Guvernarea prin cartel

Ce formă de guvernare are România? Merită să ne punem din când în când această întrebare. Nu de alta, dar lucrurile se schimbă. Repede. Ţineţi minte demonstraţiile masive din perioada regimului Dragnea? Când manifestanţii se temeau că Justiţia va fi încălecată şi neutralizată? Ei bine, între timp schimbări de zece ori mai toxice au fost adoptate de Parlament. Mai este România o democraţie?

Iată datele, prelucrate de specialişti. În ultimul Index al Democraţiei, alcătuit de The Economist, România este pe un jalnic loc 60. Suntem sub Mongolia (59), Namibia (58), Indonezia (56), Columbia (55), Filipine (53), Timorul de Est (45), Trinidad-Tobago (43), sau Malaezia (40). Inadmisibil!

Să mai spunem că în 2006, cu un an înainte de aderarea la Uniunea Europeană, România era pe locul 50. Aştept corul galeriei care să ne explice că aderarea la UE a fost benefică pentru democraţia din România...

Mai grav este altceva. De câţiva ani, România bate la uşa categoriei "regimuri hibride", adică acelea unde democraţie nu mai este, ci doar un fel de ciorbă lungă, o "democratură". Suntem deja cot la cot cu Ghana (63), Serbia (64) şi Albania (66).

Aceasta este opera regimului Iohannis-PSD. Să începem cu actualul Preşedinte. Omul a fost primar la Sibiu, unde s-a făcut remarcat prin totala sa lipsă de apetit pentru existenţa vreunei Opoziţii. A dat târcoale Palatului Victoria, fiind mai întâi propus premier de o coaliţie dirijată de un puşcăriaş. Apoi a ajuns Preşedinte printr-o întâmplare: Victor Ponta, care avea practic asigurată câştigarea alegerilor prezidenţiale din 2014, s-a pus cu biciul pe românii din străinătate, umilindu-i în direct, la televiziune. A primit ce a meritat.

Odată ajuns la Cotroceni, Klaus Iohannis a declarat că vrea să fie altfel de Preşedinte decât Traian Băsescu. Trebuie să recunosc că a reuşit. L-a interesat doar propriul confort. Palton, limuzină, mobilă, protocol. Pofta vine mâncând. În al doilea mandat a descoperit avioanele de business, cu care se plimbă şeicii din Golf. Mai nou, presa relatează că i se pregăteşte o super-vilă după finalul mandatului. 9 milioane de euro. Scump, dincolo era mai ieftin...

În aceste condiţii, centrul Statului a făcut implozie. Când şeful Statului s-a retras între perdele, elementele Sistemului au umplut vidul. Şefii partidelor parlamentare, generalii din "servicii", baronii locali şi camarilele lor.

Instituţii altă dată foarte active s-au cuminţit peste noapte. De câtă vreme nu aţi mai auzit un sunet dinspre consiliul acela care gestionează arhivele Securităţii? Mă uit acum pe site-ul CNSAS. Au început să publice pe Internet dosarele... lui Ion Antonescu. Despre Burebista nu aveaţi nimic?

Ştiaţi că avem un Oficiu Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor? Nici eu. Am căutat pe site-ul acestei instituţii, să îl văd şi eu pe vreunul dintre spălătorii de bani din România. La câte Lamborghini şi Ferrari sunt parcate pe trotuar, în Floreasca, ar trebui să duduie de activitate pe la acest Oficiu. Am găsit doar ceva despre "Planul anual de instruire". Să trăiţi!

Comunicarea instituţională este praf. La Oficiul pentru Jocurile de Noroc a fost numit şef un "hairstilist". Ministrul Finanţelor rulează un deficit pe care doar presa financiară îl bagă în seamă. Prin Dobrogea explodează drone, însă Prim-ministrul ne asigură că totul este bine.

Cireaşa de pe plăcinta guvernării este auto-propunerea lui Klaus Iohannis pentru şefia NATO. Era clar că favoritul este Mark Rutte, marile puteri şi-au declarat deja susţinerea pentru el, jocurile erau făcute de luni de zile. Nu am nici cea mai mică idee cine l-a sfătuit pe Klaus Iohannis să se facă de râs. Este susţinut acum doar de gruparea pro-Rusia: Ungaria, Slovacia, şi Turcia. Orice comentariu este de prisos.

În aceste condiţii, sistemul politic românesc a suferit o mutaţie în ultimul an. S-a trecut, oficial, la guvernarea prin cartel. Conceptul nu îmi aparţine, este de găsit în literatura de specialitate despre partidele politice. Ideea este că în loc să fie în competiţie, partidele mari se coalizează pentru a elimina competiţia şi pentru a-şi împărţi resursele publice.

Aşa s-a ajuns să fim guvernaţi de PSDNL. Zero ideologie, zero program politic. Nici măcar nu s-au obosit să facă un fel de schiţă, ca pe timpul defunctului USL. Pentru că ideologia, programul, nu mai contează. Candidaţii sunt scoşi din pălărie, nici lor nu le vine să creadă că sunt "aleşii".

Pentru a se ajunge aici cele două partide care formau alianţa au fost reduse, fiecare în parte, la stadiul de plastilină. Orice lider cât de cât popular a fost trecut pe linie moartă. S-a ajuns cu această epurare în stadiul în care nici măcar pentru capul de listă pentru europarlamentare nu s-a mai găsit un muşteriu. Vă aduceţi aminte în alţi ani - ce nervi, ce orgolii? Acum poziţia a fost cedată unei necunoscute care habar nu avea că avea obligaţia legală să se înscrie într-unul dintre cele două partide. Accesul la buzunarul public a rămas singurul principiu de organizare a vieţii politice din România.