Industria de apărare - vulnerabilitatea României în actualul context geo-strategic

Războiul din Ucraina a găsit o industrie de apărare slabă în ţara noastră, cu probleme imense în cadrul companiilor cu capital majoritar de stat şi cu încercări timide ale sectorului privat din acest domeniu de activitate de a face faţă contractelor pe care le au cu partenerii externi. Managementul defectuos din cadrul companiilor de stat, dezinteresul politicienilor, de-a lungul ultimilor 30 de ani, pentru dezvoltarea industriei de apărare, lipsa retehnologizării şi neclaritatea unor clauze de offset din contractele încheiate cu partenerii străini constituie principalele cauze care au dus la starea deplorabilă în care se află mai multe unităţi de producţie din domeniu, au arătat participanţii la videconferinţa organizată de ziarul BURSA sub titlul "Consecinţele economice ale războiului".

Potrivit acestora, guvernările din ultimii ani au încercat să dreagă busuiocul şi au şters, în două rânduri, sute de milioane de lei înregistrate ca debite către bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale de către companiile de stat, dar nu au asigurat în acelaşi timp un management eficient, nu au vegheat la restructurarea companiilor respective şi nu au sprijinit retehnologizarea acestora pentru ca unităţile de producţie să lucreze la parametri normali, nu doar pentru nevoile forţelor armate din ţara noastră, ci şi pentru export.

De aceea, companii precum Aeronave Craiova, uzinele mecanice din subordinea Romarm, fabrica de pulberi de la Făgăraş şi unitatea de producţie de la Victoria nu sunt performante, deşi actuala situaţie geostrategică şi politică este o oportunitate pentru industria naţională de apărare.

Problema privind managementul defectuos a fost atinsă atât de deputatul Nicu Fălcoi, care a menţionat că, "dacă actualele conduceri din companiile de stat din industria vor fi menţinute, va fi greu să beneficiem de banii europeni investiţi în armament", cât şi de analistul militar Aurel Cazacu, care consideră că, în actuala situaţie, este nevoie de "un management privat pe principiile stării de urgenţă".

În schimb, Gabriel Ţuţu, director general al Romarm, afirmă că este nevoie de retehnologizarea unităţilor de producţie din subordine, deoarece "un manager care nu are la dispoziţie instrumentele necesare pentru a extinde activitatea, pentru a face cercetare şi a dezvolta noi produse, e legat de mâini".

Faţă de aceştia, Viorel Manole, director executiv al PATROMIL, arată că principalele probleme cu care se confruntă industria naţională de apărare sunt criza din energie, lipsa de colborare a sistemului bancar şi lipsa testării armamentului în condiţii reale de luptă.

• NICU FĂLCOI, DEPUTAT: "Dacă vom menţine actualele conduceri din industria de apărare va fi greu să beneficiem de banii europeni investiţi în armament"

Industria de apărare privată din ţara noastră se mişcă foarte bine, în timp ce industria de apărare ce ţine încă de stat produce doar pierderi, din cauza managementului defectuos, susţine deputatul Nicu Fălcoi, membru al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor, fost pilot pe avioane supersonice.

"În România avem o problemă pentru că industria de apărare este împărţită în două: este industria de apărare privată şi industria de apărare care ţine încă de stat. Industria de apărare privată se mişcă foarte bine, avem produse care sunt în top mondial în acest moment, cifra de afaceri creşte de la an la an, numărul de angajaţi creşte de asemenea. Din păcate, industria de apărare (de stat), pe lângă a produce pierderi, în ultimele decenii, nu prea a mai produs nimic. Şi suntem într-o situaţie în care mi-e teamă că s-ar putea, fără o viziune de ansamblu, fără a cunoaşte foarte bine situaţia din domeniu, fără un management competitiv în această industrie, să nu prindem oportunitatea asta de care ar trebui totuşi să beneficiem, pentru că este o oportunitate pentru industria de apărare din România. Dacă vom menţine în continuare actualele conduceri din industria de apărare va fi foarte greu să se întâmple. S-a tot făcut tam-tam şi s-a tot vorbit în ultimele săptămâni despre un avion românesc de luptă şi aşa mai departe: eu am fost acum câteva săptămâni, am vizitat fabrica de avioane de la Craiova, şi fac mereu paralelă între fabrica de avioane de la Craiova şi Aerostar Bacău. Sunt două fabrici de referinţă în industria aviatică românească şi care în 1990 au plecat aproape din acelaşi loc. Fabrica Aerostar de la Bacău, cu un management privat, performează în acest moment. Are contracte, devine centru de mentenanţă pentru F-16, în timp ce fabrica de avioane de la Craiova parcă a refuzat cu obstinaţie să-şi găsească şi alte contracte în afară de ce le-a dat statul român şi armata română. Acum ceva timp, un an sau doi ani, li s-au şters nişte datorii, li s-a oferit pe tavă un contract şi li se mai oferă, în curând, încă un contract de modernizare a IAR-ului 99. Prin urmare, această fabrică ar trebui să aibă viitorul deschis, să înceapă să performeze. Dar, din 300 de angajaţi, când am fost şi eu acolo, erau vreo 25 care făceau ceva în fabrica aceea. Restul erau pe undeva prin birouri, iar întreaga conducere era în vizită în Israel, că nu puteau să trimită doar un inginer să vadă noua tehnologie pe care ar trebui să o implementeze pe IAR-99 de la Elbit, trebuiau să meargă toţi să vadă acolo la faţa locului ce se întâmplă. Atâta timp cât nu schimbăm aceste mentalităţi şi nu schimbăm acest mod de lucru industria românească de armament nu va reuşi să performeze într-un viitor apropiat şi nici să beneficieze de această oportunitate uriaşă pe care o avem", a spus Nicu Fălcoi.

Domnia sa a arătat că toate aceste lucruri se întâmplă în prezent, când trecem printr-o situaţie excepţională, având la graniţa ţării noastre cel mai important conflict de la cel de-al doilea război mondial încoace.

"Trecem printr-o situaţie excepţională. După ce omenirea s-a lovit de pandemie, iată că a venit şi 24 februarie şi ne-am trezit cu cel mai important conflict de la cel de-al doilea război mondial încoace la graniţele României. Este un război hibrid, total, dus de Rusia împotriva Ucrainei şi nu numai a Ucrainei, pentru că dacă stăm să analizăm tot ce s-a întâmplat în ultimii ani vedem că Rusia a acţionat împotriva întregii UE încercând să dezbine în primul rând membrii UE tocmai pentru a-şi pregăti acest atac. Spunea cineva că nu ştia nimeni că Rusia va ataca Ucraina. Ar fi trebuit să ştie şi cu siguranţă analiştii serioşi din serviciile secrete cu siguranţă au pus la dispoziţia decidenţilor politici foarte multe informaţii care ar fi trebuit să-i ducă la această concluzie", a spus deputatul Nicu Fălcoi.

Acesta susţine că situaţia actuală reprezintă o oportunitate pentru industria naţională de apărare, dacă privim la sumele investite de Occident de ultimii ani în producţia de armament.

Acum, venind la ce s-a întâmplat de fapt, vedem că orice conflict/război atrage şi oportunităţi, înafară de faptul că avem o criză. Iar pentru industria de apărare, pentru că tema dezbaterilor noastre este una mai mult economică decât militară, este clar că este o oportunitate foarte serioasă. Dacă încercăm să facem o fotografie a momentului, o să observăm că din toate datele care există, în ultima perioadă de timp, în toate ţările din UE, investiţiile au fost mult mai mici decât prin alte părţi. Am şi câteva date: între 1999 şi 2021 cheltuielile de apărare în UE au crescut cu doar 20% faţă de 66% în Statele Unite, 292% în Rusia şi 592% în China. Este drept că trebuie să vedem şi de unde s-a pornit, dar cifrele acestea ne dau o tendinţă care a existat în ultimul timp şi este clar că a existat o dezinvestiţie în capacităţile de producţie din UE, o lipsă de investiţii destul de importantă. S-au pierdut undeva la 160 de miliarde doar la nivelul UE. Ce se întâmplă în acest moment este faptul că războiul acesta a făcut ca, instant, toate cheltuielile de apărare să crească. Avem doar din partea UE un anunţ că va cumpăra arme de 450 miliarde de euro. Mai sunt şi Statele Unite care au livrat deja de un miliard. Marea majoritate a acestor bani se duc către jucătorii mari de pe piaţa industriei de apărare, dar nu numai. Se duc şi către industriile naţionale de apărare. Avem exemplul Turciei, Israelului, care mai iau din aceşti bani, dar ar trebui să fie şi România aici", a spus Nicu Fălcoi. (Mihai Gongoroi)

• GABRIEL ŢUŢU, DIRECTORUL GENERAL AL ROMARM: "Prioritatea statului - investiţia într-o nouă unitate de producţie de pulberi, pentru necesarul intern"

Prioritatea principală a statului român este, pe partea de înzestrare cu muniţie, o investiţie într-o nouă facilitate de producţie de pulberi pentru necesarul intern, conform domnului Gabriel Ţuţu, directorul general al Companiei Naţionale Romarm SA.

Oficialul Romarm explică: "Nu poţi să produci muniţii de orice fel dacă nu ai pulberile proprii. Dependenţa de importul de pulbere este cea mai mare vulnerabilitate în momentul de faţă pentru industria de apărare, indiferent cine ar fi furnizorul de pe piaţa externă. Planul investiţional pentru fabrica de pulberi este configurat pe o perioadă de patru ani, pentru că facilitatea trebuie dezvoltată aproape de la zero. Partenerii cu care vom dezvolta această facilitate, care ne transferă tehnologia şi ne produc echipamentele pentru fabrică, au gândit - pentru diminuarea efortului investiţional şi de muncă - perioada de desfăşurare de patru ani. Mai repede, tehnologic nu este posibil pentru că producţia echipamentelor necesare depinde de parametri, de termeni de realizare. Un producător de echipamente specifice nu le are pe raft în momentul de faţă, trebuie să le producă, ceea ce necesită timp. Doar o parte din echipamente pot fi produse în unele întreprinderi naţionale, dar trebuie să obţinem acordul partenerilor cu care realizăm investiţia.

Când un partener vine într-o astfel de construcţie, o face cu un flux bine definit, gata creat, inclusiv cu lanţul de aprovizionare din spate. Sperăm să realizăm această facilitate chiar şi în patru ani".

În opinia lui Gabriel Ţuţu, chiar dacă războiul din Ucraina se va termina, nu este exclus ca pe viitor astfel de conflicte regionale să reizbucnească, iar în acest sens trebuie să fim pregătiţi. Domnia sa subliniază: "Sunt destule conflicte care mocnesc în vecinătatea noastră apropiată. Atunci, poziţia pe care trebuie să o adoptăm este una preventivă, de pregătire, să fim dispuşi în orice moment să realizăm necesarul de înzestrare al Armatei române, şi nu numai".

Oficialul Romarm aminteşte că vreme de aproximativ 30 de ani industria naţională de apărare nu a beneficiat de finanţări, guvernele care au fost la putere considerând că nu este o prioritate investiţia în materie, iar aceasta "poate funcţiona în sistem de avarie". Gabriel Ţuţu precizează: "Abia în ultmii 5-6 ani autorităţile au revenit asupra deciziei şi au reînceput să investească în retehnologizare. Nu poţi să creezi «OZN-uri» cu echipamente din 1980. Desigur că există firme internaţionale, europene, de mare tradiţie în domeniu, însă acestea dezvoltă produse complexe şi de un nivel tehnologic superior pentru că au avut un flux investiţional continuu. Un manager care nu are la dispoziţie instrumentele necesare pentru a extinde activitatea, pentru a face cercetare şi a dezvolta noi produse, e legat de mâini".

Gabriel Ţuţu: "În apărare nu putem vorbi de industrie cu capital de stat sau privat, ci de industrie naţională"

Oficialul Romarm consideră că, în România, "nu putem vorbi de industrie de apărare cu capital de stat sau cu capital privat, ci de industria naţională de apărare". Domnia sa atrage atenţia: "Dacă nu ne amintim rolul şi scopul pentru care această industrie naţională a fost creată, avem o reală problemă. Industria naţională de apărare a fost creată cu scopul de a fi principal furnizor pe vreme de pace şi război al Ministerului Apărării Naţionale şi al celorlalte autorităţi din structurile Forţelor Sistemului Naţional de Apărare (FSNA). Pe cale de consecinţă, în momentul de faţă atât firmele cu capital de stat, cât şi cele cu capital privat au obligaţia legală să furnizeze cu prioritate armament şi muniţie pentru Ministerul Apărării şi FSNA. Faptul că suntem prezenţi atât noi, firmele cu capital de stat, cât şi cele private pe pieţe mondiale este o activitate pur şi strict comercială, care nu implică efectiv scopul principal pentru care am fost create".

Ţuţu: "Suntem pregătiţi să exploatăm măcar o parte din oportunitatea pe care a creat-o războiul"

Întrebat dacă suntem pregătiţi să exploatăm măcar o parte din oportunitatea pe care a creat-o războiul din Ucraina, Gabriel Ţuţu declară: "Absolut da. În momentul de faţă asta facem. Toate firmele din industria naţională de apărare, împreună cu beneficiarul principal - Ministerul Apărării -, dar şi cu potenţialii clienţi din pieţele interesate, mai ales din vecinătatea imediată, gândim soluţii de dezvoltare a producţiei, de reconfigurare a producţiei specifice pentru că, dacă în anii trecuţi vorbeam de războaie asimetrice, de atacuri cibernetice, şi nu ne gândeam că ar putea interveni un război clasic, acum ne aflăm în acea paradigmă în care războiul clasic a revenit foarte pregnant". Gabriel Ţuţu concluzionează că, în momentul de faţă, "toată lumea" trebuie să îşi reconfigureze politica de înzestrare, iar Ministerul Apărării din România face acest lucru. (Alina Vasiescu)

• AUREL CAZACU, ANALIST MILITAR: "Este nevoie de un management privat chiar în cadrul CSAT"

Pentru revigorarea industriei naţionale de apărare, avem nevoie de un management privat, chiar la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), susţine analistul militar Aurel Cazacu.

"Primul lucru este să trecem la management privat, nu doar la industria militară de stat, un management privat pe principii de stare de urgenţă începând cu CSAT. (...)Trebuie o hotărâre la nivelul CSAT, prin care să fie introdusă o stare de criză din punct de vedere economic şi luate măsuri urgente pentru ca România să se dezvolte. (...) Eu cred că achiziţiile militare şi de tehnică pentru dotarea sistemului de apărare trebuie să se reflecte în acţiunile compensatorii pe care SUA poate să le facă şi să ne ajute. De exemplu, o operaţiune de offset poate fi reabilitarea sistemului de irigaţii, cu consultanţă din partea Israelului. Cumpărăm arme, dar pe offset facem sistemul de irigaţii. Ca operatori de offset trebuie să solicităm partenerilor noştri americani ca prin punerea pe picioare a industriei alimentare să devenim furnizori de hrană pe 10-15 ani ai armatei americane. E inadmisibil să aducem roşii din America de Sud", afirmă analistul militar Aurel Cazacu, care susţine că în acest sens este nevoie şi de o decizie a CSAT care să introducă o stare de criză din punct de vedere economic, care să ajute la dezvoltarea României.

El susţine că războiul actual ne oferă oportunitatea de a face modernizări în anumite domenii pe care nu le putem dezvolta singuri.

"Industria de apărare trebuie să pornească un proces de retehnologizare. Specialiştii din domeniul industriei de apărare trebuie să caute, pe baza cerinţelor operaţionale şi întrebuinţării în luptă a armelor, partenerii pentru care să facem în prima fază mentenanţa, apoi să producem piesele de schimb în România, pentru ca în final să realizăm întregul produs în ţara noastră. Degeaba ne lăudăm acum că facem transportoare blindate, când noi de fapt doar le punem roţile şi le vopsim. Producţia de armament nu trebuie să satisfacă doar necesităţile interne, ci trebuie să facem şi export. (...) Partenerii americani doresc ca în viitor să putem exporta pe pieţe unde ei nu au acces, cum ar fi unele state din Africa, Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat", a spus Aurel Cazacu.

Analistul economic a adus în discuţie şi faptul că unităţile din industria de apărare produc prea puţin faţă de cererea existentă în acest moment.

"Noi producem 10 milioane de cartuşe pe lună, iar cererea este de 100 milioane de cartuşe lunar. Apoi, de 4-5 ani se discuta despre fabrica de pulberi de la Victoria. Dacă s-ar munci 24 de ore la acest lucru şi dacă partenerii noştri din Europa ne-ar ajuta la retehnmologizarea uzinelor Romarm, eu cred că într-un an - un an şi jumătate fabrica de pulberi poate fi pusă în funcţiune. Iar utilitatea ei nu este doar pentru cartuşe sau pentru domeniul militar, ci şi pentru domeniul civil: nu putem face autostrăzi fără dinamită", a spus Aurel Cazacu.

Aurel Cazacu: "Reconstrucţia Ucrainei - o oportunitate imensă pentru industria din ţara noastră"

Analistul militar arată că autorităţile de la Bucureşti trebuie să se pregătească şi să facă planuri în legătură cu modul în care economia României va participa la reconstrucţia Ucrainei, după ce se va sfârşi actualul război.

"Refacerea unităţilor militare, refacerea sistemului sanitar, refacerea sistemului de învăţământ, refacerea electrificării sau re-electrificarea Ucrainei, constituie tot atâtea oportunităţi pentru companiile din ţara noastră. (...) Refacerea sistemului sanitar din Ucraina înseamnă spitale, dar înseamnă şi câteva mii de ambulanţe pe care le putem face în cadrul procedurii de offset, asamblând aceste maşini în ţara noastră. În România putem produce componente, care înseamnă producţie, care înseamnă profit. Pe lângă acestea, avem şi partea cibernetică. Din punct de vedere al cyber-security avem foarte buni specialişti şi putem contribui la redotarea sistemelor cibernetice în Ucraina. Numai în acest fel putem face profit, dacă solicităm participarea la reconstrucţia Ucrainei şi dacă ni se dă voie de factorii decidenţi din NATO şi din Uniunea Europeană", menţionează Aurel Cazacu. (George Marinescu )

• VIOREL MANOLE, DIRECTORUL EXECUTIV AL PATROMIL: "Industria de stat este energofagă din cauza tehnologiilor depăşite"

Din nefericire războiul din Ucraina ne-a prins într-o succesiune de crize, dintre care criza energetică a cauzat cele mai mari probleme de competitivitate industriei naţionale de apărare, în special companiilor de stat din acest domeniu de activitate, susţine Viorel Manole, director executiv al Asociaţiei Patronale Române a Producătorilor de Tehnică Militară (Patromil).

"Acest război ne-a găsit afectaţi în partea de competitivitate din cauza preţului crescut al energiei electrice, în special în industria de stat, care este energofagă din cauza tehnologiilor depăşite. Preţurile produselor companiilor de stat sunt afectate de caracterul energofag, iar acest lucru le-a făcut necompetitive în cazul procedurilor de achiziţie", a spus Viorel Manole.

Directorul executiv al Patromil a arătat că, pentru rezolvarea acestei probleme, asociaţia patronală pe care o conduce a prezentat anul trecut un proiect PNRR care se referea la eficientizarea energetică a industriei naţionale de apărare cu capital de stat, nu privat.

"Ce ar fi însemnat implementare acestui proiect? Ar fi însemnat ca în cazul acestor tehnologii energofage care urcă preţul produsului şi îl fac necompetitiv la licitaţii, factura la energie electrică să scadă datorită eficientizării energetice. Am predat acest proiect factorilor decidenţi, dar rnimeni nu a pomenit de această eficientizare energetică. Dacă nici prin PNRR, cu bani europeni, în condiţiile în care Europa consideră că apărarea este prioritatea numărul unu acum din cauza situaţiei din Ucraina, nu facem astfel de proiecte, ce poate să facă o industrie care are un handicap de recuperat din ultimii 20 de ani?", ne-a spus Viorel Manole.

El s-a referit şi la managementul ineficient al companiilor de stat din industria de apărare.

"S-a vorbit că foarte important este managementul şi într-adevăr acesta este decisiv. Dacă spui că industria de stat a rămas în urmă şi de aceea nu are rezultate, nu este chiar aşa. Vă dau un exemplu: IAR Braşov - care are capital majoritar de stat, pe partea de elicoptere face an de an profit. Necazul la noi, la zona de stat este că, în afara problemei tehnologiilor depăşite, ne confruntăm şi cu un management politic şi neprofesionist. Însă trebuie să recunoaştem că niciun manager, oricât ar fi de bun, cu un mandat de 4 luni nu va reuşi să aiba o viziune şi să o implementeze; toate societăţile cu capital de stat au manageri cu mandate de 4 luni sau 2 luni care se prelungesc sau nu pentru că nimeni nu are curajul să spună că în aceste companii trebuie management profesionist conform OUG 109/2011, privind guvernanţa corporativă", arată Viorel Manole.

Lipsa testării armamentului în condiţii reale de luptă - un handicap pentru companiile româneşti din industria de apărare

Directorul Patromil a precizat că industria de apărare de stat şi industria de apărare privată nu sunt în competiţie, ci sunt complementare.

"În industria cu capital de stat regăsim în special partea dr prelucrări mecanice, de muniţie, de armamenet - modele mai vechi, în timp de în partea privată regăsim exact acele tehnologii şi capabilităţi pe care Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Apărare le-au stabilit ca fiind prioritare. În industria privată regăsim comandă control, optronică, cyber, inteligenţă artificială, comunicaţii, laser, control, deci tot ce este actual, interesant şi competivitiv", ne-a spus Viorel Manole.

El consideră că principalul handicap al produselor pe care industria de apărare de stat din ţara noastră le va oferi după războiul din Ucraina va fi faptul că nu au fost testate în condiţii de luptă.

"Din nefericire la noi politicienii şi decidenţii au hotărât ca România să sprijine refugiaţii şi să trimită în Ucraina doar căşti de protecţie anti-glonţ, veste de protecţie anti-glonţ şi materiale sanitare, în timp ce alţii trimit armament. Când se fac tranzacţiile de armament, principalele întrebări sunt dacă armata naţională a cumpărat de la compania respectivă, dacă foloseşte acel echipament şi dacă echipamentul a fost testat în luptă în condiţii reale. În momentul de faţă SUA, Franţa, Marea Britanie, Germania şi Italia trimit în Ucraina armament care va îndeplini acea condiţie de testare în condiţii reale, în timp ce România nu va avea nimic testat în condiţii reale. Pentru industria de apărare, acesta este un handicap", arată Viorel Manole.

El a mai precizat că o altă problemă este creată companiilor din industria de apărare de către sistemul bancar, care consideră că orice societate din acest sector de activitate este neeligibilă la finanţare.

Suntem singura ţară din Uniunea Europeană şi NATO, în care sistemul bancar, în loc să finanţeze contracte din industria de apărare încheiate între guverne, contracte ce au grad de risc zero la plata datoriei sau creditului, refuză finanţarea sau trimit adrese pentru renunţarea la unele contracte şi închiderea conturilor respective. Practic, ce ar fi trebuit să fie o oportunitate pentru noi se suprapune ca o criză peste celelalte crize, a mai spus Viorel Manole, care a concluzionat cu speranţa că, măcar la reconstrucţia Ucrainei, industria de apărare din ţara noastră să îşi aducă şi ea aportul. (George Marinescu)

• MIRCEA COŞEA, PROFESOR DE ECONOMIE: România va deveni una dintre marile puteri militare ale Europei

Ţara noastră va deveni una dintre marile puteri militare ale Europei, susţine Mircea Coşea, profesor de economie în cadrul ASE, adăugând: "Sunt două ţări care vor deveni puteri militare - Polonia şi România. În România se vor concentra mari resurse militare, pentru că acest conflict va fi unul pe termen lung. Suntem la Marea Neagră, care va fi o zonă foarte încărcată din punct de vedere militar. Această militarizare a României transformă ţara noastră într-o forţă militară". Atât prin prezenţa unor trupe străine şi echipament militar străin, cât şi prin suplimentarea masivă, din 2024, a cheltuielilor militare şi a producţiei de armament în România, acest stat îşi va schimba locul pe harta economică, în sensul în care va câştiga din punct de vedere al profiturilor şi al nivelului tehnologiei, dar va pierde din punct de vedere al apetitului investiţional al capitalului străin, pentru că zona devine periculoasă, subliniază Mircea Coşea. În acest context, se cere ca România să gândească un plan de afaceri al investiţiilor străine total diferit de cel de până acum, care să suplinească teama de investiţie într-o zonă caldă prin avantaje economice masive, atrage atenţia specialistul: "Noi avem nevoie de asta şi va trebui să cerem concis şi curajos ca, pe lângă ajutorul militar, să avem şi un ajutor economic sub forma unor investiţii suplimentare". (Emilia Olescu)

• GABRIEL ŢECHERĂ, DIRECTOR GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ ŞI RELAŢII INVESTITORI, TTS: "Principalul impact logistic al războiului - securitatea transportului prin Marea Neagră"

"Asistăm la o reconfigurare completă a lanţurilor logistice pe transportul exporturilor şi importurilor ucrainene"

Principalul impact al războiului din Ucraina, din punct de vedere logistic, priveşte securitatea transportului prin Marea Neagră, atrage atenţia Gabriel Ţecheră, director de Guvernanţă Corporativă şi Relaţii cu Investitorii în cadrul TTS (Transport Trade Services) SA.

Domnia sa explică: "În acest moment, zonele porturilor ucrainene la Marea Neagră sunt minate pentru protecţia lor şi pentru evitarea atacurilor dinspre mare, ceea ce face ca Ucraina să nu mai poată folosi porturile pentru exporturi, în special, dar şi pentru importuri. Se fac eforturi acum pentru declanşarea procesului de deminare. Italia chiar a anunţat că va aduce două nave pentru deminare. Deblocarea mărfurilor, în special a produselor agricole din Ucraina este un aspect principal, iar până cand acest lucru se va produce, asistăm la o reconfigurare completă a lanţurilor logistice pe transportul exporturilor şi importurilor ucrainene. Porturile Ucrainei de la Marea Neagră sunt înlocuite, în principal, de portul Constanţa. Oraşul Constanţa devine astfel port de tranzit pentru exporturile şi importurile ucrainene, ceea ce generează schimbări în lanţurile logistice, schimbări pe care le-am observat încă de la începutul războiului. Sunt cantităţi foarte mari de produse pentru care zona logistică de pe Dunăre - Constanţa nu le manevra până acum. Vorbim despre 20-25 de milioane de tone de produse agricole acum în silozuri în Ucraina, la care se vor adăuga 20-25 de milioane de tone - recolta de anul acesta, care se pare că va fi jumătate faţă de anii anteriori războiului. Totodată, mai sunt exporturile de minerale, o cantitate substanţială, dar şi importurile ucrainene. Deci, sunt fluxuri logistice noi care apar din cauza războiului".

Gabriel Ţecheră: "Transportul terestru până la cel mai apropiat port la Dunăre, soluţia de bază pentru reconfigurarea lanţului logistic"

Gabriel Ţecheră subliniază că pentru reconfigurarea lanţului logistic sunt soluţii care au apărut deja pe piaţă, iar cea mai eficientă este transportul terestru până la cel mai apropiat port la Dunăre: Ismail, Ucraina, sau Galaţi, România. De aici, spune domnia sa, mărfurile ajung la Constanţa sau direct către destinaţiile de peste mare, ori tot pe Dunăre, către destinaţiile din UE. Totodată, există transport direct pe calea ferată până la Constanţa, prin punctele de frontieră de nord, dar această alternativă este "ceva mai complicată", conform oficialului TTS.

În acest context este necesară reabilitarea căii ferate Giurgiuleşti - port/docuri Galaţi, spune Gabriel Ţecheră, menţionând: "Aceasta este o cale ferată foarte veche, din era sovietică, însă are ecartament lat, ceea ce este necesar. Nefiind folosită de peste 30 de ani, trebuie reabilitată. Există un proiect derulat de CFR Infrastructură şi aşteptăm finalizarea lui cât mai repede pentru fluidizarea transporturilor de mărfuri care acum ajung doar pe cale auto".

Gabriel Ţecheră: "Congestionarea porturilor, o problemă"

Congestionarea porturilor este o problemă în situaţia actuală, conform domnului Gabriel Ţecheră, care aminteşte că nici portul Constanţa, nici Sulina nu au fost dimensionate pentru cantităţi foarte mari de marfă. "Congestionarea în punctele vamale de intrare în România este o problemă. Vedem cozi de zeci de kilometri. Chiar dacă lucrurile revin către normal, traficul prin porturile menţionate va înregistra creşteri semnificative, fiind posibil chiar să apară puncte tranzitorii de transport/depozitare pe Dunăre la care să aibă acces navele marine".

În opinia oficialului TTS, o eventuală transformare a ţării noastre în centru logistic regional este greu de prevăzut, cel puţin pe termen scurt, dar "este evident că oraşul Constanţa poate ocupa acest loc, iar volumele enorme care ajung acolo, dacă s-ar extinde, ar fi un mare câştig apentru România".

Gabriel Ţecheră mai aduce în atenţie realizarea condiţiilor de intrare în UE a produselor agricole, subliniind: "Grosul exporturilor ucrainene nu ajungea în UE, înainte de război. Ucraina exportă pe piaţa mondială. Acum, durează foarte mult întocmirea actelor de export. De aceea, sunt necesare cel puţin temporar derogări care să ajute la fluidizarea transporturilor de marfă".

Grupul TTS este unul dintre cei mai mari transportatori de mărfuri pe ape interioare din bazinul Dunării, furnizor de servicii integrate de transport, înmagazinare, agenturare şi alte servicii specifice managementului de lanţ logistic pentru mărfuri minerale, produse agricole şi chimice. (A.V.)

• BEN MADADI, INVESTITOR: "Războiul a avut mai degrabă consecinţe umane decât economice"

"În ultima vreme pieţele au scăzut, dar mai puţin din cauza războiului şi mai mult din cauza inflaţiei şi a creşterii dobânzilor"

Războiul din estul Europei a avut mai degrabă consecinţe din punct de vedere uman decât economic, care s-au manifestat nu numai în Ucraina ci şi în Africa şi Orientul Mijlociu, din cauza întreruperilor producţiei şi transportului cerealelor, este de părere Ben Madadi, investitor în special în companii listate pe pieţe străine.

Ben Madadi a spus: "Din punct de vedere economic, nu războiul în sine a avut efecte majore, ci sancţiunile ce au fost aplicate Rusiei, care vor avea consecinţe negative pe termen mai lung. Deocamdată, Rusia a reuşit să contracareze efectele, pentru că probabil s-a pregătit mult pentru posibile sancţiuni economice, în schimb pe termen lung va fi foarte afectată. Dar, sancţiunile economice afectează şi vor afecta în continuare inclusiv economiile ţărilor care le-au impus şi au sprijinit economic şi militar Ucraina. De exemplu, Statele Unite şi Marea Britanie au alocat deja miliarde. În cazul Statelor Unite vorbim de zeci de miliarde, iar dacă războiul va dura mult timp suma poate să ajungă şi la sute de miliarde de dolari. Aceşti bani în realitate se tipăresc, iar asta induce un efect inflaţionist în Statele Unite şi în restul lumii".

Din punctul său de vedere, scăderile din ultima perioadă a pieţelor de acţiuni sunt cauzate mai mult de creşterea dobânzilor, măsură implementată de băncile centrale în lupta cu inflaţia, decât de războiul început de Rusia în Ucraina.

"Nu cred că există efecte serioase asupra pieţei de capital, fie că vorbim de România sau de restul lumii. În ultima vreme pieţele de capital au scăzut, dar mai puţin din cauza războiului ci mai mult din cauza inflaţiei şi a creşterii dobânzilor. Războiul ca atare poate să aibă un efect temporar şi psihologic asupra pieţei de capital, dar pe termen lung nu cred să aibă cine ştie ce efect. A fost mai mult o coincidenţă faptul că în ultima vreme pieţele au scăzut, dar aşa cum am spus asta nu s-a întâmplat atât de mult din cauza războiului, ci din cauza creşterii dobânzilor. Bineînţeles că războiul poate amplifica inflaţia, fapt care să ducă mai departe la creşteri şi mai mari ale dobânzilor, dar dobânzile oricum ar fi crescut", a spus Ben Madadi. (A.I.)

• OVIDIU DEMETRESCU, PARTENER OCD CAPITAL & RESOURCE ŞI LONDON BROKERS: "Putem lua un pic din locul ocupat de Ucraina şi Rusia, în calitate de exportator de energie, cereale şi produse agro-alimentare"

Războiul din Ucraina a adus o criză la nivel global, dar şi unele oportunităţi, una dintre acestea constând în faptul că ţara noastră poate să ia un pic din locul ocupat de Ucraina şi Federaţia Rusă, în calitate de exportator de energie, dar şi de alte produse, cum ar fi cerealele şi produsele agro-alimentare, susţine Ovidiu Demetrescu, partener OCD Capital & Resource şi London Brokers.

Domnia sa a precizat însă că, pentru a ajunge în situaţia respectivă, este nevoie ca investiţiile preconizate în domeniul energiei şi în capacităţile de producţie din industria agro-alimentară să fie implementate rapid, mai ales că avem finanţarea necesară stabilită prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), prin Fondul de Modernizare şi prin cadrul financiar european multianual 2021-2027.

"Proiectele privind noile capacităţi energetice se vor implementa în următorii doi-trei ani. Capacităţile fotovoltaice nu vor putea fi instalate mai de vreme de un an şi jumătate - doi ani. Realitatea este că partea de autorizare a proiectelor durează foarte mult. Cel mai scurt timp de autorizare a proiectelor este minim un an, iar implementarea ar trebui să se facă în următoarele şase luni. Am observat o accelerare a investiţiilor private mici, făcute de prosumatori, de oamenii care îşi pun panouri fotovoltaice pe casă, indiferent că vine sau nu programul de suport de sprijin pentru investiţia creată. Dar consider că ar trebuie grăbite procedurile pentru autorizarea şi punerea în funcţiune a acestor capacităţi energetice", arată Ovidiu Demetrescu.

Conform domnului Demetrescu, fondurile alocate în PNRR pentru capacităţile de producţie sunt de 1,8 miliarde euro, în timp ce sumele alocate din Fondul de Modernizare sunt de aproximativ 16 miliarde euro.

"Provocările vin din zona resurselor umane pentru că avem bani şi nu avem oameni să facă aceste lucruri. Va fi un deficit al forţei de muncă mare în perioada următoare", a spus Ovidiu Demetrescu.

El susţine că ţara noastră se va confrunta şi cu o problemă privind capacităţile de stocare a energiei care va fi trimisă în reţea de către noile capacităţi de producţie.

"La acest moment, nevând încă suficiente surse de producere şi de stocaj în domeniul energiei, trebuie să consumam ce producem, adică fix pe fix. În actualul context, nu ştim cât de mare va fi impactul asupra mediului când vom aduce şi vom pune în operă capacităţile de stocaj pentru energie. O altă problemă se va ivi, după perioada de utilizare maximă de 10 ani a bateriilor electrice: ce vom face cu tonele acelea de metale, cum le scoatem din uz şi cum le valorificăm", a spus Ovidiu Dumitrescu.

În aceste condiţii, specialistul în energie consideră că este necesar ca mare parte din investiţiile care vor fi făcute în acest domeniu să se refere la energia electrică, fapt care ne va ajuta să facem mai rapid tranziţia către decarbonarea prevăzută în Green Deal-ul Comisiei Europene.

"Investiţiile în energiile regenerabile ar trebui pe termen lung să reducă costurile de producţie a energiei. (...) Ar trebui ca aceste investiţii să le vedem cumva reflectate într-un preţ mai aşezat la energie şi să se schimbe raportul dintre energie şi gaz, adică să electrificăm cât mai mult din consumul nostru; chiar şi încălzirea pe timp de iarnă să fie electrificată, pentru că gazul va fi combustibil de tranziţie. Şi atunci de ce să facem investiţii în zonele rurale şi să ducem încălzirea pe gaz când putem sări peste acest pas şi să întărim reţelele electrice şi să trecem pe energie electrică", afirmă Ovidiu Demetrescu,

El s-a referit şi la investiţiile în micile reactoare nucleare pe care le consideră cea mai bună şi rapidă formă de dezvoltare a capacităţile de producţie de energie din ţara noastră.

"Aş vedea scenariul luat cu copy-paste de la Doiceşti (n.red. - localitate situată la 80 kilometri de Bucureşti, în care Nuclearelectrica şi NuScale Power vor amplasa prima centrală nucleară ce va folosi tehnologia SMR) şi implementat la Mintia (judeţul Hunedoara), cu unu sau două reactoare instalate pe locul fostei termocentrale şi un parc de panouri fotovoltaice pe locul unde se află haldele de steril rezultate din exploatarea cărbunelui pentru fosta termocentrală de acolo. România este prima ţară din Europa care instaleaza tehnologia SMR şi sperăm că asta va fi o poveste de succes. Eu personal cred foarte mult în această tehnologie nouă pentru uzul civil, care vine de pe navele şi submarinele cu propulsie atomică. Este o premieră extrem de bună pentru domeniul energetic românesc", a spus Ovidiu Demetrescu. (George Marinescu)