Influenţa pernicioasă a corporaţiilor globale asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (I)

1. Noţiunea de "capitalism de supraveghere" desemnează un sistem economic, social şi politic caracterizat prin spionajul permanent asupra omului de rând şi colectarea de date cu caracter personal necesare estimării şi predicţiei precise a comportamentului viitor al acestuia. Fabricarea constimţământului şi canalizarea voinţei, efectuate până la apariţia digitalizării prin intermediul unor instrumente mai mult sau mai puţin sofisticate de persuasiune şi manipulare, sunt efectuate azi în mod curent prin algoritmi, aplicaţii, "inteligenţe" artificiale şi avataruri informatice ale fiecăruia dintre noi, toate posibile doar în condiţiile unei supravegheri permanente şi ubicue a noastră.

Noţiunea de "guvernare corporatistă" desemnează modul în care este organizată, funcţionează şi este condusă o corporaţie, care are acţionari, consilii de administraţie sau de supraveghere, manageri, acţionari indirecţi (stakeholders), cenzori/auditori, avertizori de integritate (wistleblowers), consilii de etică etc. Principiile guvernării corporatiste insistă pe moralizarea funcţiei de manager şi pe responsabilizarea acestuia fată de acţionarii direcţi şi indirecţi. În linii mari, teoreia guvernării corporatiste vede în corporaţie o replică a societăţii umane organizată în stat, după principii democratice şi în jurul unor valori morale şi spirituale fundamentale în jurul cărora orice comunitate umană trebuie să se adune, să se organizeze şi să funcţioneze.

Abandonul acestor valori distruge treptate coagularea socială şi face ca acea comunitate să fie sortită pieirii.

Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut. De ce puterile în stat sunt limitate constituţional, iar puterea economică nu?

De ce drepturile şi libertăţile trebuie apărate de statul abuziv, autoritarist sau totalitar, iar nu şi de corporaţiile multinaţionale?

2. Corporaţiile încalcă frecvent drepturile fundamentale ale omului şi libertăţile cetăţeneşti. Aceasta este o realitate, iar nu o teorie a conspiraţiei.

Plaja acestor fapte este foarte largă, încluzând chiar şi crimele contra umanităţii şi afacerile ilegitime cu regimuri politice criminale, teroriste.

Concentrarea aberantă a proprietăţii asupra resurselor naturale şi consumul iresponsabil al acestora determină refuzul dreptului la hrană, la adăpost, la educaţie sau la îngrijirea sănătăţii de care suferă un mare număr de oameni nevinovaţi şi lipsiţi de apărare.

Corporaţiile practică frecvent şi pe scară largă, în ciuda ipocritelor lor angajamente etice, sclavia, munca minorilor, exploatarea şi promovarea urii sau dispreţului contra săracilor şi a înfometaţilor/malnutriţilor. Corporaţiile sunt deseori vinovate de limitarea sau refuzul accesului la sistemele de sănătate (mai ales prin preţurile medicamentelor, prin asigurările de sănătate pentru privilegiaţi şi prin segregarea pe criteriul cetăţeniei/originii etnice), de neutralizarea dreptului la un mediu sănătos şi de distrugerea biodiversitătăţii marine şi pădurii amazoniene.

Totul înseamnă bani, dividende cât mai mari şi capitalizări bursiere care cresc continuu, inclusiv în favoarea unor acţionari instituţionali care ar trebui să reprezinte omul obişnuit, iar nu să profite de pe urma suferinţei altora - de regulă, în această postură se situează fondurile de pensii sau suverane, universităţile, municpalităţile, organizaţii caritabile etc., toate gestionate de giga-fonduri de gestiune, care se impun totalitar la nivel global tocmai prin utilizarea mitului creşterii economice continue şi al profitabilităţii nesfârşite şi insensibile la aspectele umane.

Banii globalizaţi nu mai au miros.

Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.

3. Corporaţiile prioritizează greşit drepturile fundamentale şi libertăţile cetăţeneşti, în contradicţie cu agenda curentă a omului de rând.

Drepturi cândva periferice, nedecantate suficient pentru a pătrunde în panoplia drepturilor fundamentale, au luat locul drepturilor esenţiale şi al libertăţilor cruciale.

Sub efectul propagandei şi al "oengeocraţiei", instituţii judiciare globale (de mare prestigiu în urmă cu 20-30 de ani, dar înscrise acum pe o pantă fatală a decredibilizării totale) s-au concentrat pe identitatea de gen, pe discriminarea pozitivă a anumitor rase sau categorii de populaţie sub pretextul luptei contra rasismului şi a "homofobiei", pe antinatalism, pe veganism şi insectofagie etc., zi de zi ieşind la iveală tot felul de alte aberaţii "progresiste", aparent bine intenţionate.

(i) Un sumbru drept la moarte (euthanasie) înlocuieşte treptat dreptul la viaţă. În speţa Archie Battersbee contra Marii Britanii, CtEDO a respins ca inadmisibilă solicitarea părinţilor de îngheţarea a efectelor unor decizii ale instanţelor britanice (care acceptaseră, în ciuda opiziţiei părinţilor, solicitarea medicilor de deconectare de la aparatele de menţinere artificială a vieţii a lui Archie Battersbee, un copil de 12 ani aflat în comă), pe motiv că decizia de deconectare este de competenţa instanţelor naţionale. CtEDO a considerat că statul britanic a procedat corect oferindu-i acelui copil dreptul la o moarte izbăvitoare¹. Evident, nu s-a clarificat cine anume, pe acest Pământ, are dreptul de a decide dacă cineva trăieşte sau moare, de a alege între viaţă şi moarte. În pandemie, proporţiile acestei dileme au fost gigantice - un întreg sistem sanitar european (şi chiar global) a fost supus imperativului de a lupta contra unei pandemii cu o rată de fatalitate de sub 1%, lăsând netratate şi neoperate boli şi urgenţe medicale majore, care au cauzat infinit mai multă suferinţă şi mai grave pierderi de vieţi omeneşti.

Pe valul acestei nebunii colective, permanent inflamate de antinatalism şi de trashumanism (curent pseudofilosofic care militează pentru o "îmbunătăţire" a omului normal, pentru a-i prelungi viaţa cu sute de ani), acest paradoxal "drept" la moarte se reflectă în evoluţii legislative ciudate. De exemplu, o nouă lege canadiană facilitează financiar sinuciderea "demnă" a celor care nu mai au bani să trăiască decent şi a celor care suferă de depresie, inclusiv a celor care au vârsta de 19 ani. De asemenea, în Parlamentul francez, în toamna anului 2022, au fost dezbateri îndelungi, detaliate şi aplicate asupra dreptului la euthanasie activă, drept care face deja parte din "portofoliul" de drepturi ale omului recunoscute în Olanda şi Belgia, încă din 2012, respectiv, 2003.

De altfel, Curtea de la Strasbourg a consacrat recent şi dreptul de a descraliza incinte şi obiecte religioase sau culturale clasice, tradiţionale, care se întâmplă să fie şi simboluri culturale perene şi ubicui.

Pe 20 decembrie 2013, în plină repetiţie a unor colinde şi imnuri de Crăciun, care se derula în prezenţa unui număr oarecare de enoriaşi şi turişti, în biserica pariziană La Medeleine, o protestatară feministă, pe numele ei Eloïse Bouton, a urcat pe altar goală, ţinând în mâini două bucăţi sângerânde de ficat de bou şi afişând două inscripţii pe piept: "Crăciunul este anulat" şi "A 344 - a curvă". Cele două bucăţi de ficat simbolizau un prunc avortat, pruncul Iisus. Protestatara a urinat pe altar, în prezenţa clericilor şi a spectatorilor involuntari ai acestui act de "libertate". Organizaţia feministă ucraineană Femen a scris, imediat după incident, pe site-ul Femen - France, că "Sfânta mamă Eloïse tocmai a avortat embrionul lui Iisus pe altarul Bisericii La Madeleine". Eloïse Bouton, "sfânta mamă", era membru activ al acestei organizaţii ucrainene. În mod paradoxal, justiţia franceză de atunci a condamnat-o penal pe "sfânta mamă", pentru expunere indecentă şi profanare. Condamnata, considerându-se prejudiciată în dreptul său la liberă expresie, a sesizat CtEDO. În data de 24 octombrie 2022, în plină preocupare a occidentului de a finanţa un război interminabil (ca şi plandemia) şi sub efectul năucitor al unor crize succesive şi suprapuse care au îndobitocit lumea, CtEDO s-a pronunţat în favoarea reclamantei, considerând că statul francez a comis o ingerinţă disproporţionată în dreptul reclamantei la protest. Luând act de faptul că protestatara a urinat pe altar la finalul spectacolului său, CtEDO a considerat, totuşi, că pedeapsa aplicată este disproporţionată într-o societate democratică, deoarece nu au fost luate în considerare motivele (ideologice ale) acestei provocări, ceea ce constituie o încălcare a libertăţii de exprimare².

(ii) Dreptul la sănătate este înlocuit azi cu obligaţia de a fi sănătos. Omul normal nu mai poate circula liber fără proba (digitală) a "imunizării". Omul normal este redus la stadiul de agent patogen pe care autorităţile se simt îndreptăţite să îl combată.

(iii) Dreptul la socializare şi la comportament civic şi politic activ este înlocuit cu distanţarea socială, auto-izolarea în "spaţii sigure" şi cu prezenţa permanentă pe reţelele de socializare şi în universuri paralele, simulate.

(iv) Dreptul la libertatea de opinie şi credinţă este înlocuit cu dreptul de a adera la secte, comunităţi de gen, bule de internet, religii corecte politic şi ideologii compuse pe baza unor informaţii dintr-o singură sursă, a căror veridicitate nu poate fi pusă la îndoială fără a antrena automat sancţiunea excluziunii sociale, academice, economice etc.

(v) Combaterea schimbărilor climatice (de care au fost, sunt şi vor fi vinovate corporaţiile deţinătoare şi consumatoare vorace de resurse ne-regenerabile) este pusă pe seama populaţiei şi bagatelizează drepturi ale omului, cum ar fi dreptul la alimentaţie, la adăpost, la confort termic, la liberă circulaţie şi la liberă alegere a locului de muncă ori a activităţii generatoare de venit.

Sub impactul propagandei acerbe şi neîntrerupte pentru aceste "drepturi" periferice, lumea noastră a uitat de convenţii, pacte şi tratate internaţionale (forgotten law) care se concentrează pe drepturile esenţiale, cum ar fi dreptul la viaţă, demnitatea umană, libertatea de opinie, egalitatea de şanse, dreptul la muncă şi dreptul la autodeterminare.

Toate aceste remodelări forţate ale fundamentelor etice, umaniste, suveraniste şi familiste ale drepturilor omului sunt ghidate exclusiv de motivaţii de marketing şi de ideologie.

Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.

(va urma)