Implementarea SAF-T în România: raportare digitală în ţara în care doar 17 % dintre companii emit facturi electronice

Fişierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) devine obligatoriu începând cu anul 2022. În timp ce marii contribuabili vor avea obligaţia să depună fişierul începând cu luna ianuarie 2022, cei mijlocii vor face acest lucru abia din ianuarie 2023, iar companiile mici, din 2025, conform unui comunicat remis redacţiei.

Acest model de raportare va fi implementat în condiţiile în care conform raportului DESI 2021, ce analizează gradul de digitalizare a societăţii, România se află pe locul 27 din cele 27 de state membre UE şi pe locul 25 la capitolul integrarea tehnologiilor digitale în activităţile întreprinderilor.

"Asistăm la a treia mare revoluţie în contabilitate, pentru că vorbim de o standardizare a raportării la nivelul întregii evidenţe contabile create într-o societate", a explicat Mihaela Rişco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners. "Modelul de raportare SAF-T pentru care a optat România este unul dintre cele mai complexe de acest tip, deoarece presupune raportarea lunară sau trimestrială a tuturor informaţiilor contabile, financiare şi fiscale cu referire la întreaga evidenţă contabilă. Sunt ţări unde s-a implementat un model mai simplificat, însă în România s-a decis cea mai complexă formă de raportare", adaugă Mihaela Rişco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.

ANAF a publicat la începutul lunii noiembrie Ordinul nr. 1783/2021 pentru implementarea SAF-T ce prevede natura informaţiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare, modelul de raportare, procedura şi condiţiile de transmitere, precum şi termenele şi datele de la care contribuabilii / plătitorii sunt obligaţi să raporteze.

Chiar dacă marile companii vor fi obligate să raporteze informaţii din toată evidenţa contabilă şi fiscală începând cu luna ianuarie 2022, una dintre întrebările importante este legată de cât de pregătite sunt ele pentru a face acest lucru.

"Chiar dacă se cere societăţilor să facă raportarea, e probabil ca acestea să nu ştie cum să o facă sau către cine să delege această răspundere. Până acum, în zona de impozite se bazau pe contabili, acum pentru prima data ne aflăm în situaţia de a nu exista cineva care să poata fi în măsură să raporteze tot. De ce? Pentru simplul motiv că datele sunt atât de multe şi atât de complexe şi amănunţite, încât poate fi extrem de dificil pentru o companie să le raporteze pe toate", a explicat Mihaela Rişco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.

Raportare digitală în ţara în care doar 17 % dintre companii emit facturi electronice

"Una dintre cele mai mari provocări pe care o aduce raportarea pentru companii este gradul de înţelegere a informaţiilor ce trebuie raportate. A doua mare provocare constă în a identifica unde sunt datele, în sistemele interne sau sistemele externalizate. După ce se extrag datele despre tranzacţiile efectuate din toate sistemele unde se regăsesc, se trece la revizuire pentru a se asigura că acestea sunt corecte şi complete, astfel încât să se poată transpune pe standardul din schema pusă la dispoziţie de ANAF. Aşadar, dificultatea mare provine din faptul că tranzacţiile nu se declară ca atare aşa cum se regăsesc deja înregistrate, ci trebuie reinterpretate poate chiar prelucrate conform unor seturi de reguli furnizate de autoritatea fiscală, reguli furnizate abia anul acesta", a spus Mihaela Rişco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.

O altă piedică în demersul de raportare digitală poate deriva din lipsa de corectitudine a datelor deţinute sau chiar lipsa totală a informaţiilor care sunt solicitate spre raportare.

"În procesul de analiză, ne putem confrunta şi cu date incorecte sau chiar lipsa acestora. Din acest considerent, procesul de revizuire a tratamentului contabil şi chiar fiscal al tranzacţiilor şi corectarea datelor înainte de implementarea unei soluţii IT de creare a fişierului .xml poate fi o altă provocare", mai spune Mihaela Rişco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.

Chiar dacă ANAF a publicat informaţii orientative pentru companii în ceea ce priveşte raportarea SAF-T încă din aprilie 2021, abia la începutul lunii noiembrie a fost publicată forma de raportare pentru implementarea fişierului standard. Amenda pentru nedepunerea la termen este de la 1.000 lei la 5.000 lei, iar amenda pentru depunerea incorectă sau incompletă a SAF-T este de la 500 lei la 1.500 lei.

Pentru că timpul pentru pregătirea şi implementarea procesului este redus, pentru marii contribuabili încadraţi în această categorie de la 1 ianuarie 2022 este prevăzută şi o perioadă de graţie.

"Companiile încadrate la mari contribuabili la data de 1 ianuarie 2022, care nu au făcut parte din această categorie în anul 2021, au obligaţia de depunere a Declaraţiei informative D406 începând cu data de 1 iulie 2022 . Pentru companiile încadrate la mari contribuabili la data de 1 ianuarie 2022, care au făcut parte din această categorie si în anul 2021, obligaţia de depunere a Declaraţiei informative D406 începe de la data de 1 ianuarie 2022. În plus, contribuabilii mari care au obligaţia raportării, vor beneficia de o perioadă de graţie de 6 luni în care nu vor fi sancţionaţi pentru depunerea cu întârziere a raportării. Însă, această perioadă de graţie, în practică, nu ajută foarte mult, întrucât fiecare companie trebuie să fie pregătită cu modul de organizare a datelor începând cu luna când are obligaţia raportării, pentru a se asigura că înregistrează corect şi complet tranzacţiile de la momentul iniţial, întrucât poate fi imposibil sau extrem de anevoios să revii pe tranzacţii deja înregistrate, ulterior", explică Mihaela Rişco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.

Implementarea raportării Fişierului Standard de Control Fiscal începând cu ianuarie 2022 va fi un pas important în procesul de digitalizare a instituţiilor publice, cu atât mai mult cu cât, conform DESI 2021, România are un punctaj de 49 la capitolul servicii publice digitale pentru întreprinderi, comparativ cu media europeană de 75.

Principalul beneficiu pe care îl va aduce acest sistem de raportare va fi simplificarea proceselor de raportare, întrucât toate datele se vor raporta în format standard către ANAF, de fiecare contribuabil, iar, pe termen lung, aceste raportări vor face inutile multitudinea de verificări sau inspecţii fiscale. Pe de altă parte, putem vorbi de beneficii şi la nivelul autorităţilor în direcţia de simplificare a procesului de analiză de risc, de creştere a gradului de colectare a impozitelor şi taxelor la nivelul administraţiei publice şi chiar de reducere a timpului de răspuns la solicitările contribuabililor adresate autorităţilor fiscale.