Iluzia banilor

Cătălin Avramescu
Ziarul BURSA #Editorial / 21 februarie 2017

Cătălin Avramescu

Să fiu sincer, nu credeam că cineva se va lăsa păcălit. M-am înşelat. Discutam cu un amic despre una, despre alta. Când a trântit-o. "Sper să ne mărească ăştia salariul!".

Acum, să ne înţelegem. Şi eu sper să ne dea mai mulţi bani la Universitate, unde salariul a ajuns mai mic decât al unui miliţian. Sunt sigur că mulţi dintre cei care citesc acest editorial speră acelaşi lucru, în firmele sau instituţiile în care lucrează.

Dar aici era vorba despre altceva. Amicul meu se referea la salarii, în general. La toate.

De aici stupefacţia mea. Am realizat că omul căzuse pradă unei iluzii pe care o numim, în teoria economică, "a banilor".

Ideea este simplă. Oamenii îşi imaginează că valoarea banilor stă efectiv în cifra înscrisă pe bancnote. Sau în extrasul de cont.

I-am propus amicului să reflecteze la o situaţie. Avem o piaţă cu o singură marfă. Să spunem că este vorba despre "barabule". Şi avem zece cumpărători pentru zece barabule. Fiecare cumpărător are zece lei. Şi are nevoie de barabule. Un calcul ne arată că preţul se va fixa la zece lei, în punctul de echilibru.

Acum să presupunem că fiecărui cumpărător i se dublează, din senin, "salariul". Are acum douăzeci de lei în buzunar. Deci o barabulă va fi douăzeci de lei.

Acum vine partea interesantă (cred). Amicul nu a priceput. (Veţi spune că nu sunt prea selectiv în alegerea amicilor. Posibil. Am avut după aceea un scurt moment de depresie).

Există un domeniu interdisciplinar la modă acum, "economia comportamentală". Se ocupă de modul concret în care oamenii lucrează cu categorii economice. Să urmărim "raţionamentul empiric" al amicului, pentru că s-ar putea să aflăm ceva surprinzător.

Aşadar, am dublat banii din buzunarul fiecărui potenţial cumpărător. Dar amicul nu a derivat de aici consecinţa economică (dublarea preţului). Dimpotrivă, a fost chiar indignat să afle că aşa ceva s-ar putea petrece. Nu. Pentru el, barabula trebuia să rămână la acelaşi preţ.

Ceva nu se leagă, nu-i aşa? Am convenit că avem o piaţă cu o singură marfă, necesară. Este un model absolut simplu. Sigur că pe o piaţă reală lucrurile sunt, vorba filozofului bulgar, "mai complicate". Există chiar şi modele mai complicate. Să le lăsăm însă economiştilor şi să ne întoarcem la psihologia noastră cea de toate zilele...

Pentru omul nostru, nici un vânzător de barabule nu trebuia să mărească preţul. "Nişte nenorociţi! Ai văzut? Aşa fac ei şi în realitate!". Bun, dar am convenit că în modelul nostru nu este decât o marfă. Nimic altceva. Aşadar, care ar fi logica blocării preţului? Ceva nu se potrivea...

Am realizat repede că omul aborda problema în parametri cu totul diferiţi de aceia ai raţionalităţii economice. Logic poate că nu avea sens. Însă psihologic, pentru el, era limpede ca cristalul. Ceea ce uitasem eu era că oamenii sunt psihologi (amatori) înainte de a fi economişti (la fel de amatori).

Pentru mulţi dintre semenii noştri, există ceva constant în lumea aceasta. Suspiciunea. Celălalt, prin definiţie, este suspect. În cazul nostru, vânzătorul de barabule. "De ce să crească preţul? Un nemernic!". Economic, noi ştim explicaţia. Pentru că sunt mai mulţi bani pe piaţă. Însă pentru omul nostru explicaţia era psihologică şi personală. El credea că vânzătorul vrea să îl tragă pe sfoară.

Cum a ajuns societatea noastră în acest punct? Datorită prăbuşirii încrederii (trust). Orice schimb economic presupune, în lumea reală, un nivel minimal al încrederii. Tu îmi vinzi o plăcintă cu afine despre care mă încred că este comestibilă. Eu plătesc cu o bancnotă ale cărei şanse de a fi falsificate sunt, practic, zero.

Însă nu la fel se petrec lucrurile în mintea multora din jurul nostru. Ei trăiesc într-un univers al suspiciunii. Dacă ceva se întâmplă, asta se petrece pentru că cineva a uneltit. Împotriva lor, desigur.

Şi mai este ceva. Tribalismul. Lumea este împărţită între "ai noştri" şi "ceilalţi". Primii au toate drepturile. Ceilalţi sunt nişte lepre. Este marca unei societăţi profund înapoiate. Ceea ce Edward C. Banfield numea "familismul amoral".

Pentru omul nostru, era în regulă ca el să îşi maximizeze profitul (am cu zece lei mai mult, dar plătesc doar zece per barabulă şi ţin restul de zece în buzunar). Dar era absolut inacceptabil ca celălalt să facă acelaşi lucru (vânzătorul barabulei, cel care încerca să extragă şi el, simetric, un profit).

"Iluzia banilor", prin urmare, vine la pachet cu altceva. Cu suspiciune sistematică şi cu tribalism moral. Este consecinţa a decenii în care autorităţile au subminat sistematic economia, dar şi educaţia elementară.

Întâmplarea de mai sus ne arată şi cât de vulnarabili sunt oamenii la politicile populismului. Noi, cititorii acestei pagini, ştim că în lumea reală pomparea de bani în salarii, "gratuităţile", subvenţiile, au drept rezultat, printre altele, inflaţia. Care înseamnă erodarea puterii de cumpărare. Însă pentru omul de pe stradă, paradoxal, acesta este semnalul că o duce mai bine. Ce se petrece în economie îi scapă.

Lumea este împărţită între "ai noştri" şi "ceilalţi". Primii au toate drepturile. Ceilalţi sunt nişte lepre. Este marca unei societăţi profund înapoiate. Ceea ce Edward C. Banfield numea "familismul amoral".

Opinia Cititorului ( 18 )

  1. Analiza este simplista . chiar si in cazul ca economia ar produce numai 10 barbule ar trebui sa fi adaugat ca productia de barbule sa fie la capacitatea maxima .

    Daca de exemplu am avea si cativa someri si capacitatea de productie nu este maxima atunci la cresterea cerintei de barbule s-ar mari productia  

    si nu s-ar mari preturile . Daca maiadaugam si faptul ca am pute importa barbule si din canibalia argumentul se prabuseste comlect. 

    Concret unde este inflatia mondiala dupa ce sa pompat miliarde in economiile respective. Analiza si prognoza sunt mult mai complicate dacat analiza simplista a autorului.

    G>V 

    1. Intrebare:

      "Concret unde este inflatia mondiala dupa ce sa pompat miliarde in economiile respective."? 

      Raspuns: 

      In economiile de peste granite unde au fost aruncate miliardele pompate de economiile dinauntrul granitelor.

      Nu-i prea complicat, nu este nici o metafizica. 

      Totusi amanuntul lipsa este pensia. Banii se duc in pensii si pensiile nu ajung. Ce dreptate este asta cand nu se da destui bani. Eu am muncit subofiter si nu ajunge pensia de saizeci de milioane. Asta sa se souna u altceva ma intreb de ce. Pot fi de acord cu unele lucururi totusi.

      Este a treia oara cind te vad ca postezi acelasi mesaj lipsit de sens, pe deasupra uzurpind si semnatura Cristi C.

      Sesizez in ceea ce faci o anume ostilitate perversa fata de libertatea de exprimare practicata pe site-ul BURSA.

      Te avertizez ca la urmatoarea interventie de acest fel, iti suspend dreptul la comentariu. 

      Mesajul 1.2 nu aparține cititorului Cristi C.

      ..Ha~Ha~Ha~_Minti de ingheata apele ! Ai fost subofiter, ai iesit la pensie anticipat si de nevoie-fortat fiind si zici ca ai 6000 lei pensie ??...Insemna ca...Ai fost cumva in Legiune ???..Atunci e posbil_..altfel e doar gargara_...Sa nu spui ca ai fost si comMmandant de unitate pt. un scurt timp desigur ca te injuram cu TOTII in cor~..Daaar~ E_Tipic pt. fostii tablagii_..Adica lipsa de K-racter si Onoare_..[Fragment eliminat, conform regulamentului.]

      Mesajul 1.2 apartine postacului platit de gruparea interlopa ce se mascheaza in Grupul Clientilor cu Credite in CHF.

      Numele postacului platit este Pavel Lucian Vasile.  

      Alta intrebare? 

      Iarta-l Make; plotoneru'i plotoner, nici soldat nici ofiter.

      Deaia are pensie neandestulatoare. Oare? 

    Rationament tipic pentru absolventi de "uman"

    1. Autorul e un bugetar penibil cu texte de libertarian primitiv. Pleacă de la premisa că barabula este obiectul economiei, iar majorarea salariilor atrage direct creșterea prețului la barabule.

      Să ne explice bugetarul libertarian primitiv, care speră să i se mărească numai salariul lui, cum reușesc state precum Norvegia, Suedia sau Danemarca să evite hiperinflația pe barabule. 

      la noi au crescut preturile la standarde europene iar salariile raman la standarde sud-est europene...E corect?

      Conform opiniilor mai multor specialişti (Paul Volcker, Alan Greespan, Alan Blinder) dar şi din definiţia BCE putem spune că avem stabilitate a preţurilor în următoarele situaţii:

      1. anticipaţiile privind variaţia preţurilor nu au o influenţă substanţială asupra mediului economic; 

      2. modificarea preţurilor este suficient de redusă nefiind luată în calcul de către firme; 

      3. oamenii încetează să mai discute despre inflaţie şi să-şi mai facă griji în legătură cu aceasta. 

      L’idée d’une « bonne petite inflation » est une escroquerie et il est incompréhensible que des économistes la défendent — à moins qu’ils ne soient eux-mêmes des escrocs. La vérité est que la déflation n’est tragique que pour ceux qui portent de la mauvaise dette, comme le souligne Olivier Blanchard, puisqu’elle augmente le taux d’intérêt réel. Mais pour bien enfumer les foules, les escronomistes agitent un épouvantail : la déflation créerait du chômage. C’est aussi stupide que de dire que l’inflation amènerait le plein emploi. Il nous reste un petit espace de liberté, celui de refuser les manipulations monétaires en refusant la monnaie, en refusant la bancarisation forcée dès que c’est légalement possible. Les gouvernements se sont lancés dans une destruction simultanée des monnaies fiduciaires et ils vont peut-être y arriver. Si ce génocide débouchait sur une monnaie saine, au service de l’économie réelle, qui n’aurait pas besoin de l’intervention de politiciens, de banquiers centraux et d’économistes prônant les bienfaits des manipulations monétaires. Une monnaie libre, appartenant au peuple et pas à de grands planificateurs omniscients.

      Objectif stratégique de l’escroquerie monétaire mondiale

      Pour autant que l’on puisse en juger de l’extérieur, la haute finance des États-Unis a eu pour seul objectif initialement de contrôler la monnaie du pays et, partant, de manipuler le marché des États-Unis à son gré. La Fed privée servait à réaliser cet objectif. Lorsque le président Kennedy a proposé une loi visant à étatiser ce système financier privé, il est décédé subitement. Toute personne en contact avec les possibilités de monnaie privée a perdu son patrimoine ou sa vie. 

      • Depuis lors, les objectifs stratégiques de la haute finance américaine ont dépassé le cadre national. Elle a pour but un système monétaire privé mondial qu’elle a assuré par son dollar privé, imposé comme principale monnaie de réserve dans le monde entier, et qu’elle ne doit plus formaliser que par une monnaie mondiale, l’euro-dollar. 

      • ; Si nous voulons empêcher un deuxième abus du système monétaire mondial en faveur d’une haute finance privée et l’abus des masses monétaires, chaque monnaie doit être protégée contre tout abus public ou privé, contre toute manipulation déflationniste ou inflationniste. 

      • Ce but ne peut certainement pas être atteint si l’on abandonne les changes à la haute finance privée. Celle-ci profitera toujours des possibilités d’abus en spoliant et exploitant le monde par un accroissement de la masse monétaire. 

      • Cependant, l’expérience a montré aussi que la plupart des gouvernements abusent également de leur monnaie, s’ils peuvent influer sur la banque centrale et sa politique de la masse monétaire. 

      • Il convient donc d’empêcher les abus que les pouvoirs publics et la haute finance privée exercent sur les monnaies. 

      • Il est certain qu’une monnaie basée sur l’or ne peut pas être manipulée aussi facilement qu’une simple monnaie formelle. Toutefois, les problèmes d’une monnaie basée sur l’or découlent de la disponibilité de l’or, la haute finance ayant accaparé la plus grande partie des réserves d’or. Ainsi, elle redeviendrait gagnante et accapareuse de toute sorte de monnaie basée sur l’or. 

      • La seule solution est donc celle d’une monnaie formelle. Cependant, cette monnaie ne doit pas être librement, arbitrairement déterminable, mais doit être axée sur un objectif de monnaie neutre. La masse monétaire ne doit donc pas croître davantage que celle des biens. Le secteur monétaire ne doit plus exercer d’effets inflationnistes ou déflationnistes sur les monnaies et l’économie mondiale. 

      • Cet objectif ne peut être atteint que par des banques centrales strictement neutres et si indépendantes qu’elles constituent un «quatrième pouvoir», ne sont pas dans les mains de particuliers et ne peuvent pas être influencées par leurs gouvernements. Avant sa castration par la Banque centrale européenne, la Banque fédérale d’Allemagne était très proche de cette indépendance. 

      • La prochaine réforme monétaire offre une chance unique de dénoncer les coupables, leurs manipulations monétaires et leurs abus, ainsi que de susciter l’approbation générale d’un système de banques centrales sur lequel ni la haute finance ni les gouvernements n’exerceraient d’influence. Il s’agit d’une chance exceptionnelle. 

      • La haute finance surtout, qui, par son organe la BRI, s’est déjà préparée à s’emparer du prochain système de banques centrales et de monnaies pourrait empêcher la création d’un système indépendant. Il convient donc d’informer, d’expliquer à la population, à l’économie et aux politiciens les dangers qu’une économie monopoliste fait courir non seulement à la monnaie actuelle, mais aussi à un nouveau système monétaire. 

      Felicitari pentru postare !

      Avramescu a trecut de la exemplele cu mere la cel cu barabule ,ce nu e clar ? Votați cu stânga ?va cresc salariile ? Nu e bine ! Sunteti prea inculți sa va dati seama .. votați USR ,va scad salariile ,se ieftinesc barabulele ..1 la suta ramane cu banii ,99 la suta ramane cu foamea dar ..conștiința câștiga ,anticorupția salvata ,clanța oligarhiei pupata competent si poporului mai mult divertisment tv ,locuri la închisoare mai multe si feisbuc ca e gratis .. Totul e sa #rezisti cu nesimțire unor asa zise idei umaniste de doi lei cum ar fi ca buna guvernare e pentru oameni nu pentru viermi cu chip de oameni 

    Je suis Cristi C! Bine i-ai facut ca tot zice de pensie ca o flasneta stricata. M-am saturat ca tot ce spune sunt aberatii. A lucrat ca subofiter, adica tablagiu si tot vrea bani. Nu le mai ajung pensiile nesimtite la tablagii!

    1. Mesajul 3 nu aparține cititorului Cristi C.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

16 Aug. 2024
Euro (EUR)Euro4.9754
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2123
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8414
Gram de aur (XAU)Gram de aur358.6134

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
hipo.ro
hipo.ro
energyexpo.ro
roenergy.eu
rommedica.ro
prow.ro
aiiro.ro
oaer.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb