Federal Reserve l-a lăsat în ofsaid pe preşedintele SUA?

O schimbare neaşteptată a opiniei lui Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, arată, cel puţin la prima vedere, că preşedintele Statelor Unite şi-a impus voinţa.

Donald Trump a atacat poziţia băncii centrale americane de mai multe ori în ultimele luni, inclusiv printr-o declaraţie conform căreia "Fed-ul a luat-o razna", fiind profund nemulţumit de continuarea procesului de majorare a dobânzii de politică monetară.

În opinia sa, Federal Reserve nu a făcut decât să submineze creşterea economică stimulată de măsurile fiscale introduse de Casa Albă.

Până la mijlocul săptămânii trecute Powell nu a răspuns atacurilor. Singura "replică" substanţială a venit la începutul lunii octombrie 2018, când preşedintele Fed-ului a declarat că dobânda de politică monetară este încă departe de nivelul său neutru, respectiv valoarea dobânzii care nici nu stimulează economia, dar nici nu determină încetinirea ei severă sau contracţia.

Declaraţia lui Powell a venit atunci doar la câteva zile după o nouă majorare a dobânzii de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, până la intervalul ţintă de 2% - 2,25%. În această perioadă, dobânda efectivă de politică monetară s-a menţinut în jurul valorii de 2,2% (vezi graficul 1).

O opinie radical diferită a oferit acelaşi Jerome Powell la mijlocul săptămânii trecute, când a prezentat primul raport asupra stabilităţii financiare în faţa Clubului Economic din New York.

"Dobânzile sunt încă scăzute după standardele istorice şi rămân puţin sub estimările referitoare la nivelul lor neutru pentru economie", a declarat preşedintele Federal Reserve, în condiţiile în care raportul asupra stabilităţii financiare arată că "escaladarea tensiunilor comerciale, incertitudinea geopolitică şi alte şocuri adverse pot conduce la scăderea apetitului pentru risc al investitorilor", iar "scăderea preţului activelor financiare poate fi deosebit de mare, pe fondul valorilor mai ridicate decât normele istorice".

Această parte a raportului a fost ignorată de investitori, care au preferat să se concentreze doar asupra "promisiunii" implicite că Fed-ul va creşte mai rar dobânzile anul viitor sau chiar va opri procesul şi au cumpărat masiv acţiunile listate la New York.

Nicholas Colas, fondatorul companiei de analiză şi consultanţă financiară DataTrek Research, consideră că declaraţia lui Jerome Powell a fost "o lovitură de geniu", conform unui articol preluat de Zerohedge.

"Prin relaxarea poziţiei Fed-ului în ceea ce priveşte dobânzile, Powell a pus întreaga responsabilitate pentru direcţia pieţelor pe umerii preşedintelui Trump", scrie Colas. În plus, "noua atitudine a lui Powell pare o mişcare calculată în direcţia creşterii presiunii asupra preşedintelui Trump pentru forţarea progresului la întâlnirea grupului G20". Adică preşedintele Federal Reserve a reuşit să-l lase în ofsaid pe preşedintele Trump?

Un analist de la Societe Generale consideră, însă, că nu este vorba des­pre niciun calcul machiavelic, ci doar de "corectarea greşelii de începător de la începutul lunii octombrie". Mai mult, ultima declaraţie a lui Powell nu indică o schimbare majoră de direcţie pentru Federal Reserve, iar probabilitatea creşterii dobânzii de politică monetară până la 3% a rămas neschimbată şi doar atingerea acestui nivel ar putea determina Fed-ul să facă o pauză, mai ales în condiţiile prognozelor optimiste ale băncii centrale americane privind evoluţia economiei.

Cu toate acestea, Bloomberg scrie că opinia majoritară a investitorilor indică doar o singură majorare a dobânzii în 2019, în scădere de la trei, după o ultimă majorare în 2018, la şedinţa de politică monetară din această lună.

Înainte de ceea ce pare o schimbare a opiniei băncii centrale americane, Steven Mnuchin, Secretarul Trezoreriei, a cerut dealerilor de obligaţiuni guvernamentale să-şi exprime preferinţele în ceea ce priveşte căile de restricţionare a politicii monetare, conform unei ştiri Bloomberg. Opţiunile au fost continuarea procesului de majorare a dobânzilor sau reducerea mai accelerată a bilanţului Federal Reserve.

"Sondajul" lui Mnuchin a fost realizat la întâlnirea trimestrială a Comitetului Consultativ pentru Împrumuturi al Trezoreriei SUA (TBAC, Treasury Borrowing Advisory Committee), care include reprezentanţi ai fondurilor de investiţii şi băncilor, cum sunt Citadel, Goldman Sachs sau JP Morgan.

Dincolo de ironia amară a faptului că reprezentanţii guvernului se întâlnesc trimestrial cu cei ai băncilor pentru a se "consulta" cu privire la necesarul de finanţare şi a faptului că reprezentantul guvernului, Secretarul Trezoreriei, a fost director la Goldman Sachs, întâlnirea nu a condus la clarificarea preferinţelor.

Iniţiativa lui Mnuchin a venit şi pe fondul creşterii tensiunilor dintre acesta şi preşedintele Trump, care l-ar fi acuzat, în spatele uşilor închise, că l-a indus în eroare prin susţinerea lui Jerome Powell pentru ocuparea postului de preşedinte al Federal Reserve.

În ceea ce priveşte restricţionarea politicii monetare prin reducerea bilanţului băncii centrale, ultimele date de la Federal Reserve Bank of New York arată că valoarea totală a bilanţului Federal Reserve a scăzut, în noiembrie 2018, cu 33 de miliarde de dolari, până la 3,886 trilioane de dolari, în condiţiile în care valoarea portofoliului său de obligaţiuni guvernamentale americane a scăzut cu 17 miliarde, până la 2,253 trilioane de dolari (vezi graficul 2).

Conducerea editorială a cotidianului Financial Times a scris recent că "bătălia lui Donald Trump cu Fed-ul este departe de a se fi încheiat" şi a avertizat că "inves­titorii nu trebuie să interpreteze greşit declaraţiile lui Powell" şi nici nu trebuie să creadă că "Powell s-a înclinat în faţa preşedintelui".

Dimpotrivă, presiunile de la Casa Albă l-ar putea împinge pe preşedintele Federal Reserve să-şi "sublinieze independenţa" şi să adopte o atitudine mai dură în ceea ce priveşte normalizarea politicii monetare.

"Bătălia dintre preşedinte şi Fed s-ar putea să fi început abia acum", este concluzia conducerii editoriale de la FT.

Dar dacă preşedintele Trump a evitat la timp "jocul la ofsaid"? Întâlnirea sa cu preşedintele Chinei, în cadrul reuniunii anuale la nivel înalt a ţărilor din grupul G20, a avut ca rezultat instituirea unui "armistiţiu" de 90 de zile, al cărui scop îl reprezintă, bineînţeles, prevenirea escaladării războiului comercial dintre cele două puteri globale.

Dar va fi de ajuns această înţelegere pentru oprirea tendinţei negative de pe pieţele globale?