În ţara lui "lasă că merge şi aşa", digitalizarea se mişcă în ritmul presiunilor din exterior

Reporter: Cum arată, în prezent, spaţiul digital din ţara noastră şi de ce are nevoie ca să meargă către un model de succes? 

Daniel Homorodean: Aşa cum văd eu spaţiul digital, el este format din trei componente esenţiale: digitalizarea, educaţia digitală şi industria IT românească. Deşi în ceea ce priveşte digitalizarea ne îndreptăm într-o direcţie bună, instituţiile au în continuare dificultăţi în definirea proiectelor de digitalizare şi derularea lor în mod competitiv şi eficient, chiar dacă nu au lipsit banii pentru asta. Nu stăm deloc bine cu educaţia digitală, unde suntem codaşii Europei, şi avem nevoie de programe formale de educaţie pentru toate vârstele. Este important să înţelegem că nu vom obţine rezultate consistente în acest domeniu până când cetăţenii nu vor avea la dispoziţie sistemele informatice prin care să interacţioneze. Estonia, Danemarca, Olanda au un nivel de top al educaţiei digitale nu doar pentru că cetăţenii lor au primit cursuri la scoală, ci şi pentru că au avut ocazia să folosească zi de zi, pentru orice activitate, aplicaţiile informatice.

Industria IT, cea de-a treia componentă importantă a spaţiului digital, se află în continuă creştere şi în proces de maturizare. Companiile IT se află în faţa unor noi oportunităţi, dar şi a unor riscuri. Am dezvoltat o foarte bună capacitate tehnică, prin care putem concura cu fruntea sus pe piaţa globală. Totuşi, majoritatea veniturilor le facem în continuare prin "outsourcing", prin vânzarea timpului specialiştilor noştri către companiile IT din vestul Europei, un model economic nesustenabil pe termen lung. Încă nu ştim suficient de bine să dezvoltăm produse competitive internaţional, încă avem o înţelegere precară a diverselor pieţe de pe plan global şi nu ştim să realizăm eficient comercializarea produselor noastre.

Avem nevoie să construim în România o piaţă matură pentru servicii şi produse informatice, să creştem ritmul proceselor de digitalizare şi să facem achiziţiile publice mai accesibile pentru majoritatea companiilor romaneşti, mai ales pentru startup-uri. 

• "Am beneficiat prea puţin de educaţie privind necesitatea şi oportunitatea transformării digitale"

Reporter: Care sunt cele mai mari probleme care au ţinut pe loc digitalizarea României?

Daniel Homorodean: În ţara lui "lasă că merge şi aşa", digitalizarea se mişcă în ritmul presiunilor din exterior, a cerinţelor de aliniere din partea Comisiei Europene şi a pericolului de a pierde cursa competiţiei economice, în orice domeniu. Am beneficiat prea puţin de educaţie privind necesitatea şi oportunitatea transformării digitale: de ce o facem, ce avantaje ne aduce, cum ne îmbunătăţeşte efectiv viaţă. Atât instituţiile, cât şi firmele s-au ferit de investiţia în analiză, strategie şi în dezvoltarea unui plan clar de evoluţie, astfel încât le-a fost şi le este încă foarte greu să definească proiectele pe care să le implementeze. 

Nici acum nu s-a depăşit această barieră. Nu avem un cadru naţional strategic de referinţă, un plan de implementare clar şi asumat, cu responsabilităţi bine trasate pe termen mediu şi lung. Fiecare primărie se digitalizează experimental, cu mult efort şi pe mulţi bani, "reinventând roata", în loc să urmeze un model standardizat definit, cum au reuşit alte ţări. Olanda are un standard pentru informatizarea primăriilor încă din 2009, iar din 2011 majoritatea primăriilor municipiilor olandeze au ajuns la stadiul de "zero hârtii". Instituţiile noastre nu deţin experţii necesari pentru a creiona specificaţiile sistemelor complexe şi a se asigura că primesc servicii şi produse de calitate. Strategiile de digitalizare fie nu există, fie nu sunt luate în serios. 

Reporter: Cum caracterizaţi strategia de digitalizare a României?

Daniel Homorodean: În ultima perioadă, mai ales odată cu izbucnirea pandemiei, a devenit clar pentru fiecare dintre noi, şi instituţii, şi firme, şi cetăţeni, că digitalizarea este o necesitate. Dorinţă avem. O strategie sistematică însă ne lipseşte în continuare. Fără aceasta, se vor cheltui bani pe proiecte izolate, mari sau mici, necorelate şi incapabile să schimbe informaţii în mod eficient. Statul are prea puţini oameni cu care să poată realiza cadrul strategic necesar. Are, totuşi, nevoie de asta.

Reporter: De ce soluţii au nevoie instituţiile de la noi? Cum vedeţi viitorul proceselor de e-government si e-administrare?

Daniel Homorodean: După o perioadă dezordonată în care fiecare instituţie va experimenta pe bani europeni inventarea e-guvernării după modelul propriu, vom ajunge la înţelegerea că avem nevoie de o abordare coordonată, bazată pe o strategie naţională pe termen mediu şi lung, cu reguli asumate şi standarde tehnice obligatorii. Modele avem - Olanda, Estonia şi alte ţări. 

Viitorul e-guvernării poate fi definit uşor: orice serviciu oferit de oricare instituţie către cetăţeni va putea fi accesat dintr-un singur portal, după autentificare cu ID-ul digital, interacţiunea va fi complet informatizată, uşor de înţeles, eficientă ca timp, şi niciodată nu ni se vor mai solicita informaţii pe care statul, printr-o instituţie sau alta, le deţine deja. Probabil va mai dura 10 ani să ajungem acolo. Sper să nu fiu prea optimist.

Reporter: Cum poate accelera procesul de digitalizare din economia românească?

Daniel Homorodean: O conlucrare mai bună între mediul privat şi instituţii va fi de un mare ajutor pentru a accelera definirea strategiilor şi a proiectelor necesare. Industria IT românească are experienţa practică şi tehnică a implementării sistemelor complexe, de cele mai multe ori pentru alte ţări. 

Specialiştii noştri doresc să ajute, mulţi chiar pro bono, cum s-a demonstrat recent prin numărul mare de înscrieri în iniţiativa Autorităţii pentru Digitalizarea României, de a forma un cadru de consultare şi suport prin participare voluntară a specialiştilor, prin Consiliul Naţional pentru Transformare Digitală (CNTD). Din păcate, acest program încă nu este operaţional, dar sper să îl vedem activat în curând. Între timp, asociaţiile şi clusterele pot avea un rol activ în acest sens. 

• "Instituţiile, în general, nu ştiu să deruleze proceduri de achiziţie publică în mod competitiv, pentru servicii şi produse software"

Reporter: Care este, în prezent, relaţia stat-furnizor privat de soluţii care să susţină transformarea digitală a ţării?

Daniel Homorodean: Deocamdată vedem un număr redus de companii IT româneşti implicate în proiectele implementate de către instituţii. În continuare licitaţiile publice sunt greu accesibile sau neinteresante pentru multe firme IT din Romania şi complet prohibitive pentru cele mici, aflate la început de drum (startup-uri). 

Instituţiile, în general, nu ştiu să deruleze proceduri de achiziţie publică în mod competitiv, pentru servicii şi produse software. Specificaţii vagi, cerinţe de calificare nejustificate şi criterii de atribuire cu factori de evaluare necompetitivi, de multe ori reductibili la preţul cel mai mic, descurajează piaţa şi conduc la implementări ineficiente, realizate de cei care îşi asumă riscul fără ca întotdeauna să aibă dorinţa sau capacitatea tehnică reală de a realiza implementarea.

Situaţia poate fi îmbunătăţită rapid şi semnificativ cu puţin efort şi câteva măsuri: educarea achizitorilor publici privind derularea achiziţiilor publice eficiente de servicii şi produse software, cooptarea de experţi din industrie ca sprijin pentru aceste proceduri, dezvoltarea unui dialog permanent între instituţii şi piaţă, aşa cum susţine Comisia Europeană, pentru ca instituţiile să fie la curent cu tendinţele şi soluţiile existente.

Reporter: Derulaţi vreun parteneriat cu autorităţile pentru implementarea de soluţii digitale?

Daniel Homorodean: Am considerat mereu că este necesar să ne oferim suportul, cât de mult putem, atât prin experienţă individuală, cât şi prin organizaţiile din care facem parte. 

Şi prin compania Arxia, pe care o conduc, şi prin Clusterul Cluj IT, în cadrul căruia sunt vicepreşedinte, derulăm de mulţi ani proiecte cu administraţia publică, ajutăm la dezvoltarea strategiilor de digitalizare şi Smart City pentru municipii şi judeţe şi la punerea lor în practică, şi ne implicăm în susţinerea unor proiecte importante pentru ţară. Am organizat mai multe evenimente publice împreună cu Comisia Europeană, pentru promovarea principiului Once-only ("o singură dată" cetăţeanul trebuie să transmită o informaţie statului, ulterior instituţiile trebuie să o refolosească fară să o mai solicite din nou), sau a introducerii facturării electronice în România. Am organizat workshopuri gratuite pentru mai multe instituţii pe diverse teme tehnice, dar şi privind procesele, inclusiv cele de achiziţie publică şi modul în care pot fi îmbunătăţite. Ne implicăm în proiecte de realizare a strategiilor naţionale cu componentă digitală, în realizarea de traininguri pe digitalizare şi e-guvernare, şi suport direct, chiar gratuit de multe ori, cu recomandări pe teme punctuale. 

Îmi doresc să se dezvolte în continuare forme permanente de dialog între instituţii şi mediul privat, şi ca iniţiativele precum CNTD menţionată mai sus să prindă viaţă şi să fie extinse şi replicate. Sper ca tot mai multe companii şi specialişti din mediul privat să înţeleagă că implicarea şi suportul acordat instituţiilor pentru digitalizare este necesar, oportun, şi este o investiţie din care vom beneficia cu toţii, ca societate.

• "În martie 2020 am înţeles cu toţii că digitalizarea trebuie accelerată, însă am revenit prea repede la o stare de compromis"

Reporter: Ce ar trebui să înveţe instituţiile statului din experinţa pandemiei, care le-a obligat să digitalizeze rapid anumite operaţiuni?

Daniel Homorodean: În martie 2020 am înţeles cu toţii că digitalizarea trebuie accelerată, însă am revenit prea repede la o stare de compromis, în care ne-am adaptat parţial şi am amânat în continuare cât mai mult deciziile pentru transformarea proceselor şi a sistemelor informatice. Am pierdut acel moment de oportunitate şi în toată această perioadă s-a realizat mult prea puţin. În continuare trebuie să stam la coadă pentru un cazier judiciar pe care apoi să îl ducem altei instituţii, în loc să fie obţinut automat de către autoritatea care are nevoie de el. În continuare documentele interne din instituţii sunt plimbate între birouri pentru a fi semnate de mână. Trebuie să înţelegem că urgenţa nu este dată de blocajele create de o pandemie, ci de nevoia fiecăruia dintre noi pentru un mai bun confort, mai multă siguranţă, timp mai mult pentru ce contează şi nu pentru purtat hârtii între autorităţile statului. Dacă ne asumăm această urgenţă vom avea şi motivaţia să acţionăm.

Reporter: Cum vedeţi conceptul de Smart City din unele oraşe din ţară? Cum ar trebui să arate oraşele cu adevărat inteligente în România anului 2021?

Daniel Homorodean: Oraşul inteligent este un deziderat permanent, spre care fiecare oraş va tinde mereu, pe măsură ce evoluează. Un oraş "smart" este conectat, informatizat, eficient, şi în acelaşi timp este un ecosistem în care toţi conlucrează, cetăţeanul este atât beneficiar, cât şi iniţiator şi participant la proiecte pentru comunitate, iar firmele, asociaţiile şi administraţia dialoghează permanent pentru a face oraşul mai competitiv, mai atractiv, mai sigur şi mai confortabil. 

În anul 2021 nu avem oraşe inteligente în Romania şi nu suntem aproape de a le avea. Maximul atins de către municipiile campion sunt colecţii de aplicaţii care rezolvă câte o problemă, dar nu comunică între ele, sau proiecte insulare de iluminat, parcare sau transport public. Implicarea cetăţenilor ia amploare prin proiecte de tip "bugetare participativă", dar rămâne foarte scăzută în lipsa unui dialog instituţionalizat consecvent. Publicarea seturilor de date deschise nu se întrevede într-un viitor foarte apropiat.

Este benefic faptul că multe municipii au pregătit sau îşi dezvoltă câte o strategie pentru digitalizare şi pentru Smart City, un cadru suport pentru implementarea coerentă a proiectelor viitoare. Rămâne să vedem şi să sperăm că aceste strategii vor fi urmate consecvent. 

Reporter: Suntem pe ultimul loc în UE la capitolul competenţe digitale. Cum ar trebui făcută educaţia digitală ca să reducem decalajul faţă de celelalte state membre cât mai curând posibil?

Daniel Homorodean: Digitalizarea în sine este soluţia la creşterea gradului de educaţie digitală. Când vom avea unde să folosim aceste competenţe în fiecare zi, ba mai mult, când obţinem beneficii directe din asta prin salvarea timpului şi costului, învăţarea şi adaptarea vor fi uşoare. În Estonia, digitalizarea accelerată s-a tradus şi prin impunerea, în urmă cu aproape 20 de ani, a utilizării interfeţelor digitale în locul interacţiunilor la ghişeu. Reticenţa la schimbare este inerentă fiecăruia dintre noi, dar estonienii, tineri sau seniori, academicieni sau muncitori necalificaţi, au învăţat şi s-au adaptat rapid la noua realitate. Programele educaţionale ajută în mod sigur, susţinute şi adaptate corespunzător pentru fiecare segment ţintă, dar soluţia la dobândirea competenţelor nu este doar educaţia în sine, ci asigurarea beneficiilor utilizării noilor deprinderi. Deci, servicii digitale eficiente şi accesibile.

Reporter: Vă mulţumesc!