Guvernul pro-Putin de la Bucureşti

Întotdeauna este bine să verifici. Aşa am făcut şi eu. Am acuzat în repetate rânduri că regimul de la Bucureşti este, în realitate, de partea lui Vladimir Putin şi împotriva Ucrainei. Dar acelaşi regim pretinde, în presă, că a "condamnat agresiunea Federaţiei Ruse". Aşa că este doar o singură cale să vedem cine are dreptate. Am întrebat trei distinşi profesori de ştiinţe politice. Unul este chiar specializat în studii ruse. Discuţia cu ei mi-a adus informaţii interesante.

Momeala a fost aruncată de subsemnatul. "Cred că în ciuda declaraţiilor publice ale Guvernului, de fapt România a adoptat o linie anti-Ucraina". Mă aşteptam la ceva obiecţii. Eventual proteste. Critici. Nimic. "Dar nu era clar de la început?" - mi-a răspuns unul dintre specialişti.

Doi dintre ei vorbiseră de curând cu mai mulţi generali din "servicii" şi din "armată". Mi-au mărturisit că au fost şocaţi de reacţiile respectivilor: "Rusia va învinge!". Indivizii erau, visceral, anti-occidentali. Americanii, în opinia lor, erau nişte nenorociţi. "Ne-au furat!". "Cu ce ne-am ales de pe urma lor?".

M-am prefăcut mirat. Cum este posibil? Răspunsul a fost previzibil. "Elitele politice din România, provenite din structurile totalitare, au perpetuat modul de gândire, anti-liberal şi anti-occidental, al predecesorilor comunişti".

Însă România pretinde că acordă ajutor Ucrainei - am bâguit eu... Unul dintre cei trei interlocutori participase la ajutorarea refugiaţilor ucraineni în primele luni ale războiului. Opinia lui era că autorităţile au făcut tot ce au putut pentru ca refugiaţii ucraineni să plece cât mai repede din România. Unii demnitari i-ar fi spus, scrâşnind din dinţi: "De ce să îi ajutăm pe ăştia? Nu avem noi destui?".

Dar cum rămâne cu ajutorul militar? "În realitate, guvernul din România a refuzat să ajute semnificativ Ucraina". Dar regimul pretinde că o face - am insistat eu - doar că în mod discret, secret, etc. "O minciună!". Colegii mi-au atras atenţia asupra unui fapt. Există site-uri profesionale, care urmăresc prezenţa materialului militar în Ucraina. Acolo apare armament inclusiv din ţări care s-au abţinut până acum să recunoască public că ajută Kiev-ul, precum Azerbaidjan sau Israel. Din România, practic nimic...

Am plecat apoi acasă pentru a prinde ştirile. Acolo, o imagine jenantă: Klaus Iohannis din România a fost, alături de Viktor Orban al Ungariei, singurul şef de stat sau de guvern care nu l-a aplaudat pe Zelensky în Parlamentul European, la Bruxelles.

Într-adevăr, dacă te uiţi pe televizor, pe canalele apropiate regimului de la Bucureşti (cam toate, de când presa a fost cumpărată cu "subvenţii"), ai senzaţia că inamicul este... Ucraina. În ultimele două săptămâni au fost plimbaţi pe ecrane tot felul de preoţi "români" care pretind că guvernul de la Kiev îi persecută. Este vorba de puţinii clerici ortodocşi din Ucraina care se agaţă în continuare de biserica de la... Moscova. Unul dintre aceştia pune pe Internet tot felul de filmuleţe din care rezultă că occidentalii sunt "satanişti".

Să ne întoarcem la discuţia cu cei trei specialişti. Le-am spus, direct, opinia mea. Regimul de la Bucureşti este încă şi mai ostil Ucrainei decât regimul lui Viktor Orban de la Budapesta. Mi-au spus că şi asta este evident. Unul dintre ei, bun cunoscător al istoriei diplomatice, mi-a explicat: "Viktor Orban ţine totuşi la unitatea grupului Vişegrad, aşa că în momentul în care Ucraina va avea câştig de cauză, el va trece de partea Poloniei şi Cehiei. Însă România este în derivă. Fără aliaţi, fără o politică externă clară şi fără nici o perspectivă. Următorii douăzeci de ani vor fi teribili!".

Am stat şi m-am gândit. De la ministerul Apărării ni s-a spus că România nu are echipament militar pe care să îl doneze Ucrainei. (Aud că "partea română" a oferit, în bătaie de joc, ucrainenilor, Mig-urile 21. Se pare că aceştia au refuzat, pe motiv că sunt prea vechi şi nu mai au piloţi care să poată pilota aşa ceva). Dar asta este o minciună. România a cumpărat, spre exemplu, 54 de lansatoare HIMARS. A primit deja 18. Ucraina are 16 lansatoare HIMARS. Nici unul nu a venit din România. Asta în condiţiile în care alte state au dat lansatoare din inventarul curent, înţelegând că este mai mare nevoie de ele în Donbas decât în depozitele proprii.

În realitate, regimul de la Bucureşti se teme mai mult de o Ucraină parte a Europei şi a NATO decât de Moscova. Asta explică, spre exemplu, de ce Ministerul de Externe de la Bucureşti priveşte cu atâta îngăduinţă la ultragiile agitatorului de profesie Valery Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Bucureşti. Alţi ambasadori şi-ar fi făcut de mult bagajele pentru declaraţii mult mai puţin scandaloase. Verificaţi şi pagina de Facebook a ambasadei, să vedeţi acolo cum curg postările conspiraţioniste, de justificare a agresiunii Moscovei. Dar judecând după postările proprii, MAE de la Bucureşti are alte preocupări. Cutremurul din Turcia, spre exemplu. Stilul "Urmărim cu îngrijorare".