Iluzia deglobalizării

Cei care cred că lumea a aruncat la coş globalizarea, doar pentru că s-a redus volumul gazelor care circulă pe conducte din Rusia către Germania şi restul Europei, pentru că Statele Unite sau UE au impus Rusiei, ori Chinei tot felul de restricţii în relaţiile economice şi în transferurile tehnologice sau pentru că discursurile naţionaliste fac din nou reţete electoral cîştigătoare, mai ales prin Europa şi America, ori îşi iau dorinţele drept realitate, ori suferă de o gravă miopie. Globalismul galopează frenetic pe întreaga planetă cu cei patru armăsari ai apocalipsei înhămaţi la trăsura sa: bidiviul distrugerii prin război, bidiviul distrugerii geo-biologice, bidiviul distrugerii economice şi, desigur, bidiviul distrugerii pe cale politică. Să-i cercetăm pe rînd şi să "pipăim" conturul întunecat al globalizării la acest început de secol XXI.

Arătaţi-mi un singur conflict militar semnificativ care mocneşte sau se află în derulare pe planeta Pămînt care să nu fi atras implicarea, directă sau indirectă, a tuturor marilor actori ai scenei politice internaţionale. Chiar şi atunci cînd, prin anvergură sau prin participare directă, asemenea conflicte au o anvergură locală, ele generează o incontestabilă dimensiune globală, uşor de recunoscut, în primul rînd, prin implicarea marilor puteri, dornice să întoarcă şi să stoarcă în favoarea lor orice situaţie critică. Ucraina şi războiul atroce care se derulează sub ochii miliardelor de "spectatori" neputincioşi ai planetei este un exemplu cît se poate de elocvent. La fel tensiunile şi confictul care mocneşte ameninţător între Statele Unite şi China în jurul Taiwanului şi al controlului asupra Mării Chinei de Sud, ca să nu mai vorbim despre conflicte cum au fost cele din Afganistan, Irak, din spaţiul fostei Iugoslavii, dintre Rusia şi Armenia, Grecia şi Turcia etc. Distrugerea prin război a încetat să mai fie o secvenţă naturală "cauză-efect". A devenit, de mult, un instrument versatil şi potent de manipulare a evenimentelor, a structurilor de putere şi a consecinţelor care decurg. Libia şi consecinţele aşa zisei "primăveri arabe" ilustrează cît se poate de convingător această perspectivă. Fie vorba între noi, chiar şi schimbările politice majore din ţările fostului lagăr comunist, inclusiv din URSS şi Rusia, după căderea zidului Berlinului, sunt tot o formă de "demolare controlată" a unui anume tip de structură de putere şi înlocuire a sa, mai mult sau mai puţin reuşită, cu altul.

Dimensiunea geo-biologică a distrugerii globale, întreprinsă în numele valorilor unei "noi ordini" sau a "marii resetări", cum mai este desemnată, are doi vectori: unul natural, celălalt uman. Primul este responsabil pentru deformări, deteriorări şi chiar distrugeri importante ale sistemelor care întreţin viaţa pe Pămînt, de la dinamica interacţiunii Soare-Pămînt şi consecinţele ei asupra atmosferei, magnetosferei şi litosferei, cum ar fi macro mişcările tectonice şi expresiile critice ale activităţii vulcanice, capabile să modifice semnificativ porţiuni mari ale scoarţei terestre şi parametri vitali ai supravieţuirii organismelor vii. Asaltul macro fenomenelor planetare şi interplanetare asupra vieţii pe Pămînt, deşi o realitate veche de cînd există viaţă aici, a devenit o chestiune de preocupare politică abia recent, la sfîrşit de secol XX. Componenta umană, pe de altă parte, contribuie la tabloul distrugerii prin consecinţele alterării parametrilor de echilibru ai mediului, urmare a activităţilor menite să valorifice materii prime şi materiale "oferite" de resursele planetei folosind tehnologii hiperpoluante şi agresive la adresa echilibrelor ecosistemelor marine şi terestre. Mai nou, distrugerea biologică a atins un nou vîrf prin crearea în laborator şi diseminarea, controlată sau necontrolată, a unor agenţi patogeni care pot afecta masiv starea de sănătate a unor largi populaţii, pînă la scară planetară, cu reducerea drastică a duratei de viaţă a actualelor generaţii. Complementar, acelaşi efect a fost indus şi prin crearea unor "mijloace de combatere medicală" a ameninţării patologiei virale cu explozie pandemică, prin manipulări prea puţin sau deloc controlate ale efectelor sistemice grav detrimentale la nivel bio-uman. Pe scurt, "Operaţiunea Covid". Mai puneţi la socoteală reducerea semnificativă a marilor arii de vegetaţie ale planetei care absorb parte însemnată din emisiile de carbon şi generează resursa vitală de oxigen, poluarea biologică necontrolată prin expansiunea masivă a utilizării unor produse farmaceutice care modifică radical şi defavorabil interacţiunea dintre elementele biologice ale mediului şi cele ale corpului uman şi veţi avea tabloul unei globalizări a distrugerii biologice care nu numai că nu stagnează sau nu a fost măcar încetinită, ci este propulsată de irezistibile forţe spre orizontul sigur de tip de dezastru. Poate că nu este deloc întîmplător că, exact în acest moment, cercetările şi activităţile de manipulare radicală a biologiei umane, cele de creare a hibrizilor bio-tehnologici şi nu în ultimul rînd de creare a unei specii robotice capabilă să o înlocuiască pe cea umană sunt într-o vulcanică eflorescenţă. Uriaşe resurse ştiinţifice, tehnologice şi financiare sunt împinse pe acest front, iar realizările sunt deja copleşitoare prin performanţe şi consecinţe.

Distrugerea economică este numele cu grijă ascuns al ceea ce este îndeobşte cunoscut sub formula "marii crize". Criza Mamă a tuturor crizelor! La prima vedere ea este generată şi alimentată de hiper-dezvoltarea sistemică a activităţilor şi produselor speculative din sistemele financiar-bancare. Datorită acestei maladii, astăzi, nimeni, cu atît mai puţin utilizatorul neştiutor al însemnelor monetare oficiale sau neoficiale, nu mai are mijloace să stabilească valoarea efectivă a unei monede, depuneri sau achiziţii ori să fie sigur de marja de variaţie a acestei valori într-un interval de timp rezonabil. Expresia "monedă fiduciară" a atins plafonul absurdului. Valoarea şi circulaţia monedelor, a produselor financiar-bancare se bazează exclusiv pe eluziva încredere pe care o pun în joc utilizatorii. Cînd? Azi, acum, în secunda dată! Şi, pe urmă? Pe urmă, orice este posibil!!! Explozia monedelor fiduciare necontrolate de instituţiile de stat, aşa zisele cripto-monede, este mai mult decît relevantă pentru natura şi extinderea fenomenului. Ca şi pentru inevitabilele sale consecinţe. Miliardele se pot topi şi se topesc, la propriu, din conturi, într-o oră sau într-o zi, după cum în alte conturi ele se pot ivi ca prin minune... din nimic!! Din nimic, în afară de mecanismele clasice ale speculaţiei sau înşelătoriei monetar-financiare. Distrugerea economică nu este însă limitată şi nici măcar generată exclusiv de activităţile oneroase ale sectorului financiar-bancar. O întreagă şi largă clasă de activităţi economice bazate pe colectarea şi prelucrarea primară, respectiv secundară a resurselor naturale este pusă între paranteze, îngrădită şi uşor-uşor distrusă. Cu bună ştiinţă sau nu, prea puţin mai contează. Agricultura a devenit un sector minuscul în ansamblul economic al ţărilor "dezvoltate", cel puţin sub unghiul aportului la PIB. Agricultura primară sau clasică este galopant înlocuită cu agricultura cu produse modificate genetic sau cu produse de sinteză, care imită calităţile celor naturale, fără să le aibă, obţinute prin procese chimice şi bio-chimice tehnologic controlate. Toate, dar absolut toate "industriile prelucrătoare" sunt în regres, recesiune sau pe cale de dispariţie, cel puţin în aria "economiilor avansate". Au proliferat, în schimb, pseudo-industriile. Azi, orice activitate cît de cît sistematică, cu finalitate economică, este numită "industrie". Avem, prin urmare, "industria bancară", "industria financiară", "industria serviciilor", "industria hotelieră şi de wellness", "industria jocurilor de noroc" etc. În schimb, industriile care susţin apariţia, dezvoltarea şi utilizarea cu finalitate economică a "spaţiilor virtuale" sunt masiv sprijinite de toţi marii investitori, privaţi sau de stat. Toate ar fi "bune şi frumoase" dacă, exact ca în zorii primei şi celei de a doua revoluţii tehnologic-industriale, din ultimul secol şi jumătate, distrugerea economiei vechi şi promovarea celei noi nu ar fi însoţită de reinstituirea unor noi şi radicale decalaje sociale, de putere, avere şi statut, dintre "cei ce au şi cei ce nu au", anume acces la şi control asupra noilor tehnologii, respectiv a capacităţilor de a le valorifica economic. Distrugerea economică este semnalul şi indicatorul cel mai puternic al unui nou început de mare ciclu social. Cu alţi actori, cu alte costume, cu alte elemente de artă scenografică şi desigur cu alt text, piesa "Sclavului fericit" se joacă din nou, cu casa închisă!!

Cît despre contribuţia politicii, ea are pe agendă două teme: distrugerea democraţiei, o formă de organizare a spaţiului politic care nu foloseşte la nimic noii ordini, dimpotrivă, îi stă în cale. Complementar şi suplimentar, distrugerea sistematică a elementelor de cultură bazate pe valori care contravin "logicii" marii resetări. Începînd cu cele identitare, gen, familie, persoană, persoană publică, grup, comunitate etc. şi terminînd cu marile constructe conceptuale, filosofice şi artistice ale clasicismului, ca repere de orientare valorică în noile condiţii sociale.

"Demolariada" globală este în plin avînt. Iar finalitatea ei nu este cîtuşi de puţin instituirea unei lumi a localismelor şi a regionalismelor, ci a unui alt tip de ordine gloabală. Din nefericire pentru generaţiile viitoare, nu doar mai mult restrictivă, ci de-a dreptul brutal represivă, nu structurată în jurul unor stabile valori universale capabile să susţină, generaţii la rînd, dezvoltarea spirituală a oamenilor, ci a unor pseudo-valori generate ad hoc, mai mult întîmplător-haotic decît sistematic, menite să servească iluzia că iluziile sunt singurul lucru de valoare.