INTERESELE MARILOR COMPANII SFIDEAZĂ REGULILE DE CONCURENŢĂ Comisia Europeană, nepregătită pentru reformarea pieţei de audit

După scandalul Wirecard, Comisia Europeană a promis că va reforma regulile pentru auditori, dar, deşi problemele sunt clare şi există o mulţime de soluţii, se pare că instituţia de la Bruxelles nu va prezenta până la finalul acestui an nici măcar un draft de proiect legislativ în acest domeniu, afirmă Sebastian Mack, expert financiar în cadrul Centrului Jaques Delors din Berlin, într-un articol publicat de Euractiv.com.

"Ani de zile, firma de audit EY a certificat bilanţurile Wirecard ca fiind conforme cu legislaţia în vigoare, curate, dar în cele din urmă s-a dovedit că din contabilitate lipseau 1,9 miliarde euro", arată Sebastian Mack, menţionând: "Ca răspuns la prăbuşirea procesatorului de plăţi, Comisia Europeană a anunţat reforme de anvergură, iar comisarul responsabil,Mairead McGuinness, a declarat că va prezenta o propunere legislativă până la finalul anului 2022. Dar acum Comisia Europeană pare să nu se mai grăbească, mai ales după declaraţia lui McGuinness de la începutul lunii decembrie, în care acesta a arătat că este nevoie în continuare de evaluarea problemelor din sistem, fără a mai preciza însă o dată la care vor fi formulate propunerile concrete pentru reformă. Acest lucru este nejustificat. Problemele pieţei de audit dominate de «Big Four» - Deloitte, EY, KPMG şi PwC - sunt bine cunoscute şi există suficiente soluţii propuse. Comisia însăşi a efectuat o consultare publică şi a comandat un studiu privind normele introduse după criza financiară. 

Rezultatele au fost publicate la începutul lunii decembrie şi subliniază nevoia acută de acţiune".

El menţionează că, din anul 2016, există o obligaţie la nivel european privind rotaţia auditorilor. Potrivit acestei obligaţii, companiile mari cotate la bursă trebuie să-şi schimbe auditorul cel mai târziu la fiecare 10 ani, în urma unei proceduri de achiziţie publică, care are drept scop consolidarea concurenţei şi contracararea apropierii excesive dintre auditor şi firma auditată. Cu toate acestea, peste 50% din companiile listate la bursă cheamă la licitaţia respectivă doar firmele din Big Four, afirmă sursa citată. Deoarece costurile de participare sunt ridicate, firmele de audit mai mici nu participă la procedurile de achiziţiw, chiar dacă sunt invitate, iar acest lucru se reflectă în piaţă.

"Astfel, în Italia şi Irlanda, cele patru mari companii de audit împart între ele aproximativ 90% din totalul onorariilor de audit, în timp ce în Germania domină piaţa cu 95%", susţine Sebastian Mack.

Mai mult, pentru a reduce conflictele de interese, Uniunea Europeană a întocmit o listă neagră de servicii de consultanţă interzise pe care auditorii nu au voie să le ofere clienţilor lor de audit. În plus, onorariul pentru serviciile de consultanţă permise nu poate depăşi 70% din onorariul de audit. În timp ce plafonul de 70% este prea mare pentru a consolida în mod eficient independenţa, lista neagră dăunează concurenţei, afirmă sursa citată, care arată că printre companiile mari, complexe, din acest domeniu, se mai califică doar câteva firme de audit, care ulterios sunt excluse din cauza serviciilor de consultanţă interzise de UE.

Pentru a pune în aplicare regulile europene, toate statele membre UE trebuie să supravegheze auditorii şi să sancţioneze încălcările legislaţiei. 

"Cu toate acestea, sancţiunile maxime variază foarte mult, variind de la 14.300 euro în Letonia la 5 milioane euro în Portugalia. Indiferent de posibilităţile teoretice, în practică supraveghetorii sunt reticenţi în a sancţiona nerespectarea normelor europene în materie de audit. Cipru, de exemplu, nu a impus deloc sancţiuni între 2017 şi 2020. În aceeaşi perioadă, amenzi de peste 1 milion de euro au fost aplicate doar de patru ori în întreaga Uniune Europeană şi, din cauza sancţiunilor reduse, cele patru mari companii de audit au ajuns să plătească în numerar amenzile respective", susţine Sebastian Mack.

El precizează că supraveghetorii naţionali sunt, de asemenea, reticenţi în a-şi publica activităţile. În cazul sancţiunilor, mulţi supraveghetori dezvăluie doar cifre agregate sau anonimizează companiile de audit care încalcă regulile şi nu comunică rezultatele verificărilor efectuate la firmele respective.

Această lipsă de transparenţă din partea autorităţilor de supraveghere reprezintă de fapt un deserviciu la adresa companiilor de audit, deoarece astfel sunt protejate relele practici ale acestor firme, mai arată sursa citată.

În articolul respectiv se mai arată că nu există o piaţă europeană unică de audit, ci se poate vorbi doar despre un mozaic de norme naţionale. De exemplu, statele membre nu respectă cerinţa termenului maxim privind rotaţia companiilor de audit: dacă în Bulgaria este de şapte ani - încadrându-se astfel în termenul maxim de 10 ani stabilit de UE - sunt ţări membre ale Uniunii unde rotaţia se face după 24 de ani. Mai mult, definiţiile naţionale ale serviciilor de audit şi consultanţă şi plafonul pentru serviciile de consultanţă permise sunt, de asemenea, inconsecvente. De aceea, chiar şi auditorii pledează pentru schimbări: nouă din zece auditori sunt în favoarea armonizării pentru a simplifica aplicarea regulilor şi a reduce costurile.

Datele de mai sus arată că este nevoie de o reformare rapidă a regulilor UE privind activitatea de audit şi că, pentru a creşte concurenţa, este necesar ca firmele de audit mai mici să poată audita companii mari şi complexe. Cel mai bun mod în care aceste firme mici pot acumula experienţa şi capacitatea necesară ar fi introducerea unei obligaţii de partajarea a auditării de către companiile Big Four cu una dintre aceste companii de audit mai mici, susţine sursa citată.

În mod similar, supraveghetorii ar trebui să ajute companiile în căutarea unui auditor şi să le avertizeze cu privire la firmele de audit care încalcă legislaţia în domeniu. Mai mult, pentru a preveni eficient conflictele de interese, serviciile de consultanţă pentru clienţii de audit ar trebui interzise fără excepţie. De aceea, sursa citată afirmă că trebuie să fie mai multă coordonare şi armonizarea europeană atât în ceea ce priveşte normele, cât şi în aplicarea acestora.

Pentru ca reforma privind activitatea de audit să se realizeze înainte de alegerile europene din 2024, Comisia Europeană trebuie să pună rapid pe masa Parlamentului un proiect legislativ. Ultimele negocieri de reformă au durat mai bine de doi ani şi au fost o adevărată luptă de lobby, susţine Sebastian Mack, care afirmă că, dacă vrea să prevină scandaluri precum Wirecard, Comisia Europeană trebuie să iniţieze reforme fundamentale.

El mai menţionează că în acordul coaliţiei guvernamentale din Germania se stipulează consolidarea independenţei auditului şi contracararea concentrării ridicate a pieţei în acest domeniu, teme ce ar trebui să fie pilonii principali ai reformei aşteptată de la Bruxelles.