English
Programul de Guvernare 2017 - 2020 prezentat de noul guvern propune o serie de modificări de ordin fiscal, social şi investiţional. Din perspectiva impactului fiscal asupra mediului de afaceri, cea mai importantă modificare vizează impozitarea veniturilor, pe cifra de afaceri, pentru toate companiile din România de la 1 ianuarie 2018, potrivit unui comunicat trimis Redacţiei. Acest impozit va înlocui impozitul pe profit şi va avea 2 sau 3 trepte de impozitare. În prezent, impozitul pe profit este de 16%, iar microinreprinderile cu cifra de afaceri sub 500.000 de euro pe an plătesc impozit pe venit, de 3% pe cifra de afaceri dacă nu au angajati sau de 1% dacă au cel puţin un angajat. Conform ultimelor declaraţii ale ministrul Ionut Mişa, treptele de impozitare pentru firme vor fi de 1%, 2% şi 3% pe cifra de afaceri, conform sursei.
Conform coaliţiei de la guvernare, înlocuirea profitului brut cu cifra de afaceri ca bază impozabilă este o masură care combate practica multinaţionalelor de optimizare fiscală. Acestea încearcă să diminueze impozitele plătite, în condiţiile în care ele înregistrează un profit impozabil de aproape trei ori mai mic comparativ cu firmele autohtone, deşi nivelul cifrei de afaceri este similar, conform sursei. Declaraţiile reprezentanţilor coaliţiei au fost făcute în contextul în care veniturile colectate din impozite şi taxe ca procent din PIB în România sunt de 25,4%, nivelul minim din UE după Irlanda şi inferior mediei de 40,1% din UE, potrivit calculelor Consiliului Fiscal.
Având în vedere treptele de impozitare indicate în cazul implementării măsurii fiscale de anul următor, companiile vor fi într-una din următoarele situaţii: la o cotă de impozitare de 1%, ar fi avantajate firmele cu o marjă brută de profit mai mare de 6,25%; la o cotă de impozitare de 2%, ar fi avantajate firmele cu o marja brută de profit mai mare de 12,50%; la o cotă de impozitare de 3%, ar fi avantajate firmele cu o marjă brută de profit mai mare de 18,75%. Companiile care înregistrează pierderi sau o marjă brută de profit sub aceste praguri, vor plăti un impozit mai mare comparativ cu cel plătit până acum. O situaţie specială o au microintreprinderile (companiile cu venituri sub 500.000 de euro), care plătesc deja impozit pe venit (3% dacă nu au niciun angajat, 1% la cel puţin un angajat).
Se observă o concentrare numerică foarte ridicată a mediului de afaceri în rândul microintreprinderilor (93% dintre ele înregistrează venituri sub 500.000 de euro), iar 90% din venituri sunt înregistrate de firmele cu venituri peste acest prag. În cazul în care noile măsuri fiscale nu vor aduce modificări semnificative asupra gradului de povară fiscală a microintreprinderilor (care sunt impozitate în funcţie de venituri), este clar că noile măsuri fiscale vizează companiile mari şi foarte mari, conform sursei.
Această masură fiscală trebuie înţeleasă în contextul polarizării accentuate a mediului de afaceri, conform sursei. Cele mai mari 1% dintre companiile din România (primele 4500 de companii cu cea mai mare cifra de afaceri) concentrează circa 67% din veniturile raportate de companiile active în 2015. Procentul este superior gradului de concentrare din Ungaria (64%), Polonia (62%) sau Cehia (51%). Concentrarea mai ridicată a veniturilor înregistrată în mediul de afaceri românesc este explicată şi prin diferenţele de spirit antreprenorial dintre ţările din regiune. România are al doilea cel mai scăzut nivel al numărului de companii raportat la totalul populaţiei.
Pentru înţelegerea fenomenul de polarizare accentuată a mediului de afaceri, atenţia trebuie concentrată asupra analizei celor mai mari 1.000 de companii din România, clasament realizat pe baza cifrei de afaceri raportate pentru 2015. Cele mai mari 1.000 de companii din România înregistrau o cifra de afaceri consolidată de 323 miliarde de lei la finalul lui 2008, iar 35% din cifra de afaceri înregistrată la nivelul mediului de afaceri de către toate companiile ajungea la 567 miliarde de lei la finalul lui 2015, respectiv 49% din total. Analizand ţara de provenienţă a acţionariatului, o treime din cele mai mari 1.000 de firme din România sunt autohtone.
Fenomenul de polarizare este amplificat de majorarea calibrului financiar între firmele mari şi cele mici, conform sursei. Firmele mici înregistrează un nivel de îndatorare mai ridicat cuplat cu o durată de colectare a creanţelor extinsă şi un nivel inferior al investiţiilor pe termen lung (apreciat prin ponderea activelor corporale din totalul activelor). Datele actuale arată că impactul crizei financiare s-a resimţit mai mult în rândul firmelor mici, care nu aveau rezerve financiare pentru întâmpinarea şocurilor de scădere a veniturilor, creştere a costului de finanţare, neîncasare a creanţelor.
La data realizarii studiului de impact (3 iulie 2017), opinia publică nu a fost informată referitor la criteriile în funcţie de care se vor aplica treptele de impozitare de 1%, 2% şi 3% pe venit (nivelul cifrei de afaceri al companiilor, numărul de angajaţi, durata de funcţionare etc.), conform sursei. În aceste condiţii, calculele au fost realizate prin compararea legislaţiei fiscale actuale cu noile reglementări în cotextul în care sunt luate în considerare succesiv cotele de 1%, 2% sau 3% pentru toate companiile.
Dacă toate companiile ar plăti impozit de 1% pe venit, circa 26.000 de companii ar plăti un impozit mai mare, 133.000 de companii ar plăti un impozit inferior, iar restul companiilor ar plăti acelaşi impozit ca cel actual (microintreprinderi sau companii care nu înregistrează venituri). Nivelul cumulat al impozitului pe venit ar fi 11,93 miliarde de lei, cu circa 6,1% mai mic decât cel actual, de 12,7 miliarde de lei. Dacă toate companiile ar plăti impozit de 2% pe venit, circa 347.000 de companii ar plăti un impozit mai mare, deci jumătate din companii (faţă de cazul anterior, se includ aici microintreprinderile care plătesc 1% în prezent), 124.000 de companii ar plăti un impozit inferior, iar restul companiilor ar plăti acelaşi impozit ca cel actual (companii care nu înregistrează venituri). Nivelul cumulat al impozitului pe venit ar fi 23,88 miliarde de lei, cu circa 88% mai mult decât cel actual, de 12,7 miliarde de lei.
Gradul de povară fiscală în noul context a fost calculat ca medie aritmetică a celor trei cazuri, aceasta fiind în creştere pentru 53% din companiile care activează în România. Având în vedere ipotezele studiului, aproape jumătate din firmele active în România sunt expuse unor impozite în creştere începând cu 2018. Pentru a evalua capacitatea companiilor de a suporta o povară fiscală în creştere, studiul a evaluat alternativele în ordinea posibilităţilor practice din activitatea zilnică a companiilor.
Primele soluţii sunt cele operaţionale: estimarea fluxului de numerar operaţional prin metoda indirectă. Numerarul net (încasări minus plăţi) din activitatea de bază a unei companii poate fi crescut prin creşterea profitului operaţional dificil de realizat din cauza scumpirii capitalului (consensul pieţei indică creşterea dobânzilor începând cu a doua jumătate din 2017), a descurajării investiţiilor (din cauza impozitării venitului) şi a creşterii cheltuielilor cu personalul. Potrivit programului de guvernare, nivelul salariului minim brut va fi de 2.000 lei în 2018, 2.200 lei în 2019 şi 2.400 lei în 2020. Pentru cei cu studii superioare salariul minim va fi de 2.300 lei în 2018, 2.640 lei în 2019 şi 3.000 lei în 2020. În prezent, salariul minim brut este 1450 de lei pe lună. Acesta poate creşte şi prin reducerea duratei de rotaţie a stocurilor (vânzarea din stoc) dificil de realizat, în condiţiile în care nivelul actual al stocurilor raportat de mediul de afaceri acoperă necesarul doar pentru 40 de zile.
Numerarul net mai poate fi crescut prin colectarea mai rapidă a creanţelor, în condiţiile în care nivelul actual este destul de ridicat, de 118 zile, fiind aproape de două ori mai extins decât nivelul înregistrat înaintea impactului crizei financiare (60 de zile în 2007). Acest fapt este greu de realizat, deoarece creanţele existente în sold sunt foarte vechi şi foarte greu de recuperat (majoritatea fiind aferente unor clienţi insolvenţi), iar companiile vor înregistra o presiune fiscală în creştere. Acesta mai poate creşte şi prin mărirea termenului de plată către furnizori, ultimii zece ani arătând că firmele româneşti au optat la această soluţie când au avut nevoie de lichiditate. Furnizorii vor avea o problema dublă: povara fiscală în creştere cuplată cu încasarea mai lentă a facturilor.
Alt tip de soluţii sunt cele investiţionale: companiile pot genera numerar suplimentar prin "dezinvestiţii": vânzarea activelor care nu sunt imperios necesare activităţii de bază sau vânzarea activelor "core" şi închirierea lor spre utilizare ("sale and lease back"). Dezinvestiţiile nu reprezintă o soluţie decât pe termen scurt, ele având un efect opus şi amplificând problema pe termen mediu-lung, deoarece deteriorează competitivitatea firmei. Al treilea tip de soluţii sunt cele financiare: companiile pot obţine numerar suplimentar prin contractarea de credite de la bănci sau capitalizarea suplimentară de la acţionari. Este greu de crezut că acţionarii vor fi de acord sau că băncile vor finanţa o companie doar pentru acoperirea impozitelor suplimentare. În acest context, condiţia esenţială pentru continuarea activităţii este optimizarea fluxului de numerar din activitatea operaţională, investiţională sau financiară.
Având în vedere ipotezele studiului, aproape jumătate din firmele active din România sunt expuse unor impozite în creştere începând cu 2018. Analizand posibilităţile pragmatice de optimizare a fluxului de numerar (operaţional, investiţional, financiar), crica 60% din companii nu vor putea să acopere povara fiscală în creştere. 1 din 3 companii care activează în România sunt expuse riscului de a intra în insolvenţă din cauza noilor măsuri fiscale vizând impozitarea firmelor în funcţie de venit.
Iancu Guda, Preşedintele AAFBR (Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România) şi Lector IBR (Institutul Bancar Român), a declarat: "Mediul de afaceri care activează în România suferă de o boală foarte gravă, respectiv lipsa păturii de mijloc din cauza polarizării excesive. Cele mai mari 1% dintre companii generează două treimi din veniturile întregului mediu de afaceri şi prezintă o sarcină fiscală mai mică decât restul companiilor mici. În acest context, prin înlocuirea profitului brut cu cifra de afaceri ca bază impozabilă, noul guvern doreşte, conform declaraţiilor oficiale, să combată practica multinaţionalelor de optimizare fiscală şi diminuare a impozitelor plătite. Personal, confirm afecţiunea de polarizare a mediului de afaceri şi faptul că firmele mari înregistrează o sarcină fiscală inferioară celor mici, dar nu cred că un tratament în masa este cea mai fericită soluţie, din cauza efectelor colaterale generalizate asupra tuturor companiilor care activează în România. Acest studiu de impact concluzionează faptul că, sub auspiciile actuale, aproape jumatate din firmele active în România sunt expuse unor impozite în creştere începând cu anul 2018, în timp ce 60% dintre acestea nu vor putea suporta povara fiscală suplimentară. Astfel, aproximativ 1 din 3 companii care activează în România sunt expuse riscului de a intra în insolvenţă din cauza noilor măsuri fiscale privind impozitarea tuturor firmelor în funcţie de venit. Noile măsuri fiscale, aşa cum sunt prezentate în stadiul actual, par să trateze efectul şi mai puţin cauza. Personal, cred că ar fi mai indicată o intervenţie chirurgicală asupra cauzei, respectiv identificarea companiilor care reduc sau evită impozitarea profitului la nivelul real şi normalizarea acestuia conform realităţii. Dacă nu se întelege şi nu se rezolvă cauza, se va trata efectul într-un mod greşit."
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
