FOTBAL ÎN LIVING - Optimism versus pesimism

Campionatul European de Fotbal ne bate la uşă şi ori cât de nemicrobişti am fi, măcar pentru o clipă tot îi vom deschide fie şi pentru că 23 de flăcăi din Carpaţi, însoţiţi de un sobor de antrenori, în frunte cu Anghel Iordănescu, cucernicul general, ne reprezintă la acest turneu. Că o fac încă de la deschiderea balului e un punct în plus. Şi de această dată, ca într-un blestem care se manifestă cel mai bine în materie de opţiuni politice, un Moise invizibil a despărţit apele şi pe noi o dată cu ele. Avem pe de o parte un grup de optimişti incurabili, care viseză la cel puţin 7 puncte în grupă plus o victorie bonus în optimi, iar de cealaltă sunt pesimiştii, care merg pe zero absolut, de la puncte până la goluri marcate.

Căutând o poziţie aflată la egală distanţă de ambele tabere am fost la un pas să-mi pierd complet echilibrul şi orientarea în teren. Într-o clipă de plictiseală constructivă am fost străfulgerat de un gând: să mă cântăresc într-un moment când dau pe dinafară de optimism şi în unul când sunt în pragul imploziei din cauza pesimismului. Omul de ştiinţă pitit foarte bine în mine nu a avut nicio surpriză, naivul care se găseşte în acelaşi corp a rămas cu gura căscată, în ambele cazuri aveam fix acelaşi număr de kilograme. Nu vă spun câte, secret de serviciu! Exista însă o diferenţă, în momentele de optimism feroce mă simţeam mult mai bine, lumea era mai frumoasă, soarele părea că îmi face cu ochiul, iar pe stradă toate femeile îmi zâmbeau misterios. Aşa că am decis ca măcar până vineri seară la ora 22.00, când mingea va începe să se învârtă între noi şi francezi, să fiu optimist. Risc prea mult? Posibil, dar dacă nu rişti nimic, nici nu câştigi mare lucru. Chiar dacă mă expun pericolului de a avea deziluzii, îmi fac iluzii!