Inamicul public nr. 1 al PSD

Ce mi se pare cu totul ieşit din comun în fierberea în care e prins PSD, de o bună bucată de vreme, este incapacitatea organică pe care o probează de a privi realitatea în faţă şi de-a şi-o asuma cu sinceritate, indiferent de cît de amară se dovedeşte a fi aceasta. Aşa cum bine se ştie, pierderea cursei prezidenţiale şi trecerea pe băncile Opoziţiei marchează răscruci dincolo de care un partid ce se respectă şi, în primul rînd, îşi respectă electoratul, nu poate trece fără consumarea unui obligatoriu "moment al adevărului". El poate fi tratat într-o cheie preponderent "operetistică", în care "numerele" de critică şi autocritică sînt asezonate cu măiestrie de-a lungul unui spectacol prin excelenţă steril, al cărui singur rost este să arunce praf în ochii proştilor sau, din contră, poate declanşa analize serioase şi aplicate, menite să îndrepte cît mai repede ce-i de îndreptat şi să confere partidului premisele pentru o relansare cît mai rapidă şi mai convingătoare în lupta politică. Personal, cred că PSD şi-a dorit o asemenea abordare în descifrarea situaţiei în care a ajuns. Asta a făcut ca, dincolo de luptele (mai) publice (ca oricînd) dintre Ion Iliescu şi Adrian Năstase pentru şefia partidului, dincolo de limbajul tot mai greu de suportat cu care Ion Iliescu ne vorbeşte din fundul unui tunel al timpului, să auzim o serie de adevăruri, al căror cost, în competiţiile electorale, s-a ridicat la milioane şi milioane de voturi. Din lunga listă de păcate asumate nu putea lipsi, fireşte, "ciocoismul celor mai mulţi dintre liderii partidului, parvenitismul, incompatibilitatea unora cu valorile şi principiile social-democrate, corupţia altora, atitudinea dispreţuitoare, intoleranţa, exclusivismul, comportamentul nedemocratic, dorinţa de îmbogăţire pe orice căi, toleranţa în situaţiile confuze din punct de vedere moral" etc. etc. etc. Sigur, observaţia că toate aceste rele înfierate astăzi cu voce tare sînt de o tristă notorietate încă din primii ani ai guvernării PSD şi că nimeni nu-şi poate aminti măcar şi de un singur gest, ferm şi semnificativ, al preşedintelui Iliescu împotriva lor, este departe de a fi doar o observaţie retorică. Dar, hai să trecem peste tot ce a fost, să subscriem şi noi la învăţătura potrivit căreia "mai bine mai tîrziu decît niciodată" şi să vedem ce valoare practică are această "listă a ruşinii". Putem, aşadar, să credem că, începînd de astăzi, PSD a bătut palma cu Adevărul, cu Obiectivitatea, cu Buna-credinţă şi că mult-promisa şi aşteptata reformare a partidului are sorţi reali de izbîndă?

Aş vrea să pot răspunde afirmativ. Pentru o echilibrată funcţionare a scenei politice, pentru ca Guvernul Tăriceanu să fie constrîns să îşi onoreze angajamentele asumate în campania electorală, este nevoie de un partid puternic şi credibil pe băncile Opoziţiei. Practic, numai PSD ar putea fi acel partid. Dar pentru asta ar trebui, mai întîi, să probeze elementara coerenţă şi consecvenţă proprie unui partener pe care poţi să-l iei în serios. După toate dezbaterile şi toate analizele făcute şi după toată cenuşa turnată în cap, domnii Iliescu şi Năstase vin însă în faţa opiniei publice şi lansează un atac furibund şi stupefiant împotriva celei pe care o consideră principalul vinovat pentru pierderea alegerilor, împotriva Inamicului Public nr. 1 al PSD: Societatea Civilă.

Societatea Civilă este duşmanul care, în cîrdăşie cu fosta Opoziţie, s-a insinuat în minţile oamenilor şi i-a convins să voteze împotriva PSD. Societatea Civilă, suferindă, altfel, de un acut proces de decredibilizare, e cea care, prin "acţiuni perverse şi virulente", a anulat credibilitatea politicilor sociale practicate de PSD. Societatea Civilă, metamorfozată într-un adevărat "tribunal inchizitorial", este cea care a îngenuncheat PSD.

Împotriva Societăţii Civile de astăzi trebuie organizată o "Societate Civilă de stînga", gata să lupte cu orice mijloace pentru revenirea la putere a PSD!

Sigur, din acest moment, tot ce părea bun cîştigat de PSD pe un ipotetic drum al adevărului şi al responsabilităţii se dovedeşte un simplu bluf şi este lovit de nulitate, şi nici măcar oamenii cei mai naivi nu pot să creadă că "PSD 2005" diferă cu ceva de ce a fost dintotdeauna şi, se pare, este condamnat să rămînă pentru totdeauna partidul în fruntea căruia se află Ion Iliescu - un meteorit venit din negura timpului, prăbuşit pe scena politică românească.

S-ar putea ca pentru PSD, ratarea, azi, a momentului unei metamorfoze reale să marcheze începutul unui sfîrşit ce nu va mai putea fi evitat.