Împăratul nu e gol

Cred că aceasta este ştirea stupidă a anului. Poate chiar a deceniului. Firma de lenjerie Victoria's Secret era, până acum, faimoasă pentru modelele sale. Aşa cum este normal pentru o firmă care face afaceri în domeniul modei. Ei bine, poate că nu... Zilele trecute, Victoria's Secret a anunţat că nu va mai folosi un singur gen de fotomodel. Vezi Doamne, vor evita "stereotipurile". Aşa că a recrutat serviciile unor "purtătoare de imagine" al căror singur talent este că reprezintă "diversitatea". O obeză, o lesbiană cunoscută pentru accesele sale de furie televizate, un "model" trans-gender din Brazilia, câteva activiste. Înţeleg că renunţă şi la paradele cu modele în lenjerie.

Imaginaţi-vă o agenţie de turism care finanţează o campanie de interzicere a zborurilor, pe motiv că ar contribui la încălzirea globală. Sau un brand de salam care promovează vegetarianismul. Ori un preot care, din altar, ţine o predică în favoarea ateismului. Ce sens are o asemenea bufonerie? În fond, Victoria's Secret este (sau era până mai ieri) în business-ul de a produce şi vinde lenjerie sexy. Nu izmene de pădurar.

Am fost curios să aflu care este logica din spatele acestei mişcări. Cred că am aflat-o. Una dintre activistele de pe lista Victoria's Secret jubila pe Twitter. "Este timpul să purtăm ce vrem, nu ce vor bărbaţii!". Deci asta era. Jos bărbaţii! Dar de ce?... Ce rău am noi făcut planetei?

Din acest moment, povestea devine serioasă. Este pusă în cauză însăşi diferenţa sexuală. Adică ceva universal. Toate societăţile, din epoca de piatră până acum, sunt bazate pe această diferenţă. Chiar şi în societăţile animale masculul şi femela au roluri distincte. Iar asta înseamnă că şi comportamentul sexelor este diferit. Şi aspectul. Unul dintre sexe are pene colorate la specia X, altul are coarne la specia Y.

Nimeni nu a crezut, până acum, că asta este o problemă. Toată lumea a luat chestiunea ca pe un fapt de viaţă. Luăm act şi mergem înainte. Încercăm să fim fericiţi cu ce ne dă soarta. Nu eu am ales să am două picioare sau doi ochi. Dar dacă tot am, mulţumesc Cerului şi încerc să fac viaţa mea şi a celor din jurul meu un pic mai bună. (În zilele mele bune, cel puţin).

Predau, de mai bine de 25 de ani, cursuri despre radicalismul politic. Am studiat tot felul de trăsniţi. Unul, un german bărbos din secolul al XIX-lea, credea că omenirea va fi fericită atunci când proprietatea privată va fi abolită. Genul de autori care vin cu tot felul de scheme fantasmagorice.

Totuşi, chiar şi aceştia au o limită. Stalinismul, spre exemplu, a impus roluri rigide femeilor şi bărbaţilor. A bulversat unele ierarhii şi a ignorat anumite valori. A promovat (uneori) femeia-tractorist. Dar nu şi-a făcut planul să şteargă cu buretele orice diviziune dintre bărbaţi şi femei. La liceul Zoia Kosmodemianskaia elevele, în uniformă sovietică, tot erau obligate să îşi prindă fundiţe în păr.

Acum avem de-a face însă cu ceva total diferit. Nu mai este vorba de redistribuţia averilor, de o societate presupus "mai justă", de lupta (oricât de rău înţeleasă) împotriva şomajului şi a sărăciei, etc. Megan Rapinoe, una dintre activistele menţionate mai sus, şi-a făcut un obicei să ţipe mereu că vrea mai mulţi bani. Şi că statul trebuie să îi oblige pe angajatori să o plătească mai mult. Joacă fotbal şi averea sa de 3 milioane de dolari i se pare prea puţin.

Există - rar, dar există - mişcări care au dus lucrurile mult mai departe decât revendicările strict politice şi economice, în zona negării naturii omeneşti. Avem de-a face acum nu cu o ideologie, ci cu un cult. "Boxerii" din China secolului al XIX-lea, care şi-au propus să extermine occidentalii, credeau că ritualurile lor îi fac imuni la armele de foc ale omului alb.

"Corectitudinea politică" de astăzi este un asemenea cult. Principala sa obsesie este corpul. Mai ales cel feminin. Acesta trebuie acoperit, blamat, sau urâţit. Sexele trebuie negate. Toalete comune, eliminarea din limbă a cuvintelor care trimit la diferenţe sexuale, destructurarea tuturor instituţiilor (precum forţele armate) care depind de o separare a rolurilor.

Împăratul din fabulă nu mai este gol, ci dimpotrivă, e îmbrăcat din cap până în picioare. Mai nou, Stânga a celebrat o sportivă din Anglia care a apărut într-un fel de burka la competiţiile de gimnastică. Acum pot participa cu o echipă feminină şi talibanii din munţii Afganistanului. Cine spune că "inclusivitatea" nu este bună?...

M-am întrebat de ce "corecţii-politic" s-au focalizat pe asemenea teme extreme. Şi propun idei evident integral aberante. Am realizat că există, totuşi, un fel de raţiune a delirului. Când spui, împotriva evidenţei, că triunghiul are şapte laturi, ceva se întâmplă. Rămân lângă tine doar adepţii "puri şi duri". Pentru care negrul e alb şi albul e negru - după cum decide profetul mişcării. Iar pe ceilalţi poţi să îi pictezi în ce culori îţi convine. "Rasişti", "sexişti", "supematişti albi". Totul, dintr-o nesecată dorinţă de putere.