INSOLVENTA HIDROELECTRICA/OPINII Imaginea României lovită grav

Hotărârea Consiliului de Administraţie al Hidroelectrica de a declara insolvenţa societăţii, cu sau fără mandat de la acţionari, este un act de subminare a economiei naţionale şi de tembelism economic. Opinia conform căreia în acest fel compania ar scăpa de contractele cu băieţii deştepţi care au căpuşat societatea încă de pe vremea guvernului Adrian Năstase este o utopie. Insolvenţa, dacă va fi aprobată de instanţă, nu înseamnă desfiinţarea societăţii. Ea va fi administrată de un judecător sindic, dar va fi în stare de funcţionare. În consecinţă, va produce energie electrică şi, pe cale de consecinţă, va trebui să livreze cantităţile contractate băieţilor deştepţi. Altfel va trebui să plătească penalizările prevăzute în contractele secrete şi pe care băieţii deştepţi nu vor cu niciun chip să le negocieze, cu atât mai mult să le anuleze. Guvernul USL s-a făcut că vrea să le ia bani, propunând un proiect prin care le limita profitul la 8%. Desigur o aberaţie juridică ce contravine tuturor normelor europene de liberă concurenţă. Ca atare, propunerea a fost scoasă din legea aprobată în final. Dacă dorea să le limiteze câştigurile, sau mai exact dacă statul dorea să recupereze parţial pierderile, trebuia să impoziteze cu 100% orice diferenţă între preţul de vânzare rezultat din contractele cu băieţii deştepţi şi preţul de bursă al energiei, invocând concurenţa neloială faţă de ceilalţi consumatori. FMI, UE şi Banca Mondială au anunţat ca soluţie o cercetare cu privire la un ajutor de stat mascat acordat firmele băieţilor deştepţi.

Soluţia juridică justă prin care toate contractele ar fi fost anulate era dispariţia "Hidroelectrica" SA ca parte contractantă prin desfiinţare, aceea prin care guvernul Boc a propus crearea de două noi societăţi de profil, prin desfiinţarea Termoelectrica, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica şi repartizarea unităţilor de producţie în una dintre cele două societăţi concurente şi concurenţiale. În acelaşi timp puteau fi lăsate în afară acele unităţi deja închise, sau imposibil de folosit fără costuri insuportabile. Căci este la mintea cocoşului că preţul de producţie al celor trei coloşi nu este şi nu va fi niciodată comparabil. Prin alăturarea acestor unităţi cu profil diferit se putea crea un echilibru, care să permită concurenţa reală. În acelaşi timp, exista posibilitatea creării resurselor financiare care să dea posibilitatea reteh-nologizării termocentralelor depăşite atât din punct de vedere fizic, cât şi al tehnologiilor arhaice şi neperformante.

Revenind la situaţia actuală, trebuie spus că programul convenit cu FMI, privitor la listarea pe bursă şi implementarea managementului privat, este total compromis. Nu numai cel referitor la Hidroelectrica. Cine va dori să concureze la administrarea unei firme aflate în insolvenţă? Sau cine va dori să cumpere acţiuni la o societate aflată în pragul falimentului? Un faliment fictiv, altfel. Dar nici ofertele care s-ar face la ROMGAZ, Nuclearelectrica şi toate celelalte pe care nu le mai numesc nu se vor putea vinde decât la preţuri cu mult sub valoarea reală, căci încrederea în statul român este total compromisă. Nici respingerea de către justiţie a insolvenţei nu salvează mare lucru. Răul a fost făcut. Nu vreau să merg prea departe, dar nu este exclus ca cei care afirmă că se doreşte vânzarea pe doi lei a ceea ce a mai rămas din economia naţională să aibă perfectă dreptate. Efectul acestei aberante şi criminale decizii a guvernului s-a văzut încă din primul minut de la deschiderea bursei, care înregistra scăderi de 2-3% la cele mai importante şi lichide acţiuni, pornind cu Fondul Proprietatea. Dacă aş fi DNA, aş trece imediat la inculparea şi arestarea celor care şi-au permis să compromită astfel imaginea României. Guvernul ar trebui de asemenea să dispună imediat înlocuirea CA şi a conducerii executive a Hidroelectrica şi să ceară Parchetului anchetarea celor care au luat această decizie pentru subminarea economii naţionale. Iar dacă decizia s-a luat cu acordul guvernului în ansamblu sau al unui număr de miniştri, aceştia ar trebui să-şi dea demisia şi asupra lor să înceapă anchetarea ca instigatori. Chiar dacă guvernul nu ar fi implicat direct sau indirect, faptul că sub acest guvern s-a putut produce un astfel de derapaj arată câtă încredere putem avea în el. Toată lumea trebuie să ştie că vorbele nu contează. Numai faptele. Iar faptul de a declara Hidroelectrica în insolvenţă, cea mai mare societate comercială din România, este şi va rămâne cea mai mare greşeală din 1990 încoace. Să nu uităm ce consecinţe ar putea avea această decizie asupra sistemului bancar. Toate băncile care au acordat credite Hidroelectrica vor fi obligate să facă provizioane pentru acestea şi multe ar intra pe pierderi, dacă nu sunt deja. În plus, Hidroelectrica nu va mai putea atrage credite decît la un cost foarte mare, care chiar ar putea să o ducă în faliment, atâta timp cât funcţionând va vinde energia electrică sub costuri, către băieţii deştepţi. Pe cât de deştepţi sunt aceştia, pe atât de prost este statul român. De fapt nu statul român, ci cei care îl administrează.