contractelor de muncă mai apar expirarea perioadei de probă (16.219 contracte) sau a termenului contractual (12.496). Pe ansamblu, scăderea numărului de contracte care au încetat din diverse motive a fost determinată de compensarea pe care guvernul a acordat-o firmelor ca să susţină şomajul tehnic.

Faţă de luna martie când au fost suspendate 669.761 de contracte, în luna aprilie numărul a ajuns la 961,426 contracte de muncă. Dintre acestea, 36.967 contracte de muncă sunt suspendate pe fondul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii firmelor angajatoare din motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare. În schimb, 827.787 contracte de muncă sunt supendate pentru aceleaşi motive, fără un termen care să depăşească 30 zile. Să înţelegem că majoritatea firmelor îşi vor relua activitatea imediat după eliminarea restricţiilor ? Posibil. Nu am un răspuns cert, în lipsa acelor date necesare pe care să le pot corela. Se observă doar că la numărul de contracte suspendate în martie, în luna aprilie se adaugă 291 mii contracte de muncă ce provin probabil de la alte firme decât cele din luna martie ce au depus cerere pentru a obţine finanţarea şomajului tehnic. Cele mai multe contracte suspendate în luna aprilie sunt în industria prelucrătoare (368.528 contracte), comerţul cu ridicata şi amănuntul (139.042 contracte), transport şi depozitare (66.230 contracte), construcţii (42.885 contracte), HORECA (42.191 contracte), activităţi de servicii administrative şi de servicii suport (28.899 contracte).

• Concluzii:

Analizând evoluţia şomajului şi a contractelor de muncă desfiinţate sau suspendate se constată că majoritatea acestora se înregistrează în 6 sectoare: industria prelucrătoare, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, transport şi depozitare, horeca, construcţii, servicii administrative şi activităţi suport (aici sunt incluse: leasing, închirieri, servicii privind forţa de muncă, servicii ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă, activităţi ale agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor). Cu toate acestea, activitatea acestor sectoare din economie este diferită în trimestrul I şi II, dacă luăm în considerare cifra de afaceri şi comenzile. În industria prelucrătoare cifra de afaceri şi comenzile au scăzut nesemnificativ la sfârşitul lunii martie. Sunt industrii în scădere, dintre care unele se află în declin anterior apariţiei pandemiei chinezeşti, cum ar fi industria uşoară, pe când altele au înregistrat creşteri, chiar dacă au fost restricţii în circulaţia persoanelor şi a serviciilor. De aceea, pe ansamblu în industria prelucrătoare numărul de locuri de muncă nu sunt afectate semnificativ (aprox.54 mii contracte desfiinţate din cauze economice, cu excluderea altora). Mai mult, există o cerere pentru 9,2 mii locuri vacante. S-au desfiinţat contracte de muncă, multe altele au fost suspendate şi cu toate acestea există încă cerere neacoperită prin forţă de muncă. Nu este nici o contradicţie. Explicaţia ţine de existenţa unei asimetrii informaţionale în ceea ce priveşte cererera şi oferta în piaţă, ce are drept efect o alocare ineficientă în resursa umană. Pe de alta parte, cum precizam, dacă sunt sectoare în scădere, care disponibilizează personal, altele sunt în creştere şi au nevoie de personal. Dar, cel mai important aspect este altul, şi anume că, cea mai mare parte a contractelor de muncă din industrie au fost suspendate. Şomajul nu a crescut efectiv pe perioada aplicării restricţiilor. Subvenţionarea de către guvern a "şomajului tehnic" muncă a reuşit să diminueze din cheltuielile de exploatare ale firmelor, astfel încât acestea nu au mai fost forţate să concedieze personal. Prin urmare, şomajul efectiv, adică cel real a fost stopat, prin subvenţii. De asemenea, această situaţie arată intenţia firmelor de a relua procesul productiv, odată ce restricţiile sunt înlăturate.

Combinând datele privitoare la număr de şomeri, contracte desfiinţate în primul trimestru 2020 cu datele disponibile pentru luna aprilie, comerţul cu ridicata şi amănuntul pare cel mai afectat sector economic (59 mii de contracte care au încetat), dat fiind faptul că tranzacţiile la bunuri nealimentare au fost serios afectate prin închiderea magazinelor şi a mall-urilor. Comerţul on-line, deşi a crescut exploziv în această perioadă nu a compensat vânzările de bunuri nealimentare, mai cu seamă la îmbrăcăminte, încălţăminte şi bunuri de folosinţă îndelungată, întrucât consumatorii şi-au fixat temporar o altă ierarhie a consumului în raport cu venitul prezent sau cel viitor previzionat şi constrângerile pe termen scurt. De asemenea, trebuie ţinut cont că în comerţ îşi desfăşoară activitatea majoritatea firmelor din România, iar dacă se urmăreşte statistic evoluţia acestora an de an se observă că numărul de intrări-ieşiri este cel mai ridicat în rândul lor raportat la totalul firmelor înregistrate la registrul comerţului. În fine, în comerţ îşi desfăşoară activitatea preponderent microintreprinderi sau mici întreprinderi, după cifra de afaceri, care deşi au rulaj mare înregistrează profituri mici. Din aceste motive, fluctuaţia de personal este ridicată. Prezumăm că influenţa măsurilor restrictive asupra acestui sector şi a fluctuaţiei de personal este semnificativă, dar nu putem cuantifica exact cu cât.

În sectorul hoteluri şi restaurante/HORECA numărul contractelor desfiinţate este de aprox. 22,8 mii. Mai mic decât numărul contractelor de muncă desfiinţate în comerţul cu ridicata şi amănuntul. Dar, majoritatea contractelor de muncă au fost suspendate: 109 mii în martie şi 45,4 mii în aprilie). Pe de altă parte, în sistemul de cazări (pensiuni, moteluri) nu sunt doar angajaţi, întrucât se operează şi pe firme familiale. Poate că şi situaţia aceasta explică numărul mai mic de contracte care au încetat. Asta nu înseamnă că sectorul nu a fost afectat negativ în cifra de afaceri. Pare să fie sectorul cel mai afectat din punct de vedere economic şi pe un termen mai lung decât în alte activităţi economice. De aceea, locurile de muncă şi situaţia salarizării posibil să nu înregistreze o îmbunatăţire în acest an.

În construcţîi situaţia a evoluat relativ pozitiv în comparaţie cu alte sectoare economice, după cum am arătat, deşi nu ştiu situaţia cash flow-ului (poate avea impact negativ în cheltuielile de exploatare, indirect în salarizare). Numărul contractelor care au încetat în martie şi aprilie este de 46,5 mii. Ajustarea este puternică. Relaţiile de muncă sunt fragile, deşi salarizarea (3000 lei salariu minim) este mult mai bună decât în majoritatea sectoarelor economice, sub efectul OUG nr.114/2018. Odată ce restricţiile încetează, trebuie monitorizate şi cercetate relaţiile de muncă în piaţa construcţiilor pentru a vedea dacă majorarea salariilor conform OUG nr.114/2018 mai produce efecte pozitive sau acesta s-a absorbit. De asemenea, trebuie cercetată influenţa evaziunii fiscale asupra relaţiilor de muncă din construcţîi, respectiv dacă salarizarea a redus din impactul evaziunii şi a instabilităţîi relaţiilor de muncă, sau nu.

Tot ceea ce am descris în acest articol arată că măsurile restrictive în circulaţia persoanelor şi furnizarea serviciilor aplicate în lunile martie şi aprilie nu au cauzat o creştere semnificativă a şomajului datorită subvenţionării suspendării contractelor de muncă/"şomajul tehnic. De asemenea, problemele structurale cu care se confruntă piaţa muncii de mulţi ani nu s-au amplificat, dar nici nu s-au diminuat în vreun fel. Aceste probleme structurale se referă la: asimetria intre nivelul de calificare a forţei de muncă şi cerinţele firmelor/angajatorilor privitor la competenţe şi abilitaţi profesionale, ori asimetria spaţială, respectiv lipsa cererii în zonele în care există forţă de muncă disponibilă. Acestea se vor menţine şi în viitor. De asemenea, de mulţi ani se constată o distribuţie inegală a forţei de muncă în sectorul public, precum şi tendinţe de monopson, întrucât cererea de forţă de muncă provine preponderent din administraţia publică şi parţial din industria prelucrătoare, dar foarte puţin din alte sectoare economice. Acest fenomen de monopson se manifestă şi în această perioadă de criză.

Întrucât criza nu a trecut, nu am cum să estimez cererea de forţă de muncă în tot trimestrul II şi următoarele. De aceea, voi fi nevoit să revin acestui subiect, odată ce datele sunt disponibile. De asemenea, este dificil de anticipat măsura în care problemele de natură structurală din piaţa muncii pe care le-am semnalat pe scurt în acest articol se vor amplifica. Nu mă aştept la o abordare politică a problemelor structurale din piaţa muncii în acest an, deşi este un moment de joncţiune critică.