Într-o întâlnire recentă a actorilor din piaţa de gaze şi energie pentru discutarea (re)liberalizării pieţei de gaze şi energie, menţinerea plafonării preţului după data de 1 aprilie 2025 a fost o opţiune. În acelaşi timp în spaţiul public plafonarea se prezintă ca fiind soluţia avantajoasă pentru consumatori.
Analizând evoluţia preţului energiei electrice pe pieţele angro şi modul în care unii furnizori au ales să procedeze ca urmare a prevederilor legale rezultate din Legea Plafonării, arată că aceştia nu au avut o problemă în a achiziţiona energie mai scumpă de pe pieţele pe termen scurt, deoarece toate costurile au fost transferate clienţilor. Cu alte cuvinte furnizorii nu mai au riscurile specifice dintr-un contract încheiat pe o piaţă liberă, în care erori de achiziţie, respectiv achiziţiile la preţurii mari sunt suportate de către aceştia şi nu transferate clientului, aşa cum se întâmplă acum.
Analizând evoluţia preţului la energie electrică la un client şi evoluţile de pe bursa OPCOM se poate observa cum furnizorul ştiind că legea îi permite să transfere toate costurile la client, a ales, începând cu luna iunie 2024 să achiziţioneze energie de pe PZU şi Intraday, chiar dacă preţurile aici erau duble faţă de preţurile de pe piaţa contractelor bilaterale.
Această construcţie a determinat in ultimele luni, costuri mai mari pentru acest client cu 16%, dar şi obligaţii ale statului de a plăti alti 7% din preţ către furnizor drept compensare. Furnizorii nu au avut nici un risc şi nici o cheltuailă.
În acelaşi timp furnizorii şi au redus eforturile legate de identificarea de noi clienţi şi întocmirea contractelor, deoarece nu mai au nici un interes să şi dezvolte portofoliul de clienţi finali.
Sigur, au existat şi există situaţii în care furnizorii au fost cei care au suportat costurile achiziţiei energiei electrice şi statul a încălcatt legea, întârziind plata compensărilor. Dar, furnizorii privaţi îşi vor compensa aceste întârzieri prin acţiuni în instanţă, în care sigur vor avea câştig de cauză şi vor încasa penalizări, dobânzi etc. pentru aceste întârzieri la plată (aşa cum s-a întâmplat şi în anul 2012, când a existat de asemenea o plafonare a preţului la gaze), care le vom achita tot noi cetăţenii.
În conformitate cu Legea Plafonării preţului, marja comercială pe care o încasează clienţii a fost garantată şi fixată la un nivel de 12 lei/MWh la gaze şi de 73 lei/MWh la energie electrică., respectiv 5% din preţul mediu al gazelor naturale şi 9% din preţul mediu al energiei electrice. Aceste valori garantate sunt peste nivelul marjelor din perioada liberalizată şi mai sunt şi garantate.
Preţurile medii ale gazelor tranzacţionate pe Bursa Română de Mărfuri, la care am adăugat tarifele şi taxele în vigoare au fost mai mici cu până la 25% faţă de preţurile plătite efectiv de clienţii în primul semestru al anului 2024.
Aceste situaţii arată că plafonarea preţului gazelor şi energiei, nu mai aduce beneficii clienţilor, fiind în fapt un mod care avantajează alţi actori din piaţă. În fapt astăzi plafonarea scoate mai mulşi bani din buzunarul clienţilor - https://asociatiaenergiainteligenta.ro/plafonarea-preturilor-la-gaze-ne-a-scos-mai-multi-bani-din-buzunar/.