Hassan Awdi: "N-am înşelat pe nimeni!"

• (Interviu cu Hassan Awdi, preşedintele Rodipet)

Reporter: De unde a pornit conflictul cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS)?

Hassan Awdi: În cadrul negocierii pentru privatizarea Rodipet, AVAS mi-a dat o listă întreagă de condiţii, cea mai importantă dintre ele fiind aceea de a păstra timp de cinci ani 3.200 de angajaţi, în condiţiile în care compania avea nevoie de doar 2000. O altă condiţie a fost aceea de a accepta spre distribuţie toată presa indiferent de profitabilitate, ceea ce a însemnat sponsorizarea de către Rodipet a aproximativ 70% din presa din România. Eu am cerut doar două lucruri: anularea datoriilor companiei până în momentul în care voi prelua societatea şi concesionarea terenurilor de sub chioşcuri. Statul a fost de acord şi a trecut acest lucru în contractul de privatizare şi mai apoi în legea 442/2004. Conform contractului de privatizare investiţiile pe care trebuia să le facem noi se ridicau la 3,5 milioane de euro, însă doar investiţiile în flota de maşini au fost de aproape cinci milioane de euro. Valoarea totală a investiţiilor noastre se ridică la aproximativ 30 de milioane de euro. Tot ceea ce AVAS ne reproşează este că nu am pus o ştampilă pe un document privind investiţiile făcute în anul patru de privatizare. Nu asta este legea, nu asta este esenţa privatizării. Pentru toate obligaţiile noastre, statul a păs­trat drept garanţie 51% din acţiunile "Rodipet", însă, potrivit contractului, chiar dacă nu ne-am fi îndeplinit obligaţiile, n-ar putea să ne ia acţiunile pur şi simplu. Ar fi trebuit să ne aducă în instanţă, să obţină o decizie irevocabilă şi apoi să meargă la Registrul Comerţului şi să înregistreze acolo.

Ce a făcut AVAS? Anul acesta, în martie, fără nici o notificare prealabilă, AVAS a anunţat public în cadrul unei emisiuni în direct că Rodipet se va întoarce la stat.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Consiliul Director al AVAS s-a întâlnit şi, într-o singură şedinţă, firma "Magnar Two" SRL, unul dintre acţionarii Rodipet, a fost acuzată, judecată, condamnată şi executată.

Doar într-o singură şedinţă!

Dacă vezi decizia judecătorului de la Registrul Comerţului, îţi dai seama că este un abuz. Registrul Comerţului are rolul doar de a înregistra, după cum îi este şi numele. În plus, Registrul nici nu a permis avocaţilor noştri să se apere în vreun fel, decizia a fost unilaterală. Acest lucru echivalează cu o naţionalizare.

Reporter: Aţi cerut AVAS să cumpere 30% din acţiunile Rodipet?

Hassan Awdi: Nu. Noi am pus pe piaţă 30% din acţiunile Rodipet, dar oricine putea veni să le cumpere, fie el jucător privat sau public.

Niciunul dintre editorii de presă nu a fost interesat.

Dacă statul vrea să intre în acţionariatul "Rodipet", atunci trebuie să cumpere acţiunile acestei companii şi nu să o naţio­nalizeze.

Reprezentanţii AVAS au refuzat să se întâlnească oficial cu mine ca să discutăm despre situaţia Rodipet.

Ne-am întâlnit, informal, o singură dată în care mi-u zis că nu au nimic de-a face cu reînscrierea statului ca acţionar la companie.

Dar se duc la TV şi anunţă că Rodipet revine la stat (probabil că i s-a ordonat în acest sens).

O naţionalizare a fost făcută de statul român, noi suntem o companie americană, aşa că ne vom duce să ne apărăm la Camera de Comerţ sau la Curtea Internaţională de Arbitraj. Este o naţionalizare pură. Decizia dată de Registrul Comerţului nici măcar nu are o motivaţie, sunt doar nişte articole din lege, nimic altceva.

Reporter: AVAS spune că "Magnar Two" SRL nu a investit cât trebuia potrivit contractului de privatizare...

Hassan Awdi: Am investit mai mult decât trebuia. Când am luat compania, visul meu era să o transform într-o societate internaţională şi să o listez la Bursa din Londra. Din prima zi, mâinile ne-au fost legate de contractul de privatizare, de Clubul Român de Presă şi de sindicate. Acestea ne-au obligat să păstrăm peste 3.200 de salariaţi. Competitorii noştri au avut tot timpul mai multe avantaje faţă de noi: în primul rând, ei pot decide cu ce editor de presă lucrează, în timp ce noi suntem obligaţi să preluăm materiale de presă de la toţi. Să zicem că asta este în regulă, vrem să acceptăm toate publicaţiile, însă numai pe baza unor raţionamente comerciale, care vor fi oferite prin intermediul unui press-analyser. Timp de cinci ani am sponsorizat 60-70% din presa scrisă din România distribuind atât publicaţiile cu un preţ de copertă foarte mic cât şi publicaţiile cu o rată a returului foarte mare. Competitorii noştri au câte un angajat pentru fiecare chioşc, dar noi a trebuit să ţinem pentru cinci ani aproape 1.200 de salariaţi de care nu am avut nevoie. Asta înseamnă un cost suplimentar imens, dacă le calculăm salariile şi taxele pe care le-am plătit. Aici s-au dus banii editorilor. Nu am înşelat pe nimeni. Din această cauză am ajuns într-un dezastru financiar.

Reporter: S-a tot spus că, de fapt, doar conducerea primea salarii foarte mari. Care este cel mai mare salariu plătit angajaţilor?

Hassan Awdi: Cel mai mare salariu este de 3.500 de lei şi este al directorului general.

Reporter: Cum este posibil ca Rodipet să aibă cea mai mare cotă de piaţă şi să fie, în acelaşi timp, cel mai scump distribuitor de presă?

Hassan Awdi: Este din cauza contractului de privatizare, cei 1.200 de salariaţi pe care a trebuit să îi ţinem în plus. Am fost calul de bătaie al unor editori. Ei ne dau 10.000 de exemplare, le procesăm şi apoi le distribuim în toată ţara. Avem un nu­măr imens de exemplare nevândute. În acest caz, noi trebuie să luăm din nou exemplarele nevândute de la toate chioşcurile din ţară şi să le aducem la centru. De aici rezultă costurile. Contractul de privatizare nu ne-a permis să-i refuzăm pe aceşti editori.

Din punctul meu de vedere, din punct de vedere comercial, nu discut despre conţinut, jumătate din publicaţiile autohtone ar trebui aruncate la gunoi. Editorii aruncă vina tot pe Rodipet.

În plus, statul nu a anulat acele taxe pe care era obligat, prin contractul de privatizare, să le anuleze. A făcut acest lucru doar pentru 60% din acele taxe. Am semnat contractul de privatizare în decembrie 2003 şi pe 10 mai 2004, am fost notificat să vin să preiau compania.

În acest interval, Gina Ionescu a fost directorul Rodipet.

Compania era într-o situaţie foarte proastă. Imediat, am injectat bani în companie, însă Gina Ionescu, fără să îmi spună, a luat banii şi a plătit taxele de care "Rodipet" era scutită în mod legal.

De ce? Pentru că îi era frică să nu i se facă dosar penal, dacă nu plăteşte taxele. A plătit echivalentul a un milion de euro din banii pe care i-am dat eu pentru companie.

Am făcut apoi o scrisoare către ANAF ca să ne dea banii înapoi. ANAF nu a recunoscut niciodată că trebuie să ne dea banii înapoi: ne-au zis că ce e plătit, e plătit şi că banii daţi la stat nu se mai întorc. Ulterior, ne-au spus că sunt două lucruri care se bat cap in cap: odată, banii daţi către stat pentru taxe nu mai pot fi returnaţi şi, pe de altă parte, noi eram scutiţi de taxe prin contractul de privatizare. Ne-am adresat instanţei, iar dosarul nu a fost rezolvat nici acum, după trei ani şi jumătate.

Reporter: Cât au fost debitele către RAPPS?

Hassan Awdi: Suntem în litigiu cu ei. Pot să vă spun că au înşelat "Rodipet" cu aproape un milion de euro prin facturi false. Noi eram într-o clădire necontorizată cu mai mulţi chiriaşi. La finalul anului, ne-au facturat un consum de apă, energie, etc. de o sută de mii de euro. Dacă dai şpagă, ajungi să plăteşti doar 20.000 de euro. Lucru care se şi face în mod obişnuit, astfel că RAAPS ne-a umflat nouă factura cu sumele "discountate" ilegal de la ceilalţi con­sumatori.

În plus, AVAS s-a obligat să ne concesioneze terenurile de sub chioşcurile Rodipet şi s-a consultat asupra acestui lucru cu mai multe instituţii, care au dat aviz favorabil şi, în cele din urmă, a fost făcută o lege în acest sens, pentru care nu s-au reglementat niciodată normele de aplicare.

Astfel, unele primării au decis într-un fel, altele au recunoscut că aveam drept de concesiune pe 49 de ani, dar au decis să ne dea doar pe zece ani.

Un caz aparte a fost primăria Constanţa, unde primarul era competitorul nostru. La fel, primarul sectorului I din Capitală ne-a luat toate chioşcurile şi le-a dat "Adevărului" sau prietenilor lui.

Reporter: Dar unele chioşcuri au fost concesionate către "Acces­Press"...

Hassan Awdi: Este constituţional în Bucureşti, dar nu şi în altă parte.

Reporter: Cât deţineţi din AccessPress?

Hassan Awdi: Avem o participaţie de 22% la AccessPress, dar nu primim niciun ban de acolo. Nu ne plătesc nimic.

În 2006, am avut o campanie împotriva noastră, similară cu ceea ce ni se în­tâm­plă acum cu "Adevărul". Au vrut să ne ia compania, m-au făcut terorist. Orice companie este ca o bancă, atunci când cineva o atacă din toa­te părţile, în­cre­derea în acea com­panie poate fi afectată şi încep toţi să vină să îşi ceară banii. Acum este panică în rândul editorilor, însă nimeni nu vrea să înţeleagă care este situaţia.

În 2006, ca să ţin compania pe linia de plutire a trebuit să vând o bucată de teren la şapte milioane de euro, deşi ea valora 15 milioane de euro. Anul trecut, acea bucată de teren a ajuns la aproape 23 de milioane de euro. Am înţeles că Corpul de Control al Guvernului va veni să verifice situaţia de la Rodipet. Eu vreau să le arăt sincer câte terenuri am vândut ca să susţin editorii de presă, să păstrez compania în stare de funcţionare. Aproape 60-70 % din publicaţiile pe care le distribuim nu ne aduc profit, ci, în schimb, noi le sponsorizăm.

Trei terenuri, acţiunile la Liberty Center de 3,5 milioane de euro... toţi banii de aici s-au dus la "Rodipet". Cred că, în total, am inves­tit direct în Rodipet aproape 30 de milioa­ne de euro.

Reporter: Aţi încercat să vorbiţi cu editorii sau cu instituţiile statului ca să rezolvaţi ce nu mergea?

Hassan Awdi: Am citit contractul de privatizare şi am înţeles că editorii şi Clubul Român de Presă au un avantaj asupra noastră, aşa că ne-am adresat AVAS şi Consiliului Concurenţei şi le-am spus că avem o problemă. Am notificat de mai mult de zece ori CRP, am avut o întâlnire cu reprezentanţii Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT) şi le-am cerut să reglementeze piaţa distribuţiei de presă.

România este singura piaţă nereglementată din Uniunea Europeană pentru editori şi distribuitori. Ar trebui să existe o competiţie liberă. Statul obişnuia să subvenţioneze editorii de presă şi Rodipet ar fi trebui să facă acelaşi lucru prin contractul de privatizare.

Avem trei tipuri de publicaţii în România: primul tip ar fi publicaţiile cerute de calitate şi care au un preţ de copertă normal, o altă categorie include publicaţiile care sunt cerute pe piaţă, dar care au ca problemă preţul de copertă foarte mic şi care fac dumping. Mai sunt apoi şi acele publicaţii care nu au niciun venit, dar sunt folosite în scopuri politice cu un retur de aproximativ 90 %.

Publicaţiile din prima categorie sunt în regulă, putem să le distribuim, cele din categoria a doua sunt foarte bune (Libertatea, Cancan, Click), dar problema este cu preţul de copertă. Acestea fac profit din ceea ce Rodipet ca distribuitor le dă, apoi din publicaţie în sine şi din diverse sponsorizări, etc...

Noi pierdem enorm din cauza acestor publicaţii. Din informaţiile noastre, costurile de producţie pentru un astfel de exemplar se ridică la 1 leu, dar editorii îl vând la 0,6 lei.

"Rodipet" percepe un comision de maxim 35%, dar dacă socotim toate costurile operaţionale, transportul acestor ziare în cele mai îndepărtate colţuri din ţară, aducerea lor înapoi, vedem că, de fapt, Rodipet nu are niciun profit. Publicaţiile din categoria a treia au o rată de întoarcere imensă, produ­cân­du-ne cele mai mari pierderi. Dacă un editor ne dă să distribuim 10.000 de exemplare şi de vândut se vând doar 1.000 de exemplare, înseamnă că noi trebuie să subvenţionăm res­tul de 9.000 de exemplare, trans­portându-le şi aducându-le înapoi. Noi luăm bani doar din ceea ce se vinde. Aşa că am avut o întâlnire cu reprezentanţii Consiliului Concurenţei şi le-am spus că noi acceptăm comisionul de 35%, dar că ei trebuie să modifice preţul de copertă. Consiliul Concurenţei ne-a zis că nu poate face aşa ceva, dar că putem să impunem un cost de distribuţie.

Nu mai putem să suportăm pierderi după pierderi. Am aşteptat până pe 14 mai, când ar fi trebuit să expire şi monitorizarea post-privatizare de către AVAS şi am notificat toţi editorii că din iulie vom crea un press analyser.

Este o formulă matematică prin care vedem care dintre publicaţii ne aduc profit şi care ne aduc pierderi.

Ne dorim ca editorii să semneze un act adiţional la contractul cu "Rodipet" în care ne angajăm să acceptăm toate publicaţiile indiferent de conţinut, însă doar pe baze comerciale. Îmi voi calcula costurile lunare aduse de distribuirea fiecărei publicaţii şi le voi compara cu veniturile aduse de vânzarea acestor publicaţii. Dacă preţul de copertă este normal şi gradul de întoarcere a publicaţiei este mic, atunci este în regulă, pentru că avem profit. Dacă veniturile sunt mai mici decât costurile, vom cere diferenţa de la editori. Acesta este un principiu comercial, nu pot lucra pe gratis.

Este principiul după care funcţionează şi Poşta. Acest lucru vrem să-l trecem în actul adiţional.

Ne-am consultat cu mai mulţi editori şi ne-au spus: vom ridica preţul atunci când competitorii noştri vor face acelaşi lucru.

Cine s-a opus până acum acestui lucru? Doar "Adevărul Holding".

Dinu Patriciu are propria agendă politică şi, în consecinţă, are nevoie de un imperiu media. Asta nu este treaba mea. El este interesat de orice societate de distribuţie de presă.

Ce s-a întâmplat cu Adevărul Holding este din cauza faptului că nu am acceptat condiţiile comerciale impuse de ei, în consecinţă ata­cându-mă personal în presă. Acest lucru nu este etic.

(va urma)